Translate

miercuri, 14 martie 2012

Aparatul dentar, 11 luni.

Articolul in speta trebuia sa aiba ceva vechime si sa fie mult mai bine decorat cu imagini edificatoare, de altfel acestea fiind si motivul pentru care l-am tot amanat. Speram sa obtin fotografii din interior, cu modalitatea de ancorare a dintisorului-sef de la care s-au tras toate problemele. Pe scurt : maxilar ingust + canin lenes -> canin inclus (detectabil doar la radiografie) -> toti dintii de pe arcada superioara s-au deplasat si au acoperit si spatiul destinat lui -> linia mediana mutata cam cu 1 cm mai spre dreapta, dand impresia unui zambet foarte stramb.
  • Pentru cei interesati de subiect, folositi va rog caseta search si veti descoperi toate postarile precedente referitoare la "aparat dentar" (tipuri, pregatiri, montaj, costuri, etc).


Aparatul a fost montat pe 12 aprilie, si tot in acea perioada am facut si interventia chirurgicala pentru descoperirea caninului ce urma sa fie ancorat mai tarziu. In prima faza am fost cam dezamagita, in capsorul meu dintii urmau sa se mute toti in acelasi timp si in fiecare zi priveam linia mediana care nu se misca deloc. Dupa 3 luni deja eram deprimata, parea ca nu progresez si ma gandeam ca in ritmul asta in loc de cei 2 ani aproximati voi sta o vesnicie cu el. Happy day, la o activare mi-a trecut prin minte sa intreb de ce desi ma dor, semn ca exista presiune si functioneaza, nu se centreaza. Mi-a explicat ca nici vorba sa fie trasi in acelasi timp, ci se muta unul cate unul, sa privesc in laterala unde exista o extractie si o sa observ ca spatiul e din ce in ce mai mic. Exact asa era, curand s-au tras unul cate unul spre stanga si deja in noiembrie linia mediana ajunsese la locul adecvat : mijlocul buzei, exact in continuarea centrului de jos. Din punct de vedere estetic, pot spune ca am scapat de cel mai mare complex. DAR....


Caninul e lenes. Foarte. E si varsta de vina, 28 nu e totuna cu 18. Nu intelegeam de ce nu l-a ancorat, imi spunea doar ca ar prefera sa iasa singur putin mai mult ca sa monteze pe el un carlig si apoi sa-l agate de arcul (sarma) aparatului. Am insistat ca nu mai am rabdare, si atunci s-a decis sa trec printr-o noua interventie chirurgicala. Moment in care m-au lasat picioarele cu gandul la doctorul acela atat de drag mie care nu aude cand ii spun ca s-a cam dus anestezia si simt tot. N-a fost prea dragut nici de data asta....stiu ca in Craiova e foarte cunoscut si apreciat, dar eu si alti cativa avem toate argumentele sa nu ii proslavim profesionalismul. Poate ca interventia e reusita, in sensul ca e bine executata tehnic si nu apar complicatii. Insa starile prin care treci ar putea fi usor evitate cu un dram de gentilete. Cand vezi ca pacientul mai are putin si lensina chiar nu e cazul sa faci glume proaste si sa-l intrebi daca ii e teama de bisturiu pentru ca il vei folosi din plin astazi. Si in timp de are culoarea varului si mai ca nu se prelinge de pe scaun nu te minunezi ca gingia e fibrozata, cat sange curge, si alte fraze de genul. Stiti, nu vreau sa aud in ce consta macelul. Da, stiu ca o sa tai si-o sa frezezi in osul meu, dar prefer sa nu am idee cand si cu ce faci toate astea si nici cum arata teatrul operatiunilor. In fine, dupa cca 50 min am scapat de chirurg si dupa alte 15 min de asteptare am intrat alaturi la orto unde medicul meu impreuna cu asistenta s-au chinuit sa faca hemostaza ca sa poata lipi carligul pe canin. Sunt mandra de mine ca am indurat, anestezia deja se dusese si nu era deloc placut sa tot simti un soi de fitil in rana dar eram constienta ca au stat dupa mine special peste program si ca depun un efort considerabil asa incat chiar n-a mai contat disconfortul fizic. Au reusit. Asta se intampla la sfarsitul lui septembrie.


Din luna urmatoare a fost agatat cu un elastic (trecut prin acel carlig) de sarma aparatului. Din pacate presiunea nu a fost suficient de mare si nu am vazut progres. Nu intelegeam de ce nu il agata direct cu sarma dar aveam sa aflu cand s-a ajuns la asta, in februarie. Prin carlig a fost trecuta o sarma exact ca cea de la aparat, iar acesta iese prin el in V si se intinde pe langa sarma aparatului. Practic am dublu arc, ceea ce obraji mei nu prea apreciaza caci mereu ma tai/agat. Mai ales la limba, obisnuita fiind sa trec spre molari pentru a verifica daca mi-a ramas mancare. Motivul pentru care nu prea isi dorea sarma este ca imi apasa pe incisivul lateral drept, cel fara bracket, si il impinge in spate. Dar nu am de ales, il vom aduce la loc dupa ce coboram caninul pe arcada.
A trecut mai bine de 1 luna de cand il am ancorat cu sarma, si am bifat o activare pe 5 martie. M-am cutremurat de raspunsul la intrebarea "exista vreo sansa sa nu coboare niciodata?". "Da, exista. Dar pana acum nu am intalnit niciun caz". Sa speram ca nu o sa fiu eu primul, practic puteam sa dau aparatul jos mai devreme de doi ani avand in vedere ca s-au aranjat din noiembrie deja, insa trebuie sa stau dupa canin. Si as turba sa stau degeaba....nu mai zic ce ar insemna sa il extrag, iar chirurgie avand in vedere unde e situat prin palat si cred ca radacina lui e la baza sinusului. Plus ca as avea nevoie de implant, multi bani si timp deci. Vestea buna e ca masurandu-l pare ca suprafata iesita s-a dublat in aceasta luna. O sa ne lamurim mai bine luna viitoare, cand o sa fie masurat din nou.


As fi vrut sa va arat poze cu caninul ancorat, insa am avut o mica polemica cu medicul stomatolog cand am mers la igienizare. Pe el il rugasem sa imi faca poze acolo inauntru, cu oglinzile acelea speciale. Orgolioasa din fire, nu am mai vrut le iau. Ma cam roade sa pun mana pe ele, e clar ca eu nu imi pot face singura si nici nu am instrumentele necesare, dar nu. Asa ca imi cer scuze, va trebui sa va multumiti doar cu poze normale, din fata. Nu o sa vedeti caninul, o sa vedeti insa sarma cu care e ancorat cum se petrece pe langa arc. Si, bineinteles, dintii mei centrati. :D
Mai e mult pana departe....dupa ce voi scapa de corvoada coborarii lui pe aracada si mai tarziu si de aparat(nu cred ca mai devreme de 1 an de acum inainte), voi ramane cu un premolar lipsa langa el. Implant, deci....4 luni si 500 euro. Jos 2 coroane de portelan. Sus pe incisivi fatete pentru ca au fost loviti candva si sunt plini de fisuri.
Merita? DA. Orice si oricat. Vreau sa aud si eu in viata asta : "Ce dantura frumoasa ai!".

  • Fotografiile sunt din prima zi, apoi 3,5 luni, si ultima este de astazi, 11 luni. Se poate observa cat de strambi si aplecati erau spre dreapta, iar linia mediana era cam cu 1 dinte mai incolo decat normal. Din noiembrie totul e la locul lui...mai putin caninul. In ultima imagine se vede sarma care iese din carligul de pe el, doar cea dinspre stanga (e la fel si spre dreapta), formand dublu arc cu sarma aparatului.

























P.S. Am gasit pe net o imagine cu canin inclus ancorat, exact ca la mine : http://www.drcrisan.ro/wp-content/uploads/2010/05/IMG_6658_resize.jpg