EDP Tresor - LANCOME

"Romantic. Senzual. Emotional. Eleganta e data de notele de trandafir si liliac, in timp ce stralucirea rezulta din notele de caisa si iasomie. Un coral auriu, ale carui picaturi rasuna la atingerea cu pielea."

Note : trandafir, caise, liliac, iris, piersica, iasomie, ambra, vanilie, mosc.

Intotdeauna incerc sa acord circumstante atenuante unui parfum si sa ii explorez valentele macar din punct de vedere sentimental daca olfactiv nu imi spune nimic. Sunt cateva ce imi sunt dragi si care imi reverbereaza in suflet pentru ca sunt legate de o amintire pe care n-am s-o mai pot vreodata transforma in "acum", ci doar retrai sub imperiul unor stimuli. Cateodata imi doresc sa port din nou o anumita aroma doar pentru ca imi insereaza reminiscentele unor momente speciale, cand eram cu adevarat fericita. Kenzo Jungle a fost aroma la care visam la 15 ani, cand mi se parea ca am lumea la picioare. JOOP All about Eve si Chopard Madness imi amintesc de prima iubire, singura adevarata caci mai puternice si complexe sunt sentimentele pur platonice si nemarturisite, iar Givenchy Hot Couture si Gucci Envy de anii de facultate. Dior Addict, Kenzo Flower si Lolita Lempicka sunt semnaturile a 3 dintre cele mai bune prietene.
In fapt, sunt atatea parfumuri care reusesc sa imi redea un chip, o trasatura, un nume, o secunda in timp. Ca si cum pe undeva in strafunduri ar exista o librarie a parfumurilor, cu asocierile aferente. " JOOP : 17 ani, cei mai dragi ochi albastri, cel mai dorit zambet, cel mai frumos an de liceu, ore de chimie "tradate" prin Mon Cheri la un capuccino, tolaneala pe bancile si aleile din fata liceului, ninse de toamna, raze de soare impletite in parul castaniu, Nothing Else Matters si Hotel Cismigiu." Nimic din toate astea nu se va mai intoarce, insa de cate ori am sa il simt am sa traiesc aceeasi emotie si bucurie ca atunci cand iubeam din tot sufletul si credeam ca daca imi destainui sentimentele le lipsesc de substanta si le rapesc din unicitate. Ciudat e ca inca mai cred asta, poate materializarea ar fi murdarit totul si azi era doar o amintire trista.
Revenind la Tresor, e un exercitiu de imaginatie ce nu imi face deloc placere. Il urasc. Nici macar nu vreau sa ii dau sansa unei revelatii tarzii, refuz sa cred si sa sper ca o a doua purtare mi-ar infiltra cu totul alte senzatii. E un melanj floral extrem de puternic si apasator, imi aminteste de apa de colonie sau esenta de parfum, in sticle otova, cu filet si scris simplu si caligrafic. Caron.
In general aromele grele imprima opulenta, rafinament, voluptate. Insa pe acesta nu il gasesc deloc seducator, e carnal dar in sensul decadent si violent, mult prea matur si aspru chiar daca imbina si note dulci. Ma ameteste la propriu, si imi da o stare de nervozitate, nu vreau decat sa ma indepartez si sa curat mirosul. E strident si covarsitor, mai presus de ideea de femme fatale imprimata de Organza, spre exemplu. Mai degraba potrivit peste 40 ani, cuiva destul de clasic insa deloc usor de interpretat. Nu reusesc sa identific notele, dar imi inspira arome mai aparte si mai pretentioase : tuberoze, magnolie, orhidee, gardenie, ce nu pot fi nici apreciate si nici valorificate de oricine. Ma duce cu gandul la boudoir dar la o feminitate agresiva, catifea, perle, camee, usor viclean si toxic. Nu-i deloc delicat, il simti intens de la distanta si dureaza o vesnicie, ca de altfel si senzatia de greata pe care mi-a provocat-o.
Mi-am declarat in nenumarate randuri adoratia pentru liliac, insa niciodata nu am gasit un parfum care sa redea intocmai mirosul. Dimpotriva, si in parfumuri si in lotiuni l-am perceput respingator, artificial, citrat. In Tresor nici nu reusesc sa il identific, combinatia e mult prea grea si ciudata incat sa pot separa ingredientele. Daca as incerca o asociere, ar fi Chanel Allure sau Chanel No5, ambele total nepotrivite caracterului si atitudinii mele, mult prea incarcate si obositoare. E luxuriant, elitist chiar prin inaccesibilitatea cocktailului olfactiv, insa prea matur si chiar putrid pentru o personalitate jucausa. Extrapoland exercitiul, as spune ca-i parfumul unei cochete domnisoare batrane de pension, ce refuza sa se adapteze trecerii timpului, pastrandu-si spatiul existential si aspectul in coordonate de epoca.
Evident, pe pielea fiecareia miroase altfel asa incat exista mari sanse sa il gasiti placut sau sa se exacerbeze alte note in detrimentul celor evidentiate in cazul meu. Am regasit pareri ca ar mirosi fructat, din pacate nu pot subscrie. Pur si simplu nu este al meu, nu ma imbraca. Il resping si ma respinge.
Deasemenea, exista pe etajera de ani buni si s-ar putea sa nu mai corespunda variantei noi.