N'aimez que moi!

"Danser, du regard et des mains apprivoiser
Danser, fermer les yeux ne surtout plus penser
Du bout des doigts te toucher te troubler
Tomber, dans cet orage mourir foudroyé
Dans ce volcan, me perdre et m'y brûler
Aime-moi
Comme une parenthèse, une pose une trêve, un vide ou je me noie
Comme l'amour en rêve sans interdit sans règle ne plus penser qu'à ça
Et comme un sacrilège assouvir le cortège de mes désirs de toi
Et j'arrête le temps respire à contre temps ne respire presque pas
Je trace le chemin de la bouche de mes mains te dessine la voie
Et c'est moi qui décide qui t'emmène et te guide et dispose de toi
Aime-moi..." (Claude Barzotti, Aime-moi)

"Conceput in perioada primului razboi mondial si invaluit in tragedia care a curmat atatea povesti de dragoste, era un omagiu adus iubirii fragile si inocente si farmecului desuet al cartilor postale. Metaforic, era imaginea sarutului lasat pe obraz poate pentru ultima oara, si briza suava pastrata de o scrisoare in transeele lui 1916." (descrierea completa aici)

Cum sa reproduci percutarile un parfum pe care nu l-ai simtit si purtat vreodata? Intocmai cum ai descrie o iubire care nu a existat, halucinant de febrila si intinsa fiindca necunoscand primordiu nu stie nici sa agonizeze, nu se abandoneaza docila canoanelor si uniformitatii pernicioase. E usor straniu, arsita trecutului olfactiv netrait iti mistuie retina si privirea ti se topeste peste recipient in sclipiri harazite sa ii palpeaze curbele si insertiile luxuriante, asimilandu-le si sedimentandu-le, dupa cum degetele tale pastreaza senzatia indusa artificial de visul rasfirarii printre alte degete, al inclestarii in vesnicia inimilor, in fezabilul celei din urma clipe ce tresalta in cea dintai intersectie. Printre pleoapele deschise spre firidele imaginatiei se preling scintilatii de chihlimbar efervescent si voluptuos, la fel de vertiginoase si tulburatoare ca dansul fara cusur al trupurilor ce isi picteaza simbioza fara sa o fi cunoscut si isi unesc aripile fara sa le fi apropiat. N-a fost, si totusi este. Nu ai atins, si totusi ochii si palmele tale pastreaza aievea cosumptia extazului neinfaptuit dar intuit.
Cataracta de miresme opulente si imbietoare iti impresoara narile cu vanitatea privilegiului de a te infrupta vorace din siropul de trandafir bulgaresc si violete calandrat prin impletitura bogata de iris, liliac, ambra si santal, suflate cu pulberi vanilinate, tot astfel cum sfincterele memoriei olfactive elibereaza particulele iluziilor unor sarutari infiltrate ca un stindard in pielea infasurata in miez auriu si catifelat de pepene, in asfintit si in valuri, in dorinta de a poseda si a retine. Poate miroase a fericire, a vortex launtric descatusat si incandescent, asemenea nectarului de purpura ce curge prin venele cuprinse de infiorarea patimii de a-ti lasa sufletul navalnic sa rabufneasca si sa se suprapuna extensiilor altui suflet la fel de impetuos.
Gustul floral-ciprat al decadentei iti invaluie esofagul intr-o dulce exaltare, invadandu-i si supunandu-i celulele cu nevoia imperioasa de a se hrani iar si iar, intocmai precum organele simtirii netraite si nedetonate par a-si imagina si intinde nervuri conductoare de seva consistenta si revigoranta a unor soapte nerostite pentru a nu se irosi dincolo de hlamida protectoare a incifrarii launtrice, unde bulbii lor se pot rasfrange fara intinari si osanda. E savoarea lichidului ce-ti invesmanteaza existenta cu atomi de aristocratie si unicitate, deopotriva cu lava imanenta ce sculpteaza stalactite in constiinta ferventei celor ce ar fi putut sa fie si nu sunt, ori au fost si nu mai pot sa fie.
Si tu pouvais t'imaginer son odeur sans le sentir et l'embrasser sans le toucher, puis je pourrais m'imaginer comment serait-il que tu m'aimes et que je t'aimes. N'aimer que moi, n'aimer que toi...

• Nucleul articolului mi-a fost daruit de Zuze, care intr-o expansiune a miresmelor preferate au strecurat si acest Caron a carui denumire mi-a rezonat in suflet. Si m-am gandit cum ar fi sa descriu o aroma numai de la un ansamblu de cuvinte si o fotografie, caci poate astfel as putea descrie si magia unor simtiri pe care nu le-am trait.