Translate

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Print, cinnamon and history



Mihai imi facuse fotografii cu ceva timp in urma si, fiindca ne-a placut rezultatul, mi-a propus sa recidivam cand mai are timp liber. A venit acum nu doar cu o noua invitatie ci si cu locatia la care visam de mult fara a putea gasi insa ceva apropiat de Craiova. Castelul Rosianu a fost construit in urma cu peste 150 ani de un arhitect italian pentru boierul cu acelasi nume, in satul Turburea. Dupa moartea proprietarului a devenit pe rand primarie, dispensar, maternitate, insa a fost abandonat din 1989 si s-a degradat treptat pana la ruina. Starea sa deplorabila o puteti evalua in imaginile de mai jos, eu sunt pasionata de monumentele istorice si trebuie sa-mi recunosc pacatul de a admira "daramaturile" mai mult decat reconditionarile impecabile. As fi vrut sa am timp sa concep o tinuta care sa evoce povesti pe masura castelului si a vremurilor sale de glorie. N-a fost sa fie de data aceasta, presata fiind de numarul mare de colete gasite in vama la intoarcerea din vacanta. 

  • Inca o data multumiri fotografului, m-a suportat eroic pret de trei outfituri si m-a ajutat sa ies din stresul pe care il traiesc de obicei de teama ca nu stiu sa pozez.

Imprimeul leopard poate duce adesea cu gandul la vulg si am mai facut si eu greseli de-a lungul timpului. Totusi nu am putut rezista acestei rochii maxi din voal bogat, usor tranparent in limitele decentei. Este prevazuta cu nasturi si croiala aminteste de chemise dress cu slit reglabil. M-am jucat un pic cu despicatura pentru a va arata ca poate fi o piesa senzuala si boho-chic in acelasi timp. Ieri primisem o pereche de ankle boots pe care mama le-a numit ciubotele iar mie imi aminteau de Peter Pan. Din nou un episod de tipul "oare la ce naiba ma gandeam cand am comandat". Mereu am avut senzatia ca nu mi se potriveste modelul, fiind facut pentru picioare foarte subtiri. Sa va spun ca dupa ce m-am jucat un pic cu ce aveam prin dulap nu-mi mai vine sa le dau jos? Imi par chiar mai grozave decat biker boots, mai feminine si romantice in stilul Sienna Miller. Mi-e ciuda ca nu am luat doua perechi, sunt atat de comode si versatile. Cand o sa vina toamna in toata regula adaug o jacheta de piele/denim ori un cardigan supradimensionat si port cu aceeasi placere aceasta tinuta. 


Dress : here

Bag : lovelyshoes

Boots : here

Photo credits : Mihai Sandu















8 comentarii:

  1. Eee vezi ce ti-am spus ca trebuie sa ai si tu poze profi? :) Foarte bine iti vine rochita si locul e deosebit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, cum va luati voi de ratele mele la dantura. :)) O sa vina si vremea camerei profesionale, bineinteles ca imi doresc una. Poate la primavara, atunci scap de cheltuielile cu adevarat importante.

      Multumesc frumos. :*

      Ștergere
  2. E minunata rochia, imi place la nebunie desi nu sunt fana animal print. Iar decorul si fotografiile...wow!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Never say never, mi-am incalcat 1001 fixuri vestimentare in ultimul an. :) Initial nu voiam sa folosesc rochia in acel decor considerand nepotrivita asocierea dar imi place rezultatul, nu o puteam valorifica mai bine de atat. Te pup, iti multumesc.

      Ștergere
  3. Intr-adevar calitatea pozelor schimba totul, ai putea ajunge un fashion blogger de succes daca pozele ar fi mai clare , nu ti-ar placea sa participi la Paris Fashion Week...he he ce tare ar fi nu ? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt prima ce admite veridicitatea celor spuse, un DSLR inseamna mult. Numai ca exista momentan alte prioritati ce inghit fonduri. O sa vina si vremea lui. Teama mea este ca il iau degeaba daca nu am un fotograf constant care sa se familiarizeze cat de cat cu setarile. Uneori imi face iubitul, altadata tata, diversi amici, oricine e disponibil. Daca cu bridge-ul pe auto nu se descurca, cu setarile manuale ce sa mai zic.

      Da si nu, imi doresc doar partial notorietatea. Nu prea imi place agitatia, eu nici la intalnirile bloggerilor craioveni nu merg fiindca nu ma simt in largul meu. Ma descurc mai bine in scris decat sa vorbesc, am observat ca ma pierd cand sunt "tunurile" pe mine. Ca voluntar la Centrul de Educare Canina a trebuit sa particip la tot soiul de evenimente cu presa si sa fac frumos la interviuri, cand le urmaream apoi ma lua capul de ce ineptii spuneam sau ce mimica aveam. Mi s-a oferit sansa unei emisiuni de moda la un post local si am refuzat. Mi-e comod coltul meu. In schimb mi-ar placea sa am mai multi cititori si sa fiu implicata in mai multe activitati strict online iar blogul sa aduca venitul unui job. Telul meu este un atelier de croitorie, Fashion Week este pentru fete dezinvolte.

      Ștergere
  4. E trist sa vezi un asemenea castel in ruine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din ce am citit ar urma sa fie reabilitat, dupa incercari zadarnice sa-l vanda primaria satului unde este localizat l-a donat Mitropoliei Oltenia. Este undeva pe un deal, singuratic. Sper sa nu il reabiliteze cum au facut cu cladirile din Centrul Vechi, transformandu-l in Santorini. Nu pot intelege de ce nu restaureaza cu patina timpului sa nu arate ca proaspat construit. Dar sa nu fiu carcotasa, important e sa faca ceva pentru aceste monumente. Ar putea fi deschis publicului ca un castel-hotel vintage, incat sa si castige turisti si fonduri.

      Ștergere