"O aroma florala care imbina suavul si farmecul cu seductia si intelectualismul. Creat in 1996 are la baza note de caprifoi si lemn de trandafir. Notele discrete de gardenia, ylang-ylang si bujor contribuie la definitivarea caracterului acestui parfum. Un amestec magic de de senzualitate clasica, rafinament si opulenta, este simbolul femeii eterne, al frumusetii pure si atemporale."
Note:
Bergamota, Flori de portocal, Gardenie, Caprifoi, Tuberoze, Ylang-Ylang, Iasomie, Vanilie, Ambra, Santal, Cedru
Atunci cand ma gandesc la Givenchy primele arome ce imi vin in minte sunt Hot Couture, carnal, dulce, (cu note de zmeura, santal, mosc, piper negru, bergamota, vetiver) si ametitorul Pi(note lemnoase, vanilie, citrice, bergamota).
Nu stiu de ce nu am fost niciodata tentata sa incerc Organza si Amarige, ma "respingea" oarecum ambalajul clasic dar sofisticat, imi insera ideea inaccesibilitatii vis-a-vis de personalitate si varsta. De regula ma atrag parfumurile lolita, dulci si destul de puternice, insa nu in genul acela tabacco, ci delicate, feminine. Ma simt putin acaparata de aromele lemnoase si mai aspre, ca si cum parfumul m-ar purta si nu invers, nu vreau sa simt ca nu detin controlul si ca nu pot face fata aromei degajate. Imi doresc un parfum senzual si special, insa nu o senzualitate extrema si chiar violenta, ci usor jucausa, copilareasca. Aerul de femme fatale nu mi se potriveste, ori acest parfum ma duce cu gandul la caractere fascinante si "grele" ca Marlene Dietrich, Ava Gardner, Lauren Bacall. Nici macar Marilyn nu cred ca l-ar fi putut suprapune, fiindca avea un soi de naivitate si simplitate ce nu ar putea subjuga si contrabalansa forta melanjului fara sa nu para artificiala.
E so diva-like(in acceptiunea reala a termenului), pretentios, sofisticat, elegant, incat impune un intreg ansamblu de vestimentatie, accesorii, atitudine. In nici un caz nu il vad purtat cu jeansi si tricou, ci mai degraba cu rochii si bijuterii opulente. Si inca o remarca strict personala, imi inspira forme, e voluptuos, nu il vad adecvat siluetelor androgine. Dar e doar un exercitiu de imaginatie, pana la urma il poate alege oricine il simte ca apartinandu-i.
E oriental si ametitor, pur si simplu te poarta. Ma copleseste, imi da un oarecare discomfort psihic si ma simt fara vlaga. Chiar si pentru cei din jur poate sa fie obositor dar nu in sensul intensitatii, ci al cocktailului de miresme. E parfumul femeii ce subjuga nu atat prin armonia fizica ci prin personalitatea puternica si complexitatea psihica, deloc suav ci de-a dreptul "poisoning". Ti se infiltreaza in piele si in minte. Pentru mine este prea bogat si woody, nu am maturitatea si clasa necesare pentru a simti ca ma imbraca, e ca si cum m-as deghiza.
Nu stiu daca am sa il simt vreodata al meu, insa in mod cert inca ma gandesc la el, nu mi-l pot scoate din memorie. E asa ciudata senzatia, ca si cum mi s-ar fi imprimat pe piele. Nu ai cum sa fii oarecare cu un asa parfum, nu exista ambiguitati. Nu poti spune ca intentia iti este gresit interpretata, ca reactia celor din jur e intamplatoare. Fiindca maturitatea si opulenta sa certifica o atitudine si o senzualitate studiate, voite.
Organza este parfumul meu preferat! pur și simplu îl ador... l-ai descris super!
RăspundețiȘtergerewelcome back!imi plce la nebunie organza!L-am cumparat prima data acum cativa ani si inca nu m-am plictisit de el...e adevarat ca nu se potriveste oricarei tinute,dar e parfumul meu de suflet.
RăspundețiȘtergereParca l`am mirosit si eu dar nu mai tin minte prea multe despre el..
RăspundețiȘtergereParfumul ala de langa, in cutia aia alba cu floricele e cacharel parca sau? :) Mi`a atras atentia pentru ca atunci cand eram mica il tot vedeam prin casa...si nu stiam ce e cu el :)) si parca nici mirosul nu e pe placul meu...
Iguanitza,este intr-adevar Cacharel,Anais Anais.Si chiar are o vesnicie,deja a devenit piesa de muzeu caci si eu mi-l amintesc acolo inca de pe vremea cand nici macar nu ajungeam la etajera sa mi-l pot "turna" in cap asa cum faceam cu toate ce-mi cadeau in labute.:)
RăspundețiȘtergereAndreea,multumesc,chiar mi-a fost greu fara blog pentru ca-i cea mai acaparatoare si placuta preocupare.
RăspundețiȘtergerePana la urma,chiar si in cazul parfumurilor,e vorba de atitudine mai mult decat de vestimentatie.Sunt femei sofisticate si elegante indiferent ce pun pe ele,eu nu-s asa si daca m-as mai si imbraca simplu i-as rapi din prestanta si forta.Cu alte cuvinte,simpla personalitate nu ma ridica la inaltimea lui.Un parfum de suflet e un parfum de suflet,nu tine cont de nimic si nu are nevoie de niciun artificiu pentru a exprima si a stimula memoria si simturile.Daca il simti al tau, atunci cu siguranta este.
Multumesc Gaby,ma bucur mult cand reusesc sa redau macar partial senzatiile degajate de intersectia cu pielea sau sufletul celorlalti.Fiindca de multe ori construiesc pe o prima impresie strict subiectiva,si asocierile pot fi la fel de partinitoare.In plus,sunt esentialmente senzoriala si am obiceiul sa "incarc" orice obiect sentimental asa ca daca psihic am avut o anumita reactie/senzatie purtandu-l nici olfactiv nu ma voi desprinde de acea directie.
RăspundețiȘtergereAm citit ce-ai scris la cateva minute dupa ce-ai postat si de atunci ma tot gandesc (am avut o perioada, acum cativa ani, cand Organza era pe sufletul meu, azi nu pot sa-l port, mi se pare prea tare). Si cuvintele tale m-au facut sa ma tot intreb: ce s-a schimbat oare?
RăspundețiȘtergerePur si simplu nu mai exista suprapunere,ci alaturare. Si orice alaturare,mai ales determinata si prestabilita,isi pierde naturaletea.Mi se intampla cu Joop All About Eve....e bucata din sufletul meu,dar nu il mai pot purta la fel.E martorul unei fericiri si al unei naivitati copilaresti pe care nu mai am dreptul sa le invoc fiindca nu le mai percep si traiesc la fel.Aroma a ramas curata ca tot ce simteam atunci,dar eu sunt altfel fiindca "pentru toate lucrurile care mi-au intunecat privirea,cand am incetat sa fiu copil mi-am pierdut nemurirea".
RăspundețiȘtergere