Translate

miercuri, 28 aprilie 2010

Rimel Helena Rubinstein GLORIOUS






Avand in vedere pretul ridicat, aprox. 29 lire, acest rimel nu a existat niciodata pe lista mea de beauty must-have nici macar sub forma de viitor indepartat. Mi-a fost daruit si astfel am ajuns sa il pot incerca.
Dintre toate produsele cosmetice, are termenul de valabilitate cel mai scurt si adesea e si cel mai uzitat si usor consumat asa incat trebuie inlocuit frecvent. Majoritatea femeilor din lipsa de timp, dexteritate sau pur si simplu in cautarea naturalului si simplitatii, evita un machiaj elaborat si rezuma ritualul la mascara, creion si balsam/gloss/ruj. Personal ma simt nefericita si oarecare daca nu imi accentuez ochii, si nu imi imaginez viata fara eyeliner. Daca mai adaug si un fard negru ca intreg ori ca umbra si un rimel de volum, nu imi mai lipseste nimic. Din pacate insa, tenul meu se incapataneaza sa nu arate bine fara fond de ten si/sau pudra si inca nu pot sa fiu adepta unui machiaj minimalist.
Pentru ca alaturi de eyeliner constituie "baza" lookului meu cat de cat onorabil, este normal sa am pretentii serioase in privinta calitatii, mai ales cand e vorba de un asemenea brand si un pret pe masura. Cum am mai precizat, genele mele sunt normale si am nevoie de un produs care sa ma ajute sa obtin un aspect dramatic, volum extrem, intensitate, si daca se poate si alungire considerabila si curbare. De obicei nu se poate sa indeplineasca perfect cele 3 functii, asa incat aleg volumul si ma multumesc cu o minima alungire iar curbarea o rezolv cu clestisorul.
Aici incepe declinul acestui rimel. Ce promite? Curbare si volum incredibile.
"Formula contine Complexul Flex-Activ, o combinatie originala si echilibrata de ceara dura si delicata, rezultand controlul deplin al curbarii si volumului genelor, pastrand in acelasi timp fluiditatea in aplicare. Permite definirea genelor in intregime, de la baza la varf, reveland intreaga intensitate captivanta a privirii."
In realitate, volumul nu exista. Pot sa accept ca reclamele denatureaza putin pentru ca asta inseamna lupta pentru supravietuire in economia de piata, dar nu sufar fabricarea miturilor. Problema nu este ca volumul ar fi departe de efectul de gene false, ci ca lipseste cu desavarsire. In afara faptului ca separa foarte bine si evident le intensifica nuanta, negrul meu fiind mai mult un dark brown, e ca si cum nu ai fi aplicat nimic. Arata chiar mai bine fara, pentru ca naturale sunt ca o perdea, se intrepatrund, pe cand pieptanate devin prea vizibil separate si par subtiri si rare. E tendinta rimelurilor pentru alungire, desi chiar si acelea imbraca macar vag genele. Ori acesta este destinat "indesirii" prin ingrosare, ma asteptam macar sa sesizez o diferenta cat de mica. Textura nu este excesiv de fluida ca sa motiveze neaderarea ori necesitatea aplicarii mai multor straturi, este undeva la mijloc, buildable, dar fara rost pentru ca oricat ai insista volum notabil nu vei avea. Nu exista comparatie intre Glorious si Maybelline Turbo Boost sau Colossal, ambele imbraca rapid si consistent si dau cu adevarat volum dramatic. Nu vreau sa pierd 20 de minute cu pieptanatul genelor ca sa pot spune ca port rimel. Imi aminteste de Rimmel Max Volume, care nu a devenit acceptabil decat dupa ce s-a mai uscat si implicit ingrosat, si Glorious nici macar nu e asa fluid incat sa sper la mari schimbari concomitent cu densifierea consistentei. Fiind asa fin si lipsind greutatea genelor, nu mai poate fi vorba nici de curbare. Din punctul meu de vedere e o conditie esentiala. Imi vin in minte doua exemple...desi nu se face, ati observat ca efectul deosebit se obtine daca folositi clestisorul dupa si nu inainte de aplicarea mascarei?De cate ori am curbat inainte, cand le periam oricum transformarea nu era extrema pentru ca nici baza nu era reusita. In schimb dupa, liftingul si ondularea erau cu adevarat remarcabile. Trebuie doar avut grija sa curatati mereu rimelul ce ramane pe latex-ul clestisorului pentru ca se intareste si apoi pe langa ca nu e igienic mai si lipeste genele la viitoarea utilizare. Si neaparat mare atentie la desprindere pentru a nu le rupe caci nu mai aluneca la fel de usor. Un alt exemplu este parul fin si subtire, unde ma incadrez si eu. Nici o coafura nu rezista fara cantitati industriale de fixativ, daca imi fac bucle si nu le "imbacsesc" cu ceva produse speciale se intind foarte repede. Pentru ca aluneca. Tot asa si curbarea nu va fi maxima si nici rezistenta fara "greutatea" obtinuta prin volumizare.
Singurul aspect care mi-a placut a fost alungirea. Desi nu ii este special destinat, mi-a placut rezultatul. Nu il compar cu maestri in domeniu, probabil nici nu are tehnologia si compozitia de maxima performanta in acest sens axandu-se pe curbare si volum. Dar face fata onorabil unui rimel de alungire bunicel. Eu nu spun ca daca pui 10 straturi nu se vede ca il porti....dar ca si povestea cu pantalonii lungi taiati pana ajung daisy dukes, nu poti lua de la inceput daisy dukes decat sa muncesti atat pana ajungi la ei? Pentru ce sa pierd timp si nervi cand pot sa am ce-mi doresc din 2 aplicari rapide cu produsul potrivit? Doar de dragul alungirii, care oricum nu este tinta mea suprema, nu as cumpara Glorious nici daca ar costa 20-30 lei.
Strangand genele usor intre degete constat ca produsul nu este rigid, nu ai senzatia ca se sparg si nici nu se transforma in pulbere. Dar iarasi este un amanunt nesemnificativ fata de minusurile de nepermis pentru sonoritatea numelui si pretul astronomic.
Ambalajul este luxurious, si nu dezminte notorietatea brandului in acest sens. Numai ca pentru orice beauty addict reprezinta un rasfat si un plus, si nu o motivatie. "Stiti, aceasta mascara este putin cam ineficienta si stiu ca arat de parca nu m-am machiat, dar daca doriti va pot arata tubuletul frumos si bine lucrat, si bonul de la casa sa vedeti ca e scump."
SI PROST, as adauga siderata. Un alt exemplu despre slaba calitate ascunsa in spatele notorietatii numelui. Hmmm, oare l-as (mai) cumpara? Nu exista dimensiuni suficient de mari pentru font sa exprime tot ce imi doresc sa spun cu acel NU!


sâmbătă, 17 aprilie 2010

Top 10 beauty tricks

Obisnuinta, catuse pentru cel liber...
Sunt constienta ca in timp va conta mai mult maiestria cu care imi voi decora interiorul, arhitectura personalitatii, si imi place sa cred ca aspir mai departe de perceptii superficiale si cer de la cei din jurul meu complimente consistente care sa depaseasca luciul si textura matasoasa rezultate in urma unei vopsele de par bine alese ori particulele ce reflecta lumina ale unei pudre Guerlain Meteorites. Si totusi, nu imi pot infrange pasiunea pentru forme, culori, texturi, pentru un ansamblu armonios si placut privirii...mie imi plac oamenii frumosi, nu vad in uratenie si simplitate o garantie a unei structuri interne bune dar nici nu neg posibilitatea. Ori poate imi place imbinarea reusita dintre fizic si psihic, indiferent de proportie, atunci cand rezultatul e carisma. Sper sa nu cad vreodata in pacatul plastifierii si sa frizez absurdul cu interventii inimaginabile si exagerate, dar recunosc ca ma obsedeaza aspectul fizic si ca depun eforturi sa-i aduc imbunatatiri. Probabil ca daca as arata perfect as continua sa fiu entuziasmata de cosmetice si alte artificii de infrumusetare, imi place ritualul in sine, sa-mi aplic diverse tratamente si masti, sa inventez retete, sa le prepar, sa caut tot ce apare nou si sa testez orice are recenzii pozitive si se potriveste intereselor mele estetice.
Raluca mi-a daruit un buchet de trandafiri cu aroma de suflet si culoare de zambet, si mi-a lansat provocarea sa aleg 10 cele mai eficiente trucuri de beauty.

1. Fond de ten Maybelline Pure Makeup. Nu spun ca e cel mai bun, ci ca din multitudinea de baze incercate, de la Miss Sporty la Chanel si Lancome, acesta mi s-a potrivit si a fost cel mai usor de purtat. Ador formula de gel, pe baza de apa asadar foarte usoara, se uniformizeaza perfect si arata natural chiar daca la capitolul acoperire nu il pot incadra la mare. Nu arata prafos, nu iti da senzatia de "tencuiala" si nu incarca porii.Din pacate, nu se mai fabrica si sper sa dureze la nesfarsit tubul ce mi-a ramas.
2. Pudra compacta YSL Eclat et Matite. Cea mai fina si matasoasa pudra pe care am avut-o, desi mie nu imi plac pudrele si fondurile de ten compacte pentru ca aspectul nu mi se pare natural. O simt ca un voal, nu nexesita uniformizarea prin pulverizare de apa termala/minerala pentru ca particulele nu sunt detectabile pe ten. Imi place sa o port si simpla, pacat insa ca nu pot extinde practica si pe perioada verii cand detest fondul de ten. Am o nuanta prea deschisa ce nu se potriveste bronzului.
3. Rimel Diorshow Extase. Pentru ca imi face privirea intensa si dramatica si fara sa conturez cu adoratul si nelipsitul meu eyeliner. Ador efectul in asa masura incat l-as purta non-stop chiar daca nu ies din casa.
4. Balsam de buze Carmex. Constant in viata mea de cativa ani, efectiv nu pot sa traiesc fara el. Fie ca il port simplu sau sub/peste rujul meu mat si intens, ma ajuta sa imi pastrez buzele fine si bine vascularizate incat sa nu capete paloare din cauza pigmentilor puternici ai rujurilor inchise. Efectul este acelasi ca atunci cand mananci picant, cherry lips.
5. Demachiantul Elmiplant Bioten cu miere si cimbrisor. In curand va trebui sa imi cumpar al 4lea tub, de cand l-am descoperit a devenit de neinlocuit. Nu ingrasa dar lasa tenul neted, proaspat si catifelat, nu incarca porii si nu contine parabeni.
6. Uleiul de masline cu petrol. Tratamentele pentru par sunt infinite, intotdeauna dupa spalat imi aplic si masca din comert (multi ani a fost kallos cu placenta dar acum sunt multumita si de recent testata Avon cu ulei de masline) dar imi place ca in ziua cand spal parul sa stau cel putin 2-3 ore cu un amestec home-made ce include obligatoriu petrol si ulei de masline. Am parul rar si fragil nativ, nu il vopsesc des si nu il agresez cu produse fixatoare ori pheon,de placa ma ating poate o data la 2 luni, dar cu toate astea se despica usor si arata neingrijit fara potiunea sus-mentionata. Nu a mai fost nevoie sa tai mult si nici nu s-a mai rupt.
7. Gel de dus cu ciocolata si caramel Bottega Verde. Nu imi pot imagina o portie de rasfat fara aroma mea preferata, ma uit la sticla si poftesc. Pielea ramane parfumata si ma simt ca dupa un ritual la spa. Lipseste masajul.
8. Argila Favisan. Componenta obligatorie a oricarei masti home-made, fie ea astringenta sau hidratanta. Cand sunt plictisita sau nu am timp o aplic si numai amestecata cu apa, 10 min. Insa de regula compun amestecuri complexe si adesea deloc estetice. Bateti la usa inainte sa intrati.:)
9. Fard de pleoape negru. Iubesc machiajul smockey si de multe ori il port si ziua, insa folosesc fardul negru si numai pe post de eyeliner "innegurand" mai mult coltul extern cu o dunga ingrosata ascendenta. Trebuie sa imi conturez ochii pentru a parea mai verzi, sunt comuni si par stearsa.
10. Deodorantul spray Dove Go Fresh, cel verde, cu castravete. Il folosesc de doi ani, l-am inlocuit de vreo doua ori si tot la el m-am intors. Pentru ca ramane fresh si nu isi modifica mirosul. Nu pateaza.

Eu nu am sa ofer buchetul de trandafiri, ci din adoratul meu liliac. E regatul meu, eu fac regulile.:)

Buchetul impreuna cu provocarea merg la:

http://clarra.wordpress.com/

http://cafeneauaoanei.blogspot.com/

http://topsecret-vioricaghe.blogspot.com/

http://manie.ro/


http://vyio.blogspot.com/

http://butterfly9999.blogspot.com/

http://camelcutza.blogspot.com/

joi, 15 aprilie 2010

Kenzo Jungle L'Elephant EDP















"... sa construiesti dintr-un parfum un templu al amintirii", spunea Paul Valery. Parfumurile, asemeni fotografiilor sau muzicii, au puterea incredibila de a te trimite inapoi in timp, sa-ti reaminteasca perfect despre starea, persoana, locul sau atmosfera cu care mintea noastra le asociaza."Simtul mirosului este simtul amitirilor delicate" se spunea in 1819 in Dictionnaire des sciences medicales. Nu vi s-a intamplat sa gasiti prin casa o sticluta de pafum sa o deschideti si sa fiti "olfactiv teleportata' intr-un timp anume? Simtul mirosului nu mai este demult doar un simt animalic: el a fost sublimat in simtul amintirii. Ce putere minunata... data de un singur strop de aroma."- pasaj din "Arhitectura Parfumului", de Cristina Turnagiu.


Am preluat aceste randuri pentru ca m-am regasit in ele, imi place sa cred ca pasiunea mea pentru arome a depasit sfera superficiala a frumosului ca forma si a devenit un melanj intre exacerbarea magulitoare a perceptiilor olfactive si exuberanta declansata de recuperarea virtuala a unor sentimente si trairi deosebite, ca ultima instanta impotriva timpului ce le-a arhivat in uitare. Nu am iubit niciodata un parfum pentru ca mirosea a vanilie si scortisoara. L-am iubit pentru ca mirosea a dimineata de vara, cand ma trezeam alintata de razele soarelui si de vocea mamei ce ma imbia cu orez cu lapte aromat ori cu un cremsmit pufos, cand nu-mi mai trebuia nimic altceva sa imi incep ziua fericita si sa visez la cum o sa schimb lumea. La vremea aceea as fi inceput cu mama....ani in sir i-am purtat ranchiuna fiindca ma obliga sa imi tai parul si eu visam sa fie lung si matasos, ca de printesa. Nu stiu cat intelegeam din motivele ei : parul lung mananca vitaminele si vlaguiesc organismul, si in plus trebuia sa stea la 6 dimineata cand pleca la munca sa-mi impleteasca si sa-mi "pamponeze" coditele ca sa fiu primita la scoala. Am crescut si decizia mi-a apartinut, parul a ramas lung si eu inca astept sa-mi ajunga pana la fund. Da,stiu...e demodat, poate chiar de prost gust, lipsit de imaginatie, incomod...insa e visul meu si, chiar daca odata atins am sa constat ca nici macar nu imi place, e dreptul meu sa mi-l implinesc. Mereu am avut o relatie speciala cu ea si regret ca pe undeva ne-am pierdut, ne intelegem la fel de bine insa ceva nu mai e la fel....imi pare rau ca nu mai simt nevoia sa ii marturiesc orice si ca exista momente cand aleg sa fiu singura si nu sa imi petrec timpul cu ea ca altadata. Nu ea s-a schimbat,ci eu....si in ziua in care am constatat ca m-am pierdut si ca m-am indepartat de oamenii si lucrurile ce-mi trezeau bucurie in suflet, ca nu mai pot sa zambesc fara stimulente, ca nu mai stiu sa ma bucur de o dimineata de vara, am inceput sa caut carari spre inapoi. Ma agat de fiecare cuvant, aroma sau culoare incercand sa redesenez clipe ce le-am iubit si le-am lasat sa moara fara sa stiu ca niciodata nu am sa le mai intalnesc.
Cu timpul am invatat ca parfumul imi este cea mai indemanatica si desavarsita calauza spre bucatile din mine pe care le-am irosit si abandonat fara remuscari. Nu le pot regasi decat pentru cateva momente, insa oricand pot apasa pulverizatorul declansator de amintiri si sa ma mai pot bucura inca o data de magia miresmelor evocatoare.
Am intr-adevar o slabiciune pentru aromele dulci, condimentate, pentru vanilie, mosc, zmeura, in genere orientale si grele. Cum am mai spus, nu vreau sa trec neobservata tocmai fiindca am o suma de complexe pe care nu stiu sa mi le tratez altfel decat cautand atentia celor din jur ca si confirmare.
Intaia oara cand am fost atrasa de Kenzo Jungle aveam 13-14 ani si il purta o fata cu 2 ani mai mare, cu un statut social privilegiat si o garderoba pe masura, in timp ce noi ne entuziasmam la o pereche de jeansi Big Star/Red Star sau Little Big si o sticluta de B.U.. A fost poate primul meu fashion icon, tot ce avea sau purta era special tocmai pentru ca era unic si sunt ferm convinsa ca nici astazi nu ar fi usor de copiat. Stiam ca a trecut pe culoar numai adulmecand "ramasitele" de Jungle L'Elephant, ma fascinau atat parfumul cat si personalitatea ei, era asa speciala si cu o senzualitate irezistibila desi fizic ai fi gasit-o cel mult draguta. Niciodata nu am mai cunoscut pe nimeni care sa il poarte cu atata naturalete si dezinvoltura si sa magnetizeze totul in jur.
Potrivit descrierii, parfumul in speta face parte din familia oriental-condiment si insumeaza note de ambra,patchouli,vanilie,mango,heliotrop,ylang-ylang, portocala,mandarina, scortisoara, chimen, cuisoare, lemn-dulce.
Nu este usor de purtat, te copleseste pur si simplu. Azi spre exemplu m-am simtit rau fizic si m-a "doborat" forta lui incredibila, as fi vrut sa nu fi ramas impregnat in tricoul de casa pentru ca ma ameteste efectiv. Pentru cele atrase de notele delicate nu este deloc o alegere potrivita, nu il vor putea suporta. E aproape masculin daca ma raportez la intensitate si "greutate", dar fara sa fie aspru. Nu stiu daca e in regula sa il numesc obscen dar asa il percep, il asociez hetairelor ori curtezanelor, il vad pulverizat cu pompita intr-un boudoir cochet si dantelat, printre cuverturi de matase si pudre satinate. Nu poti sa mirosi a Jungle si sa treci drept o Lolita fragila si inocenta, in ciuda aerului adolescentin si a unei tinute boeme transpare intentia de a seduce, feminitatea dusa la extrem si incarcatura senzoriala animalica. Femeia Jungle este un vanator calculat si iscusit, degustator rafinat al jocurilor si intrigilor sociale, are degajarea specifica unui strateg ce lupta sa cucereasca o cetate construita de el insusi. Cunoscandu-i punctele slabe, intervalul ramas pana la capitulare e acordat doar de dragul luptei.
Desi am o personalitate puternica, usor vulcanica, traiesc si iubesc intens si imi place sa epatez, recunosc ca ma domina si ca trisez alegandu-l. Nu ma imbraca ci ma creaza, imi induce o siguranta de sine si o feminitate ce nu imi apartin nativ, dincolo de aroma lui "vraja" s-ar evapora.
Simt nevoia sa il am uneori, si acum il regasesc dupa cativa ani de absenta cand am preferat sa experimentez. Nu ma poate fideliza incat sa nu mai port niciodata un alt parfum pentru ca nu ma simt in stare sa ii fac fata zilnic, insa ramane in cutiuta cu amintiri si vor exista numeroase momente cand am sa deschid capacul. Am sa il port tocmai pentru ca am nevoie de forta lui ca stimulent sa ies din apatie si nesiguranta, sa reintru in cerc. Aveam 14 ani si visam sa cuceresc lumea...acum am aproape 27 si incerc sa cred din nou ca "eu pot,eu sunt magician...". Nu stiu daca un strop de parfum e calea spre succes, dar in mod sigur acesta ma face sa simt ca detin controlul.
Sticluta iarasi imi pare usor masculina, in afara capacului deosebit design-ul e unul curat si destul de cuminte, "taieturile" sunt sobre.
Daca imi vine in minte o femeie cu o complexitate psihica sa suporte si sa speculeze magnetismul fizic pe care i l-ar imprima, aceea este Marlene Dietrich.