Gel de curatare Elmiplant Bioten miere si arnica

Desi tenul meu mixt se descuameaza constant, refuz sa il asaltez cu produse hidratante pentru ca am constatat ca il imbacsesc. Din acest motiv, desi nu concep sa nu imi indepartez machiajul, fie el discret sau consistent, cu demachiant si tonic, nu pot fara sa nu ma spal ulterior. Anul acesta am tot folosit o multime de tuburi Elmiplant Bioten cu miere si cimbrisor, foarte delicat si light, nu lasa pielea shiny ci catifelata si tonifiata. Dar de-a lungul timpului am avut nenumarate branduri, si concluzia a fost aceeasi : daca folosesc cateva zile doar demachiant si nu clatesc cu gel/sapun, mi se incarca fata. Nu ma simt curata pana nu ma curat complet cu ceva mai "solid", sa vad aspectul perfect mat si tonifiat.
Nu sunt adepta gelurilor, parca nu am controlul situatiei si nici nu spumeaza suficient pentru a impaca piticii de pe creierul meu care nu se simt bine pana nu vad un strat considerabil de spuma soft, fondanta. Ma impac mai bine cu sapunurile dermato, se consuma si mai greu si imi par mai eficiente. Insa de curand m-am hotarat sa termin un gel de spalat L'Oreal HydraFresh pe care il aveam de vara trecuta si se tot tara prin baie prafuit, ocupand spatiul degeaba. Nu ma induram sa il arunc caci a fost bunicel, mai mult comoditatea si prejudecatile ma determinasera sa il abandonez pe cada. Si ca sa nu ma mai descurajez ca nu spumeaza consistent si nu apuca sa curate bine, pe deasupra consumandu-se mult si repede, am hotarat sa il aplic pe fata uscata si sa masez pana se agata de piele si simt la pipait ca se densifica, si abia apoi sa pun apa si sa clatesc. Chiar functiona, cu cateva picaturi acopeream toata suprafata si devenea imediat ca o spuma de ras, lasand pielea tonifiata si foarte neteda. Din pacate, a ajuns si la final caci nu era sacul fara fund, tocmai cand devenisem eu entuziasmata de efecte. Si astfel, a trebuit sa imi iau altul, macar pana imi cumpar din farmacie un sapun bland si miraculos. Sau de ce nu, un sapun natural, dupa care jinduiesc dar ma cam incurca ideea comezii prin posta caci imi place sa le ating si analizez personal ca sa ma pot hotari.
Gelul L'Oreal nu l-am gasit, imi fusese daruit de cineva din Canada si chiar si cand i-am facut review mi-a fost greu sa gasesc pe google o fotografie cu produsul identic, nu avea acelasi aspect si scris. Nici nu speram, si fiind on low budget m-am orientat spre ceva mai accesibil la momentul in speta. Cum ma incantase Bioten, mi-a sarit imediat in ochi gelul cu arnica si miere, destinat tenului mixt. A costat doar 12 lei.
In primul rand, nu imi place cum se comporta ca si textura. Eram convinsa ca orice gel as aplica uscat o sa devina spuma alba, catifelata, si din pacate nu e cazul. Nu devine alb decat la atingerea initiala cu pielea, dar cand incepi sa masezi e iarasi translucid si in loc sa se intinda se absoarbe incat nu mai ai ce "modela" cat sa agate impuritatile si sa curate eficient. Cam ca gelurile acelea anticelulitice apoase ce dispar la simpla intindere inainte sa apuci sa mai faci si masaj. Nu imi place acest aspect, practic te simti ca si cum ai pune albus de ou pe ten, nu se imbina deloc si curatarea e falsa, superficiala. Nici cand adaugi apa nu spumeaza, nu se amesteca ci se anuleaza curgand inainte sa devina dens. Nu curata temeinic, eu nu ma simt in siguranta (cu l'oreal luam si fondul de ten, il agata, Bioten nici macar nu il "deranjeaza" sesizabil), si in plus in ritmul acesta in 2 saptamani de utilizare de doua ori pe zi e consumat.
In al doilea rand, pentru mine e mult prea astringent. Imediat dupa spalare si uscare pielea ma strange, imi place ca nu se mai vad porii dar prea e aspra la pipait, ca dupa o masca de argila. Nu are stralucire, ci e opaca. Dupa cateva minute insa se relaxeaza si destinde, nu se mai observa ca tine, dar daca ar fi sa ma machiez prea curand sunt ferm convinsa ca nu as putea uniformiza fondul de ten riscand sa ramana dare sau chiar sa il adun franjurat. Nu imi place si nu ma pot da cu creme hidratante onctuoase, ci doar foarte light, gelee, ori acestea nu ar putea imbraca din primul moment pielea atat de uscata de gelul de curatare. Caci, asemenea fondului de ten, nu ar face priza netrecand de suprafata sigilata parca.
Dupa ce il clatesc tenul pare curat, dar cum spuneam, am senzatia ca doar il "lustruieste". Vreau sa lase pielea tonifiata dar neteda, si este evident ca nu se poate. Poate pentru tenurile grase ar fi chiar wow, daca aveti descuamari insa evitati-l. Eu una nu am sa-l mai cumpar, sunt prea multe optiuni ca sa ma limitez la "asa si asa".
Printre ele, sapunul Avene Cold Cream de care a fost asa incantata Katynel, Galador si cateva din bucataria Ioanei, Jovis.

• mi-am luat sapun solid Eucerin, urmeaza review dupa suficient timp de folosire. M-a tentat Avene dar m-a speriat un pic ideea de ultra hidratare, imi era teama sa nu imi ingrase fata suplimentar, si in plus costa dublu fiindca era oferta 1+1. Ca prima impresie, imi place mult. E bland si mi-a lasat pielea fina si ferma in acelasi timp. Nu ma tine, dar porii sunt "stransi", exact cat trebuie. As fi vrut sa spumeze mai dens, ca o frisca, dar merge caci in loc sa il aplic in palme si apoi pe fata, il frec direct de fata usor umezita pana se "agata" consistent.
  

Fond de ten Vichy NORMADERM TEINT

Majoritatea celor ce obisnuiesc sa activeze in blogosfera beauty&fashion stie deja ca luna trecuta s-a derulat un adevarat maraton Vichy, in care un numar considerabil de bloggerite a primit spre testare si recenzionare toata gama de fonduri de ten, si sansa de a organiza un giveaway sponsorizat. Castigatoarele aveau apoi dreptul de a-si alege varietatea preferata si nuanta potrivita.
Fondul meu de ten a venit gratie Ellei, si surpriza a fost mare fiindca nu participasem nicaieri si cand am lasat comentariul intentia primara era sa dezvalui experienta traita cu prima varianta a lui Normaderm Teint, numita initial NormaTeint. Dar m-am bucurat sincer de "scapare" caci jinduiam un pic sa incerc Aerateint fluid despre care citeam recenzii pozitive pe banda si deja il percepeam ca pe un panaceu universal, eram ferm convinsa ca era ACELA cautat de-o viata.
Dupa cum am mai spus in nenumarate randuri, tenul meu este mixt atipic, pretentios si sensibil. Necesita matifiere, dar descuamandu-se si "strangand" nu se impaca deloc cu bazele exclusiv destinate acestei functii, nu pot pune texturi pudrate, nici lichid/crema-pudrat/a, si nici spuma. Nu fac priza, nu se intind uniform ci sunt fainoase, se strang in orice scuama sau linie, si astfel arat incarcat si ponosit. Folosind doar lichid obisnuit, eram si mai incantata de Aerateint la gandul ca in sfarsit o sa am ce imi trebuie dar dermatocosmetic, cu protectia si beneficiile implicite. Caci, pana la urma, oricat de light ar fi un fond de ten de parfumerie, nu poti sa nu te gandesti ca exista posibilitatea sa agreseze pielea in timp, imbacsind-o sau chiar imbatranind-o. Ori Vichy continea ingrediente prietenoase, care promiteau sa trateze si ingrijeasca, si nu sa cosmetizeze problemele mascandu-le si atat.
Cand am ajuns insa la Sensiblu sa aleg nuanta adecvata, visul meu s-a sfarsit. Nu mai spun ca singura oglinda era fasia ingusta de la stativul cu ochelari de soare, pe deasupra pus si in coltul cel mai intunecat. Nu ma gandisem sa ma lovesc de acest inconvenient asa ca nu purtam oglinda la mine, in general te astepti ca oriunde sunt produse de machiaj sa se gaseasca macar o amarata de oglinda de birou. Partea buna e ca nu eram singura ci cu o prietena.
Evident, am infascat fericita fluidul, si m-am tencuit cat si cum am putut. Surpriza....NU FACEA PRIZA, nu il puteam intinde, desi era foarte light si nu acoperea mai nimic, nici macar nu era insesizabil ci lasa dare inestetice, deloc nu voia sa intre in piele cat sa nu para masca, strat pe strat, ci prelungire, parte a stratului. Nu imi venea sa cred. In plus, nu exista nuanta potrivita. Moyen Sand era prea deschis, desi ca si grupa, neutru, era perfect. Tonalitatea mea e undeva la mijloc, si intensitatea deasemenea. Ultima, Honey Dore, era ok ca si intensitate dar era prea galben-portocalie. Am trecut la crema, desi stiam ca nu e pentru tenul mixt. S-a intins perfect, si acoperirea era mai buna. Nu prea ma incanta ideea sa nu iau fluid dar nu aveam de ales. Am ajuns acasa si iarasi m-am lovit de nuanta...nu stiam ce sa fac, nici Sand si nici Honey nu erau perfecte, orice alegeam trebuia sa ma ajut de o pudra sa le aduc la ce imi era potrivit.
Dupa ce m-am mai privit de cateva ori in oglinda la lumina naturala, am hotarat sa iau Honey caci prea deschis imi parea Sand si nu detineam nicio pudra suficient de inchisa, iar cea bronzanta era deja exagerata. Intamplarea a facut ca domnisoara insarcinata cu trimiterea lor sa decreteze ca nu exista nuanta Honey Dore, desi la un simplu google se dovedeste contrariul, iar eu stiu foarte bine ce am citit pe capacul mostrei din farmacie. Ella m-a notificat sa aleg din nou, si sa specific si numarul nuantei ca sa nu mai existe incurcaturi.
Sincer, exact cum ma asteptam, nu am fost multumita de Aerateint crema, avand mostre de la reviste am tot avut ocazia sa il aplic intre timp. Arata perfect initial, catifelat, neted, natural...dar dupa nici 2 ore se strangea inestetic si straluceam mai rau ca instalatia de Craciun. Uleios chiar. Insa cum deja alesesem am zis asta e, ce sa mai fac mofturi. Sansa mea a fost incurcatura cu denumirea nuantei, si m-am gandit sa intreb daca am voie sa schimb optiunea cu Normaderm Teint. Ma dezamagise varianta veche, numai ca am fost inspirata sa iau in considerare ca poate cel nou e diferit si mi se va potrivi oricum mai bine decat Aerateint crema care nici macar nu era adecvat tenului mixt, fie el si descuamat. Si dorinta mi s-a indeplinit.
Nu am mai incercat nuantele, m-am gandit ca sunt aceleasi la toata gama. Dar am optat pentru Sand in ideea ca Honey era totusi prea orange ca sa il pot face neutru.

• Mai intai as vrea sa readuc in atentie cum s-a comportat in cazul meu varianta veche, NormaTeint, motiv pentru care o exclusesem din start:
  

"Nu mi-au placut culorile, sunt putine si sunt fie rose fie aurii. Nimic intre, asa cum aveam nevoie ca sa fie perfect.
Textura este lichid pudrat, nu as spune fondanta fiindca acest termen mi le descrie mai bine pe cele spuma. Dar aspectul pe piele este asemanator. Acoperire mare, insa nu intr-un mod flatant. Personal l-am gasit greu de purtat, imbacsit, nu facea priza cu pielea eliminand posibilitatea unei intinderi uniforme cu aspect natural. Avea aspectul de masca mai ales cand tenul avea probleme cu hidratarea, evidentia scuamele si dupa un timp se strangea urat evidentiind ridurile de expresie. Functia lui trebuia sa fie de matifiere a tenului gras si nu a reusit nici sa matifieze un ten mixt fara probleme mari. Nu vad cum ar ajuta in primul caz daca in cel mai simplu mai mult a daunat. De regula tenurile grase au probleme cu porii si dupa cum s-a comportat cred ca i-ar incarca mai tare. Am citit si destule pareri pozitive insa.
Nu rezista cateva ore, in nici un caz toata ziua, si nu ramane intact in contact cu sebumul. Pielea luceste dupa un timp si fiind deja pudrat nu il poti ajuta cu o pudra. separata. Nu minimalizeaza imperfectiunile ci dimpotriva. Ideea unui fond de ten dermatocosmetic ar fi sa nu irite, sa nu contina substante agresive si sa si trateze. Nu este cazul Normateint. A fost o mare si costisitoare dezamagire careia nu i-am identificat nici macar calitatile unui produs de duzina. Daca a trata inseamna a tencui si a matifia inseamna sa lucesti ca un bec,atunci da, este ideal. Si inca ceva, miroase urat, a medicament. Data viitoare am sa tin minte ca daca un fond de ten frecat intre degete nu este suficient de fin si catifelat incat sa nu se imprime ca o retea in amprente nici pe fata nu va fi uniform."



Ei bine, Normaderm Teint m-a cucerit.
In primul rand, textura nu mai este pudrata la modul detectabil, nu ramane fainos in "ridurile" amprentei daca il framanti intre degete si nici nu lasa dare pe fata. Este lichid fin, se intinde uniform si in ciuda delicatetii acopera foarte bine si fara sa se stranga si sa accentueze deshidratarea sau liniile fine. Aceste caracteristici il fac buildable, si in caz ca mai ai nevoie de extra-acoperire punctuala poti aplica linistita in locul respectiv o noua cantitate, nu arata stratificat si neingrijit. In niciun caz nu are aspectul de tencuiala pe care il conferea primul. Nu se strange urat in pori nici dupa mai multe ore, dimpotriva, cand m-am demachiat mi s-a parut ca ar fi avut efect astringent pentru ca pielea parea mai tonifiata si neteda.
Insa am constatat o mica rezerva, personal trebuie sa il intind cat mai repede pentru ca se comporta asemanator Revlon Colorstay, se usuca si nu mai merge uniformizat impecabil. Nu ma deranjeaza, ci dimpotriva, imi inspira ideea ca se fixeaza si "agata" de ten asa bine incat nu il mai poti modela ca pe o mantie distincta, ci e parte din el.
La nuanta iarasi m-am inselat, nu grav dar se putea evita. Sand de la Normaderm Teint este total diferit de cel de la Aerateint, daca primul era prea deschis si aratam foarte palida, acesta imi vine chiar mai inchis decat pielea mea si in perioada rece nu e tocmai potrivit aspectul bronzat artificial. Nu e aramiu, nici pe departe, dar cu siguranta mi se potrivea mai bine Nude fiindca am avut ocazia sa il incerc gasind in plianta inserata in colet mostre. Ma consolez cu gandul ca pudra Rimmel Stay Matte e oricum mai deschisa, e Champagne - mai mult de atat nu au, si totusi nu mi se potriveste perfect asa ca numai bine le combin. Ideal era sa nu aplic pudra, dar totusi nu ma simt bine fara ea, nu mi se pare ca exista un fond de ten asa eficient si opac incat sa faca fata sebumului nepudrat fin peste.
Surprinzator, chiar matifiaza satisfacator, intaia oara l-am aplicat fara pudra si 4 ore s-a mentinut binisor. La un moment dat parea sidefat, dar nici pe departe nu era oily incat sa arat hidos in public cand mi-e lumea mai draga. Tenul nu a parut sa se revolte, de regula cand aplic fond de ten parca isi face si mai tare de cap sebumul ducand o lupta cu baza in cauza si accentuandu-se enervant si descurajator. Nu o data a trebuit sa ma spal pe fata pentru ca aratam mai bine fara decat cu.
Un mare minus, nu face priza cu apa, spre exemplu cand aveam Airwear si Ideal Ballance de la L'Oreal chiar le amestecam cu cateva picaturi spre a le face mai blendable si mai naturale, si se imbinau perfect. Nu asta asteptam, dar speram macar sa nu reactioneze rau, si din pacate daca iti atingi tenul astfel "imbracat" cu apa, se scurge sub forma de dare mai deschise pe care cu greu le mai uniformizezi. Si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ce se intampla daca te prinde ploaia pe strada, cum sa mergi cu darele alea, e penibil...Ma consolez cu gandul ca nu le poti avea pe toate si ca e un risc prea rar (nu prea merg pe jos) ca sa nu imi doresc sa il recumpar cand il voi termina, ma dispera alegerea fondurilor de ten pentru ca sunt foarte putine cele cu care m-am impacat bine si ar fi pacat sa nu profit de descoperirea salvatoare. Chiar nu mai aveam ce middle brand sa imi iau din magazine si numai cand ma gandeam la vanzatoarele nesuferite mi se taia de testat, femeile alea chiar nu pricep ca nu pot arunca la gunoi 50-60 lei toata ziua doar pentru ca nu au ele rabdare sa analizez textura si culoarea suficient timp si sa ies si la lumina naturala.
Nu credeam sa ma razgandesc vreodata in privinta lui, ma oripilase cam tare NormaTeint, dar uite ca nu intotdeauna formula noua inseamna doar denumire noua. Chiar e mai fin, natural si eficient. Pentru mine e fix ce trebuie vizual, cu bonusul blandetii si ingrijirii oferite de un produs dermato. Nu pot decat sa ii multumesc Ellei, eu nu i-as mai fi acordat credit daca trebuia sa il cumpar pentru a-l incerca.

• update : incarca porii. Nu am facut pustule de la el, dar mi se pare ca de cate ori il folosesc la sfarstitul zilei imi simt fata imbacsita, si cred ca apar puncte sub piele. Il folosesc foarte rar, si niciodata cateva zile la rand.
  

Lierac Mat-Chrono creme regenerante

Dupa cum mentionam in review-ul de ieri, cand m-am inscris la giveaway-ul Mihaelei o data cu 3 Chenes anti-age am avut surpriza sa gasesc in colet o portie generoasa de mostre : Eau de soin demaquillante, Mat-Chrono creme regenerante, Comfort peel anti-rides lissant, Nuxe Huile Prodigieuse huile seche multi-usages.
M-a bucurat nespus ca o sa am ocazia sa incerc atatea produse, de-a lungul anilor desi nu avusesem nimic Lierac am dezvoltat o afinitate pentru brand asa cum am facut o pasiune pentru YSL desi nivelul nefiindu-mi la indemana abia de 2 ani am reusit sa testez cateva dintre produsele lor.
E una din primele marci pe care le-am descoperit cand am inceput sa cumpar reviste glossy, cam prin clasa a 9a, incepand cu Exces, si cel mai des regaseam recomandari pentru crema destinata ingrijirii bustului si gama anticelulitica, acum Morpho-Slim pentru care gasiti un review acurat la Ella, atunci cred ca avea alta denumire daca nu ma insel. Ce-i drept la vremea aceea nu ma interesau cremele pentru fata, mai ales cele luxuriante, dar aveam un mic-mare pitic pe creier ca am nevoie de un anticelulitic ultra wow ca sa imi subtiez picioarele, de parca un asemenea produs functiona pe post de lipoaspiratie inclusiv de oase late. Eh, intre timp natura si-a luat tributul si acum textura pielii coapselor chiar cere ingrijire deosebita pentru ca aspectul nu mai e asa ferm si neted cum mi-as dori, dar la 15 ani chiar era un moft preluat de la avalansa de editoriale din reviste.
Fiind un nume cu care practic am crescut de cand am inceput sa gust sfera beauty, cand nu eram familiarizata cu atatea informatii pentru ca nici nu aveam sursele la care am avut acces ulterior si nici nu patrunsesera atatea marci pe piata romaneasca, l-am considerat mereu traditional. Daca ma gandesc bine, formula cu care am inceput sa descopar universul beauty expus in reviste a fost Lierac, Roc, Clarins, Clinique (cei 3 pasi, toata ziua visam sa imi cumpar setul), Estee Lauder. Si evident invazia Coty.
Imi inspira incredere, mi se parea ceva exclusivist prin faptul ca nu ma invadau reclame la Tv sau prin tot felul de revistute pentru adolescenti, si prin apartenenta la categoria dermato pe care nu o poti cumpara din supermarket sau parfumerii. Dar...preturile lor nu au fost niciodata accesibile pentru un buget comun si restrictiv, si au ramas undeva pe o lista a dorintelor retorice. Mi-am dorit mult sa incerc Mat-Chrono, renuntand sa mai cumpar reviste nu mai sunt imediat la curent cu ce apare nou asa ca nici nu stiam de existenta ei pana sa descoper blogosfera beauty si sa citesc testimoniale despre ea la Adela, si sa ma intrige comentariile rasarite pe margine. Nu am vazut niciodata nimic negativ, toate fetele care avusesera ocazia sa o testeze au fost incantate de beneficii.
Cum mereu am avut nevoie de matifiere si am trait zeci de dezamagiri mai mult sau mai putin costisitoare, incepusem sa cred ca nu exista crema care sa reuseasca sa tina in frau sebumul, cu exceptia celor "sigilante", abundente in silicon, si in conceptia mea nu prea prietenoase pentru ca au obiceiul sa infunde porii nepermitand pielii sa respire. Asa ca Mat-Chrono devenise un nou pitic pe creierul meu, dar pretul m-a descurajat grav, ma gandeam ca e prea mare ca sa imi permit sa o arunc in caz de ineficienta sau chiar prejudicii, se mai intampla ca ceva foarte bun si universal placut sa nu mi se potriveasca absolut deloc (vezi Sensibio Bioderma, care culmea, imi pata si "ardea" usor tenul la demachiere). Ma mai uitam uneori in farmacii, o mai studiam, procesam, iarasi concluzionam ca mai bine nu...ca e un efort mare si ca sunt egoista abuzand de ai mei ca apoi sa stramb din nas la fel de nemultumita.
Cand am discutat cu Mihaela pentru a-i explica de ce imi doresc un anti-rides, i-am descris particularitatile tenului si mi-a spus ca imi va trimite niste mostre deci stiam ca o sa primesc ceva. Nu si ce, asa ca topaiam cand am deschis coletul, nu imi venea sa cred ca din atatea variante posibile primisem fix crema visata. Si nu o mostra, ci 6.
Dupa cum am mai spus, tenul meu este mix, dar atipic : probleme cu sebumul, nu neaparat cantitativ cat constant si rapid, fata capata aspect sidefat cam dupa 2 ore la temperatura normala, vara nu mai vorbesc. Ca un facut, parca atunci cand o "tapetez" cu fond de ten se revolta cel mai tare, daca doar o curat si o las nemachiata e ok un timp, dar daca am pus fond de ten in scurt timp incepe "feeria", si nu in sens pozitiv. Din acest punct de vedere respecta caracterizarea, dar partea ciudata vine cand e vorba de textura. Nu este neted si nici fin, ci vesnic descuamat, de la discret la rugozitati. Nu conteaza ca hidratez, arata bine dupa gomaj si hranire, se netezeste, dar dupa 2 zile de purtat "hainutele" colorate odioase, la care nu pot inca renunta pentru ca ma simt descoperita fara macar putina pudra, deja cere iarasi "raschetare" si nu sunt asa masochista incat sa imi fac gomaj serios toata ziua, nu vreau sa ma trezesc cu exacerbarea activitatii glandelor pentru a compensa agresiunea si nici cu cuperoza. Deja am pielea subtire si sensibila, se pateaza imediat, mai ales la frig sau demachiat, si consistenta nu e deloc uniforma, parca as avea un strat la suprafata care nu permite aderenta bazelor si patrunderea cremelor, orice hidratare e parca superficiala si in profunzime problemele raman aceleasi. Nu stiu cum sa explic mai bine, ca si cum as purta o foita de ceapa (mda, scuzati asocierea), fragila, subtire si impermeabila. Cam cum faci vara de la expunerea indelungata la soare, cand pielea se usuca. Asa ca ma trezesc uneori cu cate o crema stransa sub forma de franjuri si trebuie sa o dau jos, iar fondurile de ten de care as avea eu nevoie sa matifieze nu imi sunt potrivite pentru ca din cauza continutului de pudra (si in mod aberant a texturii silky care pare usor uleioasa cand o freci intre pulpa degetelor), imi dau un aspect incarcat si ponosit accentuand scuamele si strangandu-se in cea mai fina linie. Caci da, am linii, nici nu ma uimeste avand in vedere calitatea pielii, probabil nici alimentatia si dozajul necesar de vitamine nu sunt corecte. De fapt sigur, doar stiu bine cum mi-am mutilat organismul ani in sir, lipsindu-l de o multime de elemente esentiale bunei functionari si sustinerii fibrelor pielii.
Fiind atipic, e foarte greu sa imi gasesc produse potrivite. Vreau matifiere extrema, da, insa nu pot folosi creme gel ultra light si seci pentru ca ma strange pielea si se vede ca nu e relaxata, nu mi se intinde fondul de ten. Si vreau si ceva impotriva liniilor/ridurilor, dar in nici un caz creme consistente si onctuoase destinate pielii mature de regula deshidratata si uscata, imi imbacsesc porii si ma fac sa lucesc, turbez cand aplic si vad in oglinda cum dupa ce ca ma patez masand-o mai sunt si shiny, de parca as fi iesit de la un tratament cosmetic (unde ma oripila masajul cu crema onctuoasa dupa extractii, cum naiba sa imi pui ceva asa emolient peste porii ultra deschisi???!!!).
N-as vrea sa aveti senzatia ca faptul ca am primit-o gratis ma impinge cu manute invizibile si proaspat epilate sa intorc literele spre bataia vantului, cred ca s-a observat de-a lungul timpului ca sportul meu preferat este critica si ca mereu gasesc tot soiul de dezavantaje, fondurile de ten le-am desfiintat 99%, de la cele de 15 lei gen Miss Sporty pana la cele de 150-200, nefacand exceptie nici pentru Teint Singulier si Matt Touch, ambele apartinand fetisului meu YSL dar avand textura inamica : lichide/creme pudrate, de tipul Accord Parfait.
Am fost impresionata inca de la prima aplicare, nu mi-am dat imediat ce am primit-o ci seara, inainte de culcare. Nu ma demachiasem, ci ma spalasem cu sapun dermatologic, ma cam streseaza ideea simplei demachieri pentru ca dupa cateva zile de practica mi se pare ca tenul se incarca, ca si cum as fi stat in praf si s-ar fi facut o pelicula ce necesita gomaj/dezincrustare. Folosesc demachiant doar cand am purtat machiaj, dar si atunci ma spal dupa. In general, daca aplic o crema light imediat dupa spalat nu se intinde bine, pielea tine putin si nefiind onctuoase nu fac priza. Nu am avut probleme cu Mat-Chrono, desi e foarte light. Are o textura creme-gelee, usoara ca un fluid dar densa in sensul ca sta bine mersi daca intorci cutia invers, nu curge. Hai sa-i spun ca o sarlota, exact asa o simt. M-am trezit dimineata, cred ca pentru prima oara in ultimii 10 ani, cu tenul mat. Nu imi venea sa cred, ma gandeam ca si daca este eficienta poate are nevoie de un timp mai lung de actiune incat sa controleze glandele, dar nu, m-a dat pe spate din acest punct de vedere de la prima incercare. Totusi, 7 ore tot trecusera, si mi se pare fabulos rezultatul fata de cele 2 ore ale mele. Acum, exista o mica rezerva : aseara nu m-am dat, am venit tarziu si doar mi-am curatat pielea. Cand m-am uitat in oglinda la trezire, luceam. Exista doua posibilitati, ori nu am folosit-o suficient timp incat sa trateze cu rezultat permanent (o aplic de doua saptamani), ori chiar efectele se mentin doar cat timp o folosesti. Evident, ideal ar fi sa elimini neplacerile nu numai sa le tii in frau, mi-ar placea sa aiba efect sebo-reglator in timp, dar sincer ma multumesc si sa ma ajute zi de zi pentru ca pana in acest moment eu altceva mai bun nu am gasit. Daca nu cumva se obisnuieste pielea si nu mai reactioneaza, sunt fericita si cu atat, si sunt hotarata sa investesc in ea chiar daca suma e mare : cca 160 lei/40ml.
Nu imi dau seama ce cantitate are o mostra, ca dimensiuni o sa afisez o fotografie, dar eu mai am cam jumatate dintr-una si mi-am dat zi de zi timp de 2 saptamai (-aseara). Asadar nu se consuma repede, intotdeauna creme-gelee e spornica, am constatat asta si la fondul de ten preferat si rara avis pe motiv de stopare a fabricatiei, Maybelline Pure Makeup, ce imi ajungea si 1 an pentru ca un graunte il puteam intinde pe tot obrazul. Ar fi frumos daca mi-ar ajunge mostrele cateva luni, eu asa preconizez daca analizez cum a mers pana acum, dar oricum o voi cumpara pentru ca ar fi pacat cand am gasit matifiantul (momentan) perfect, dupa ce am cautat si m-am plans atat, sa ma opreasca banii. E adevarat ca nu e la indemana, nu ti-o permiti fara sa clipesti, dar nici imposibila, sa strangi suma in jumatate de an. Ii dau 10 pentru matifiere, desi unora din voi s-ar putea sa nu va placa aspectul opacizat, in sensul ca pielea nu mai are nici stralucirea aceea naturala, luminoasa, arata stins sa zic asa. Eu ma impac bine, la cat de tare urasc luciul (si sideful in farduri din extrapolarea fobiei) sunt chiar pasionata de tot ce e opac.
Ca baza de machiaj...asa si asa. Da, cu o rezerva. Nu ma pot machia imediat, nu face priza, desi trecand degetele peste piele pare neteda, e un pic "sigilata" si daca puneti fon de ten lichid, deloc hidratant, se intinde mai greu si mai faci dare pana se relaxeaza tenul. Stiu ca exista si fluid, poate acela se absoarbe mai insesizabil, eu am crema regeneranta si posibil sa aiba un efect mai puternic. Mi-a placut insa ca in ciuda texturii light si a matifierii eficiente nu mi-a secat pielea, nu am observat sa imi accentueze descuamarea asemenea altora, nici pe moment si nici in timp. Se pare ca afinisferele nu sunt doar un cuvant pompos si SF, ci chiar ajuta la mentinerea echilibrului intre zonele ce necesita matifiere si cele uscate, actionand cum trebuie asupra fiecareia.
Imi era teama ca e bogata in silicon, ca sigileaza si nu imi lasa pielea sa respire, urmand sa ma trezesc cu imbacsire si implicit razvratire. Din fericire, nici vorba, si ma indoiesc ca nu aparea surpriza neplacuta in 2 saptamani, la ce nu imi prieste reactionez urat si intr-o zi, macar ma patez. Ah, un alt bonus : nu ma inrosesc punctual deloc in secundele de aplicare. E adevarat ca oricum petele astea trec rapid si tin doar atunci cand masezi, dar ma bucur ca nu mai trebuie sa suport nici secundele alea. Ba chiar o suspectez de efect decongestionant pentru ca exact dupa ce am inceput sa o aplic mi s-a desumflat o alunita sub forma de pistrui de pe maxilar, care devenise un dul rosu si dureros.
Nesperat, e anti-age, ce poate fi mai frumos decat in timp ce te bucuri de matifiere sublima sa mai tratezi si liniile ce isi fac de cap riscand sa devina riduri in toata regula, despre care se stie ca pentru a fi sterse total singura solutie sunt fillerele injectabile. Nu stiu daca dureros (cred ca as putea suporta niste intepaturi de amorul artei), dar sigur costisitor. Am spus ca daca mi-as permite mi-as injecta naso-labialele, as putea sa am cativa ani in minus daca nu mi-ar da aspect obosit. Le am de mult, si le urasc, mai ales cand se strange fdt in ele, si mi-e teama ca in timp se vor adanci. Pentru ce sa traiesc cu un complex daca pot repara? Doar ca nu acum, nu e cazul sa fac investitii majore. E cam greu sa iti aplici mai multe creme pentru diverse scopuri, daca imi dau cu matifiant cand sa mai imi dau si cu anti-rid separat, daca nu se armonizeaza ingredientele din cele doua, daca se anuleaza, daca dau reactii adverse? Asa scap de o grija, imi ia si mai putin, si se evita abandonarea prin comoditate. Cateodata ai chef sa te rasfeti cu tot ce se poate, cateodata n-ai irosi mai mult de 5 minute.
Mirosul e specific dermato, nu pot afirma ca iti rasfata simturile, miroase a tratament farmaceutic dar discret. Si sigur aproape identic cu Effaclar La Roche Posay sau Sebium Bioderma, nu mai retin exact pentru ca am avut mostre acum 2 ani, inclin sa cred ca Effaclar. Nu ma opream din cauza unui miros dubios sau neplacut, insa e bine ca nu trebuie sa suport ceva total respingator pentru ca am probleme mari cu senzatia semi-permanenta de greata, si nici ceva parfumat. Am folosit o vreme Elmiplant gelul matifiant, chiar bunicel, dar ma speria atata cantitate de parfum si, strict personal, asemanarea izbitoare cu Hugo Boss men, sfera verde. E un parfum care ma agita, ma durea capul in prezenta vampirului energetic in cauza si implicit ma naucea neplacut crema.
All in all, eu o recomand cu caldura, pana azi chiar nu exista ceva sa nu imi placa. Nici macar partea cu baza de machiaj, ma machiez dupa jumatate de ora si gata. Sunt incantata si as putea inflori mult, imi plac descrierile, dar nu vreau sa ma trezesc cu sageti ca i-as inchina ode pe motiv de santaj sentimental. Nu cred ca recenziile ei au nevoie de cosmetizare, evident ca s-ar putea sa nu functioneze la toata lumea si sa fie si rezerve, de asta va sugerez daca se poate sa cereti la farmacie mostre pliculet (ma indoiesc ca dau mini cutie), dar cred se intelege diferenta intre un produs cu 10 multumiti si 1 ne- si raportul invers. Repet, sper sa isi mentina eficacitatea si sa nu devin imuna la formula.
As putea sa notez un singur aspect negativ : are parabeni. Avand in vedere ca mai toate companiile au inceput sa ii elimine, cred ca si Lierac ar putea gasi solutia sa reformuleze reteta. Eticheta data de sonoritatea numelui si a pretului o cere. Cat timp nu imi demonstreaza ca imi aduce prejudicii si nu am reactii negative, nu ma impiedica sa o folosesc. Mai toate cosmeticele au parabeni si asta nu inseamna ca le-am aruncat.

E normal sa inserez si cateva detalii de producator, alaturi de ingrediente : "water (aqua). ethylhexyl ethylhexanoate. medicago sativa (alfalfa) extract. cyclopentasiloxane. arachidyl alcohol. behenyl alcohol. arachidyl glucoside. glycerin. neopentyl glycol diheptanoate. dimethicone crosspolymer. dimethicone. aluminum starch octenylsuccinate. nylon 12. hydrolyzed rice protein. hydrolyzed wheat protein. carbomer. sodium stearate. sodium chloride. zinc gluconate. butylene glycol. polypropylene. salicylic acid. peg-10 rapeseed sterol. acrylates/c 10-30 alkyl acrylate crosspolymer. titanium dioxide (ci 77891). laureth-7. polyacrylamide. c 13-14 iso-paraffin. xanthan gum. retinyl palmitate. magnesium ascorbyl phosphate. tocopherol. tromethamine. fragrance (parfum). phenoxyethanol. methylparaben. ethylparaben. butylparaben. propylparaben. isobutylparaben. yellow 5 (ci 19140). green 5 (ci 61570) botanical origin (d'origine végétale)"

Descrierea suna asa : "Exclusively formulated to prevent and treat shiny skin and enlarged pores. This regenerating cream boosts skin cell renewal, tightens pores and decreases shine. Skin is refreshed, revitalized and ready to combat daily stresses. Oil-Free.

Benefits:

• Tightens pores.
• Increases hydration.
• Evens skin tone and texture.

This non-greasy, featherweight cream boosted with regenerating alfafa and revitalizing rice extracts helps stimulate cell renewal and strengthen the skin’s defenses in order to face stress. You wake up to a fresh, more luminous complexion and shine-free looking skin."

Pe ce mizeaza?

1. Afinisfere - sunt compuse din guma de acacia , proteine de grau si gluconat de zinc . Afinisferele utilizeaza o tehnologie capabila sa identitifice zonele grase de pe piele si sa le matifieze , pastrand in acelasi timp hidratarea zonelor uscate .

2. Acid salicilic - un binecunoscut BHA ( beta-hidroxi-acid ) . Acesta ajuta la dizolvarea stratului superficial de celule cornoase , imbunatatind aspectul pielii . Reduce porii blocati cu o actiune blanda de exfoliere . Acidul salicilic trateaza si previne imbatranirea prematura a pielii .

3. Castravete - acest fruct are proprietati hidratante , calmante , astringente , antiprurit , curative si antiinflamatoare . Extractul de castravete contribuie la minizarea porilor dar si la consolidarea si buna functionare a pielii .

4. Extract de orez - bogat in dipeptide si tripeptide acest extract revitalizeaza metabolismul celular si mareste capacitatea pielii de recuperare dupa stress .
Eu cred ca are si proprietati de absorbant, sa nu uitam ca pudra de orez era folosita in cantitati industriale la machiaj in timpul lui Ludovic al XIV lea.

Ce-as mai putea adauga? O sintagma pe care am regasit-o intr-un clip pe youtube : "Lierac, declarez votre feminite. Je veux etre moi meme avec le corps qui me plait et la tete qui va avec." (scuzati lipsa accentelor)
Si un clip cu fragmente de la filmarea campaniei pe 2010.

LA FEMME 1618. Son aide, 3Chenes creme anti-rides.

Avand ocazia sa citesc recenziile voastre in toata aceasta perioada, am observat printre altele ca denumirea a starnit controverse, multe dintre voi incercand sa elucizeze misterul din spatele cifrei. Incerc si eu, in felul meu.

De ce 1? Pentru ca in ciuda identificarii unor coordonate generale ce contureaza anumite sabloane comportamentale in care femeia se desfasoara actional si intentional, senzorial sau rational sub imperiul influentei bagajului psihic si contextului individual si extern, fiecare piesa se bucura de unicitate si irepetabilitate in platitudinea si ternul diversitatii ansamblului. O societate este in esenta un mecanism, un ansamblu ce nu poate subzista si functiona in lipsa unor norme si cutume care insa ar trebui intelese drept schelet pe care fiecare il imbraca dupa propriile aspiratii si posibilitati, astfel incat desi pana la un punct exista suprapunere, ea nu se refera decat la fundatia edificiului. Femei frumoase, femei urate, femei puternice, femei slabe si vulnerabile, femei ce au invins prejudecati, epoci, cuvinte, timp, boli aparent incurabile, sau femei care au cedat vlaguite in fata concursului de imprejurari, destin, genetica, stil de viata si mentalitate. Indiferent ca au chipuri sculptate a caror frumusete statuara magnetizeaza, ori obraji brazdati de cicatrici ce le vor aminti pe viata clipe dureroase si triste, indiferent ca poarta pe incheieturi bratari fastuoase ori semnele unor cusaturi drept dovada ca renuntarea la viata le-a fost negata cu disperare de cei din jur. Fie ca respira senzualitate prin toti porii, imbracandu-si trupurile voluptuoase in materiale fine si croieli fabuloase, fie ca rochia inchisa pana in gat ascunde trauma si disperarea traite ca femeie atunci cand ti se taie o bucata din trup, una atat de adorata si poetizata de-a lungul veacurilor.
Toate iubesc si urasc cu patima sau cu resemnare, lupta pentru fiecare frantura de viata ori dimpotriva se lasa prada cursului uneori aberant si nedrept al firii. Dar fiecare o face in felul ei, si fiecare merita sa fie fericita si mai ales iubita, dincolo de darnicia naturii sau de diformitati. Carcasa nu face sufletul mai putin pretios, dupa cum nici sa il ridice nu poate.

De ce 6? Pentru ca, asa cum auzeam in Last Tango cand scriam despre Monicca Bellucci, in inima unei femei bat mai multe inimi :

1. Femeia, cea mai dezgolita dintre carnurile vii (…) – Antoine de Saint-Exupery

Si Dumnezeu a creat femeia, daruindu-i drept platosa imbietoare vesminte pretioase si adornate cu pietre si dantele ale caror stralucire si distinctie au subjugat cu voluptatea lor coroane si prejudecati, pulberi de matase ce desfata decadent si dulce piele si simturi, perle desavarsite in peplumurile lor sidefii si plapande, arome bogate si mistuitoare spre a-si polei treacatul cu "nu ma uita"…nu stia, oare, ca mai de folos ii sunt hlamide otelite si coifuri impozante si infioratoare, menite sa pecetluiasca si sa vegheze frantura debila de sinidisis si sange adapostita in trupul de sticla si nisip ars? Ca nicio catifea, cat de rara si nestemata, nu va putea mangaia trupul sleit de vise si pustiit de lacrimi ce topesc in scurgerea lor tegument si zambete, sapand cavitati de negura si lasand firide prin care sa se strecoare deznadejdea letargica? Ca nicio perla, neintrecuta in raze si intindere, nu va avea forta sa lumineze ganduri si carari pierdute pe veci in golul senzatiei ca totul e cumplit si zadarnic? Ca praful de carbune si picaturile de crema purpurie pe care si le va presara peste reliefurile armonioase ale cutiei de sticla nu vor ascunde vocile asurzitoare si dansurile halucinante si disperate ale atator sperante sfasiate pana la dispersie? Si cum mireasma de zmeura mocnita si imbatatoare n-o sa insereze sufletului incarcat cu amintiri putrede si triste campuri de primavara, fragede si rabufnite in mii de aripi colorate si balsamice? Oda tie, cea dintai dintre fapturi, caci iti lichefiezi cu patima suflet si trup de mii de ori intr-o viata si nu iti suprimi simtirea. Tu stii ca in trupurile inchegate impotriva sufletului, aplatizandu-l, dulcele extaz al nepasarii e coma metastazica. Tu alegi sa simti, cu sange si carne dezgolite de ghiarele amaraciunii.

2. "Din pasiunea unei femei izvoraste viata eterna." – James Clavell

Pentru ca iubirea ei hiperbolica si incisiva, gata sa sfasie pentru a apara sau sa se autoflageleze pentru a-si castiga dreptul la fericire prin suferinta, curata si sanctifica cuvinte, trupuri, clipe si drumuri. A zburat dureros cu propriile-i aripi, printre spini, pana la stele. A invatat aruncandu-se cu patima spaimei de a nu desira iubirea forta cu care poti sa te ridici sau lasitatea cu care esti destinat sa te prabusesti, si a crezut pana la capat chiar daca procesul i-a smuls si ultima farama de luciditate si a martirizat-o pana cand oasele si arterele au plesnesnit de tristete si epuizare. Ar fi putut sa pasesca pe varfuri pana la final, amortita, resemnata si goala, dar a preferat sa plutesca in eternitatea prapastiei spre implinirea visului…sau spre pierzanie. Doar impingand limitele durerii a devenit suficient de crancena incat sa accepte si sa infranga supradoza de viata inainte sa o copleseasca si sa-i intineze ori rapeasca campul de maci din suflet. Pasiunea unei femei sterilizeaza prin puterea de a se jertfi pe sine insesi pentru o singura sansa la viata a simtirilor : “Vreau sa-ti spun cu ultima mea suflare ca te-am iubit intotdeauna. As vrea mai bine sa fiu o fantoma, plutind alaturi de tine ca un suflet condamnat, decat sa intru in rai fara tine”.

3. "Vis voi fi şi din mine se vor înălţa himere şi se vor hrăni cu sângele trandafirilor, atunci când spinii îmi vor străpunge degetele până la os, în zori de viaţă. Dacă tu vei fi vis, va trebui să sădesc grădini imense de trandafiri şi să-ţi aduc în zori tributul. Degetele mele să fie rănite şi să doară, să simt că trăiesc a infinita oară această senzatie." – Mariana Fulger

Numai femeia e capabila de catharsis. Nu schingiuieste clipa cu prejudecati si temeri, sperand doar ca o va putea resuscita candva spre a-i sorbi vesnicia ratata, fiindca stie ca nu va mai veni in stare pura ci amestecata cu dezamagirea ei ca nu a fost dorita si regretul femeii ca nu a stiut sa si-o doreasca. Cum astfel ar fi prea scarbita sa i se supuna si va fi prea nevrednica sa o cuprinda. "Am fost", indiferent de extrapolare, nu va renaste in "acum", dupa cum "nu am fost" nu va renaste in "maine". Oricat ti-ai dori, trecutul, fie ca ai generat sau ai secatuit, ai inserat sau ai extirpat, ai declansat sau ai stins, nu ti se va mai infiltra vreodata sub aceleasi dimensiuni si aceeasi forma, si tot ce ai pierdut ramane pierdut. Trebuia sa il traiesti ca intreg nu ca parte, sa nu te gandesti ca dincolo urmeaza chiar si numai o secunda in care vei avea puterea sa rostesti vietii ganduri si simtiri ucise ori sa ucizi ganduri si simtiri rostite, caci orice secunda ar fi mult prea tarzie ca sa mai conteze. Si-atunci, femeia gusta pana la ultima picatura faramele ce le poate smulge vietii, chiar daca intensitatea lor o secatuieste de puteri si otrava fortelor inegale si a dozei necontrolabile ii sectioneaza celulele si ii electrizeaza sangele cu prea mult, prea greu. Va muri oricum candva, nu are niciun rost ca pana la moartea trupului sa adaposteasca un cimitir diform de vise neimplinite si negate. Adevarata moarte este avortul de inimi.

4. "Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii." – Grigore Vieru

Fiindca intr-un suflet de femeie a rabufnit toata fericirea lumii si au erodat fara mila mari sarate si netarmurite ale deznadejdii mai adanci decat universul. S-au oglindit bucurii senine sau febrile, pulsandu-i in vene lava inaltatoare a culmilor pe care si-a arborat stindardul si disperarea ca viata sa nu se opreasca atunci pentru a putea gusta toata voluptatea clipei de extaz, dar si tristeti sfasietoare ale neputintei de a zbura libera spre vise. Prea aproape de Cer a planat mereu infestata cu rasuflarea fioroasa a razelor ce nu admit nesabuinta comparatiei prin alaturare si care topesc si incinereaza orice indrazneala a formelor si substantelor net inferioare. Prea jos, s-a zdrobit de stanci ori sulite ascutite menite sa strapunga si posede prin intinare urmata de aproprierea celor ce sfideaza cu omogenitatea si complexitatea materiei intunericul si frivolitatea propriei existente. Si desi destoinicia si rapiditatea cu care le-a survolat survolat au salvat-o de prabusire, la final are atatea excoriatii si e asa murdara de praf si ranchiuna incat simte gustul infrangerii si de pe cea mai inalta culme. Dincolo de ea, nimic nu a putut trece prin plasa de colti si cioburi si sa ramana om. Un om ce poarta in pantece si pe umeri extazul si agonia unui univers.

5. "Descopeream femeia si, pe masura ce inaintam, ma rataceam in salbaticia ei." – Ionut Caragea

Un barbat nu va sti niciodata cat de adanca si impovarata e o apa, nici macar atunci cand trece descult prin ea scrutandu-i undele cu priviri determinate si iscusite spre a se plimba in voie pana la malul celalalt. Ii sparge fara noima si rost armonia luciului, cu pasi grei si sacadati, doar ca sa isi demonstreze dexteritatea in a supune chiar si ce i se scurge printre degete, particule de aer sau picaturi de apa, o contorsioneaza si framanta in pumni afundandu-si soliditatea fortei in delicatetea stofei. O inlantuie si inchide in cutii de plastic si metal, privind satisfacut forma pe care i-a dat-o asemenea unui artizan de vieti. Se simte stapan si gigant. Trist, firea lui incapabila sa foreze dincolo de un anumit nivel nu vede ca e inca libera si infinita, ca desi i-a pus margini intre ele curge nestingherita, cu ganduri si simtiri la fel de aprige, cu fericirea sau noaptea ei. Un suflet salbatic inchis intr-o cusca nu va fi niciodata imblanzit, e doar amortit de disperarea si neputinta de fi iarasi liber, dar va muri la fel de salbatic fiindca cei nascuti sa poarte lava in vene se sting cand li se toarna in loc sirop cald si indoit.

6. "Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc." – Cella Serghi

Nu-i nimic mai trist decat sa fii iubita cu ochii. Podoabele fara fond slutesc de sclipiri esenta imbatand-o de gloria recipientului si el ce iubeste cu ochii nu va mai iubi autentic cu sufletul. Va dezonora cu priviri ce-i zamislesc pacatul greu al vanitatii, si va indeparta de embrionul simtirii palpabile prin ascensionarea pe un altar covarsitor in fata caruia se va simti apoi prea umil si istovit de ruga. Doar selectia savarsita cu resursele launtrice, desi ea insesi generatoare de hlamide argintii tesute cu fire semete si imbibate in viciul biruintei, va infiera cu o adoratie ce ameteste afectivul si nu globii oculari. Numai inchinandu-se sufletului barbatul va putea glorifica trupul purtator, posedandu-i simtirile pecetluieste invelisul supus iminentei polemicii intre atatea priviri insetate de desfatare. Cu nimic nu-i mai presus cel ce se imbata cu forme si le inlantuie cu franghiile infame ale capriciilor nemasurate, caci nu va putea impiedica profanarea lor cu dorinta de a intina a celorlalti. Numai iubind fondul ii scrijeleste pe piele blazonul suveran, ii cotropi fiecare picatura de sange si fiecare celula cu imposibilitatea de a mai exista independent, invelind iubirea in vesnicie.

De ce 8 ? Pentru ca pot sa enumar. Piramida lui Keops, Gradinile Suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus, Templul lui Artemis, Colosul din Rhodos, Fardul din Alexandria, Mausoleul din Halicarnassus, FEMEIA si sufletul ei mai adanc si mai incarcat decat marea.

Revenind la scopul articolului, acum doua saptamani, in urma manifestarii interesului pentru campania desfasurata, Mihaela mi-a oferit spre testare crema anti-age 3Chenes alaturi de o portie generoasa de mostre despre ale caror intrebuintare si beneficii am sa povestec curand.

Nu mi-am dorit-o doar ca rezultat stimulat de principiul “tot ce e gratis e binevenit”, desi subscriu fara rezerve ideii ca orice dar vine din suflet si ca valoarea sentimentala il infrumuseteaza dincolo de considerentele materiale sau estetice. Doar ca nu as solicita niciodata ceva care prin definitie nu se potriveste particularitatilor si asteptarilor mele, nu imi permit sa comit greseli in ingrijire si tratare pentru ca pielea nu mai are supletea si capacitatea de regenerare de la 16-17 ani, incat sa pot corecta deserviciile pe care le-ar aduce un aport la un exces sau o diminuare la o lacuna preexistente. Nu vreau sa fiu ipocrita, ce ma opreste hotarat si implacabil nu este in primul rand onestitatea fata de ceilalti, in sensul ca i-as lipsi de ceva ce le-ar folosi cand stiu ca eu oricum nu am ce face cu ea, ci onestitatea si precautia fata de mine insami. Lacomia cosmetica, desi exista, nu ma va determina sa pun pe fata/corp tot ce imi cade mana, fara discernamant.

Am considerat deci ca am circumstante atenuante sa indraznesc sa ma inscriu in campanie, pentru ca pielea mea a trecut de-a lungul anilor prin experiente neplacute, din ignoranta datorata varstei dar mai ales informatiilor insuficiente fiindca nu existau forumuri si bloguri ci doar reviste supuse importantei publicitatii pe o piata cu abudenta de contracandidati. Cumparam aiurea, dupa stralucirea cuvintelor si imaginilor din editoariale, si nu intelegeam ca tenul nu e joc de noroc, ca nu poti merge sa il schimbi dupa ce strici si o sa traiesti cu el asa cum ti l-ai ingrijit sau neglijat. Astfel, aplicand haotic orice crema, lotiune si potiune de care auzeam, indiferent cat de puternica fata de problemele mele si deci aberanta si agresiva, am ajuns sa am pielea foarte subtire si sensibila. Mi se inroseste usor si la orice atingere inclusiv demachiat, la frig, la cald, si din pacate si pe sistem nervos alegandu-ma cu un soi de urticarie cand ma enervez foarte tare. E un ten atipic, mixt, cu indizolubilele neplaceri provocate de sebum, dar in acelasi timp descuamat si impermeabil in sensul ca ma trezesc ca imediat dupa aplicarea cremei/fdt are un aspect ponosit, aspru, cu scuamele evidentiate – ori pielea mixta sau cea grasa, dincolo de neplaceri si corvoada, e de regula neteda si moale, chiar necesita texturi pudrate, silky, spuma, crema/lichid pudrat/a, pentru a “usca” si matifia eficient. Sau si mai grav, am surpriza sa dau jos unele crème sau fonduri de ten sub forma de franjuri, pur si simplu nu fac priza cu pielea mea.

Am ajuns sa am linii, si nu doar de expresie, nu sunt grave si notabile dar exista si se vede ca nu am gene bune care sa imi asigure prezervare fara eforturi prea mari. Imi tot propuneam sa imi cumpar antirid, am avut mai demult L’Oreal Revitalift acela cu 2 recipiente, rosu si alb, si pe langa ca era comedogenic nu mi s-a parut a avea vreun efect pozitiv asupra “tintei”, nici macar nu am folosit tubul pana la capat pentru ca mai mereu observam iritatii difuze.

• Ce spune eticheta? “Cu o textura onctuoasa si fondanta , parfum floral subtil aceasta crema va va fermeca datorita proprietatilor sale .
  Reinnoire celulara , hidratare , regenerare si protectie antiradicali liberi sunt efecte obtinute datorita ingredientilor prezenti : canepa , susan , jojoba ( efect antiage ) , KOLLAREN® ( fermitate / reinnoire celulara ) , siliciu ( antiradicali liberi / restructurant ) , nalba , anason ( hidratare ) .”

Am sa spun ce imi place cel dintai la 3Chenes : onestitatea fata de consumator, ambalarea beneficiilor promovate intr-o maniera decenta, moderata si credibila. Se mentioneaza ca dupa o folosire de 28 de zile, toti voluntarii au constatat o diminuare cu 28% a numarului de riduri si cu 11% a suprafetei ridate. Un procentaj ce nu frizeaza absurdul asemenea altor crème antirid cu traditie in domeniu si cu multe zerouri la pret, care promiteau rezultate aberante si mai demne de bagheta magica decat de o simpla crema. Ma dezgusta sa vad cum sunt promovate drept alternative la lifting si botox, cercetatorii au explicat de nenumarate ori ca dupa ce ridurile se instaleaza si adancesc, avand nevoie de umplere si nu de usoara netezire si hidratare, in afara de fillere nu exista nimic care sa le reduca pana la disparitie. O crema nu poate patrunde atat de adanc cum o face un ac, si nici substanta nu are puritatea si intensitatea necesare efectelor spectaculoase. Poate daca nu am mai avea asteptari de poveste nu am mai trai nici dezamagiri de cosmar. Bineinteles ca renunti sa o mai folosesti dupa 2-3 saptamani cand ei scriu acolo ca ridurile dispar in proportie de 90%, conturul e refacut, textura reinventata. Insa cand ti se precizeaza de la inceput rezultate fezabile, increderea ta creste. De ce nu, poate si efectul placebo functioneaza.

Textura este fina, creme gelee, as putea-o numi fondanta dar fara sa fie silky sidefata asa cum se intelege de regula prin termen in sfera esteticii. Se absoarbe perfect si lasa fata neteda, nu stiu daca neaparat structural, dar atunci cand o atingi e moale si fina, fara a fi insa onctuoasa si neplacuta la vedere. Multe creme anti-age au o textura prea grea si bogata, tind sa hidrateze rapid si pluseaza cu aceste ingrediente neluand in considerare ca o piele care are probleme cu sebumul nu se va comporta si nici nu va arata bine in asemenea situatie. Sunt foarte putine ce pot fi folosite si pe astfel de tenuri, si mai ales care sa garanteze eliminarea ingredientelor de tipul parabenilor, care pe langa ca nu-s blande si prietenoase pot cauza reactii urate, cea mai des intalnita fiind imbacsirea porilor si implicit “razvratirea” lor.

Culoarea este alb-rose, diafana, sugerand suplete si imponderabilitate cum de altfel se si comporta.

S-a vorbit mult despre miros, osciland intre floral si medicamentos sau chiar petrolier. Nu pot sa identific exact a ce miroase, dar din secunda in care am desigilat-o mi-a amintit perfect de primul parfum mai de soi pe care am reusit sa mi-l cumpar candva prin generala. Nu era brand de lux, ci medium cum sunt acum cele de genul Coty, era o sticluta ovala, asemanatoare acelora cu pompita atasata, si lichidul avea culoarea ambrei aurii. Mirosea mai puternic decat percep crema si era total indecent pentru varsta aceea, cand toate eram adeptele parfumului spray L’Amour, Tahiti, Impulse s.a.m.d si prietena mea imi facea mereu reprosuri ca e strident si ca o ameteste. Nu stiu daca mai am sticluta, am inceput sa le colectionez mult mai tarziu, dar stiu sigur ca avea in denumire termenul “Paris”. Asa ca pentru mine mirosul cremei nu putea fi decat atragator, evocandu-mi amintiri care mi-s dragi si o libertate si seninatate pe care nu am sa le mai am vreodata. Da, nu are o aroma insesizabila si nici neutra, dar nici respingatoare nu mi se pare incat sa ma impiedice sa ma mai bucur de crema in sine. Pentru mine e placuta, nu am senzatia ca port parfum sa ma simt stanjenita de ideea ca mi-am pus alcool si esente pe fata sensibila.

Nu stiu cat de eficienta este pe tenurile cu adevarat afectate de riduri profunde si pierderea supletii pielii, aspectul acela pufos, insa mie mi-a prins bine pentru ca stimulata de cerintele campaniei si de entuziasmul testarii, mi-am aplicat-o ca la carte ingrijind cu si mai multa atentie pielea incat sa fie cat de cat neteda ca apoi sa nu dau vina pe 3Chenes ca nu a facut minuni pe o piele buna de raschetat de rugozitati. Pielea s-a netezit in jurul ochilor, eu am aplicat-o mai ales punctual pentru ca mi-am dorit sa testez in rest Lierac Mat Chrono pe care mi-l dorisem atat. Habar nu am daca nu cumva a influentat rezultatul si faptul ca am trecut de la nimic la o crema, poate si alta aplicata riguros ma ajuta, dar stiu sigur ca pielea s-a destins si luminat. Am pus si putin si mult, indiferent de grosimea stratului se absorbea perfect fara sa straluceasca apoi. Pipaiam si era o senzatie placuta de moale.

Ambalajul e armonios si curat, elegant dar temperat, nu are ostentatia recipientelor hi-tech si SF promovate de firme rezonante, dubland sau tripland pretul produsului. E undeva la mijloc, nici girly nici luxurious, cat sa atraga si sa satisfaca pretentii dar fara sa intimideze.

Am sa continui sa o folosesc, mi se pare o crema buna care in timp poate ajuta pielea sa se mentina si sa arate luminoasa si sanatoasa. Momentan nu mi-as permite insa sa o cumpar si sper sa imi ajunga cat mai mult, pana acum mi s-a parut spornica, texturile creme gelee au avantajul ca acoperi o suprafata mare cu o cantitate infima, ce ii “mangaind-o” cu pulpa degetelor.

Lolita Lempicka EDP

In 1983 creatoarea de moda Josiane Pividal si sotul ei Joseph Pividal, designer de interioare, au creat label-ul Lolita Lempicka, numit in omagiul scriitorului rus Vladimir Nobokov, al carui cel mai celebru roman este Lolita, si al pictoritei poloneze Tamara de Lempicka, faimoasa in perioada art deco. De regula brandurile poarta numele fondatorului, aici insa a fost invers : cei doi si-au schimbat numele in Lolita si Joseph-Marie Lempicka de indata ce label-ul a prins contur.
Parfumul Lolita Lempicka, lansat in 1997, din melanjul magic intre genialitatea parfumierului Annick Menardo si maiestria designer-ului Alain de Morgues, a fost desemnat Best Women's Fragrance de catre Fragrance Foundation si American FIFI in 1998.
"Lolita Lempicka detine o aroma longevica si ispititoare care armonizeaza gustul dulce al frunzelor de iedera si seminte de anison cu notele delicate de violeta ,radacina de iris si mosc. Acest parfum este pur, fin si cutezator".

Familie olfactiva : Floral Fruity Gourmand
Note baza: Tonka Bean, Star Anise, Ivy, Violet, Pineapple,Licorice
Note varf: Mahogany, Lily-of-the-Valley, Vetiver, Jasmine, Amaryllis, Praline
Note de mijloc: Iris,Tobacco,White Musk, Heliotrope,Vetiver,Vanilla, Almond, Lemon.

Asa cum am specificat de fiecare data cand am descris un parfum, aspir si diger magnetizata aromele dulci, gurmande, care invaluie si poarta o personalitate puternica, incisiva si carnala dar jucausa si proaspata in acelasi timp, melanj de femme fatale si lolita, suficient de senzuale incat sa imbete si sa cucereasca spatiul de desfasurare, dar si pudrate pentru a le rafina si domoli sa nu respinga prin violenta si inaccesibilitatea miresmei.
Desi pana la un punct se incadreaza in descrierea expusa, nu ma imbraca spre exemplu Chanel Allure, YSL Opium, Lancome Tresor, pe care le percep mult prea aspre si agresive, taioase, usor masculine chiar, ci mai degraba JPG Diva, Chopard, Mugler, CK Euphoria, Cacharel Gloria, Hot Couture Givenchy, mai arse si mai delicate, ce subjuga prin capitulare si nu prin smulgere, in preajma carora te simti moale, letargic, te abandonezi plutind intr-o anestezie de ganduri si desfatare de simturi, si nu derutat si irascibil asa cum imi inspirau primele.
Lolita Lempicka nu mi se pare o aroma florala, asa cum a fost initial promovata, ci carnala si gurmanda, dar mai potrivita celor ce adora Hot Couture si Euphoria decat celor ce nu vor sa coboare sub vraja ispititoare dar prea densa si greu digerabila a lui Angel sau Wish. Nu este atat de chilli, de condimentat, nu da impresia ca iti izbucnesc flacari in vene ci mai degraba ca iti sunt hranite si insufletite cu lava, mocnita dar torida, capabila sa topeasca si sa lichefieze. E, daca vreti o intruchipare, voalul potrivit femeii voluptuoase, senzuala in miscari, gesturi, privire, atitudine ce-i par insa inserate in pori si nu preluate si exploatate pentru a manipula periculos de cerebral, Marilyn, si nu arma crancena si unghiulara a unei Marlene Dietriech a carei forta si prezenta dominau si infiorau prin senzatia ca trebuie sa reactionezi, sa te imunizezi, ca duci un razboi psihologic in care poti sfarsi devorat.
Nu imi doresc un melanj de note care sa intinda colti ascutiti ca asupra unei prazi, agitand si instigand instinctele de aparare, ca si cum mi-as lua singura ce mi se refuza, invadand cu o forta inegala si implacabila cu slabiciunea "adversarului", sfasiidu-l si si subjugandu-l cu violenta, va incerca mereu sa evadeze si sa lupte impotriva simturilor carora nu li s-a reusit inserarea constiintei ca au cedat voluntar, ca isi doreau rezultatul. Ci vreau sa port arome ce intind fire microscopice, catifelate si imbatatoare, ce patrund in pielea si in creierul "aspiratorului", amestecandu-se cu celule si sange, sedimentandu-se si sidefandu-i perceptiile cu setea de a se abandona intr-o dolce far niente, nu inotand ci plutind, nu unghiular asemnea pulsului ci domol si armonios ca dansul valurilor de nisip fierbinte.
Nu vreau sa lovesc si sa dinamizez, ci sa dezarmez, sa fac simturile sa se lase moi in puful unei canapele, cu ochii pe jumatate inchisi, sorbind cu nesat si desfatare firele nevazute pana la un soi de coma dulce si indusa pentru a putea pastra clipa.
N-as putea spune ca e un parfum virginal caci imi inspira sexualitate si flirt, dar invaluite in dantele fine si pudrate vanilat intr-un boudoir frantuzesc si nu intr-un serai exotic unde seductia e condimentata cu note masive si in stare pura, alcoolizate. Nu va ganditi la smochine intens colorate si proaspete, la gustul si mireasma lor brute, ci la cele zaharisite, ambrozice, ce invaluie si topesc papilele degustatorului rafinat. Din acest motiv ii neg inocenta pura, caci sunt evidente particulele voluptuoase si tulburatoare de carne si trairi. Nu-i un parfum pe care sa il porti "intamplator" ca apoi sa clipesti surprinsa, simuland teama ca priviri ti se scurg peste vesminte incercand sa se apropie. E o declaratie de feminitate dorita si acceptata si nu un accident, prea elegant si bogat ca sa inspire sex-appeal fraged, adolescentin, ca si cum asa ar mirosi pielea proaspat spalata. Si asta ma face sa il numesc carnal si gurmand, nu floral si proaspat. Delicat da, asemenea catifelei insa, nu precum matasea, nu e totusi atat de fragil si suplu.
Recipientul e armonios si atragator, aparte, dar nu mi se mai pare atat de senzual si rafinat precum valentele miresmei pe care o adaposteste, ci mai accesibil si jucaus, e cred partea ce se apropie cel mai mult de conceptul de Lolita. Potrivit unei domnisoare care numai ieri ce si-a abandonat papusile si inca mai vrea povesti cu zane, e feeric, nu voluptuos.
Lolita Lempinka e parfumul ce-mi staruie in minte si simturi de cand l-am descoperit purtat de una din cele mai bune prietene, si mi se pare ca ma imbraca perfect, sunt euforica si felina in preajma lui. Ea e micuta, delicata, cu o personalitate pe care o vad purtand arome mai curate si mai proaspete, eu sunt mult mai temperamentala si condimentata in trairi si chiar nu mi s-ar potrivi ceva fragil si discret, diafan.
Nu cred ca m-as plictisi vreodata de el, e, cum spuneam mai sus, o declaratie ce solidifica fondul si feminitatea categorica si nu o revelatie imprevizibila si discontinua a reflexelor posibile in diverse procentaje in fiecare - gen azi sunt copil si maine femeie si poimaine nu mai stiu cine ma trezesc.

"I don't mind being burdened with being glamorous and sexual. Beauty and femininity are ageless and can't be contrived, and glamour, although the manufacturers won't like this, cannot be manufactured. Not real glamour... it's based on femininity." - Marilyn Monroe

De ce ne plac blogurile de beauty. Autumn Blog Award.

Niciodata nu am agreat si elogiat formulele 2in1 pentru ca nu pot percepe perfectiunea plurivalentei, chiar daca inspira adaptabilitate si versatilitate ce pot functiona drept platosa pentru consecintele contorsionarii permanente, fizice si psihice, pe care o suportam urmare a toanelor si imprevizibilitatii vietii.
Din punctul meu de vedere, nu ai cum sa faci mai multe lucruri ireprosabil pentru ca suporti prea multe dependinte de contextul extern, si in plus esti construit cu posibilitatea erorii si constiinta, ambele tumorale pentru logica si obiectivism. Rostul acestui subterfugiu? O nisa de evadare in eventualitatea ca rezultatul melanjului intre un premiu si un eseu argumentativ nu va imbraca nivelul si ambalajul dorit.
Mai mult decat atat, imi acord drept circumstanta atenuanta dezgustul pe care l-am dezvoltat in anii de liceu pentru argumentare. Intotdeauna m-am descurcat mai bine si am fost mai fericita cu cele descriptive, imi par mai permisive, mai antrenante pentru imaginatie si libertate, si mai putin tehnice. Simt mai mult decat gandesc, si ma seaca sa imi organizez si categorisesc trairile si conceptiile relative. Intotdeauna mi s-a parut ca atunci cand poti argumenta scheletic si amanuntit ceva, pe jumatate nu mai e al tau si nu mai simti la fel de intens. Ori de cate ori veti regasi 1 pagina argumentativa despre un lucru sau o fiinta draga, fiti constienti ca in fapt mai sunt si altele in spatele cortinei, pe care le pastrez numai pentru mine, ca sa nu pierd sentimentul unicitatii.
De ce imi plac blogurile de beauty...am oare nevoie sa imi motivez afinitatile? Raspunsul pe care mi l-as da mie e poate mult diferit de cel oferit acum majoritatii, desi mereu am perceput bloggerul drept unicitate in generic si unitate in diversitate, insa nu pot sa nu reactionez si gandesc randurile incat sa argumenteze universal. Pana la un punct, coordonatele si ipotezele coincid si merg aplicate oricareia dintre voi, apoi ar insemna sa fac paragraf distinct pentru fiecare si nu am veleitati de sisif. Partea distincta o pastrez pentru mine, blocul universal e public. Iata asadar cateva consideratii:


1. Inainte sa ma pasioneze blogurile dedicate frumusetii, ma pasioneaza frumosul in sine.
Candva prin liceu am ramas marcata de o replica dintr-un film romanesc, "Dragostea incepe vineri" : "Mie imi plac oamenii frumosi. Uratenia nu e garantia bunatatii." M-am gandit mult la asta, intotdeauna ma considerasem superficiala pentru ca ma atrag chipurile si ansamblurile estetice, armonioase, si cantaresc mult in alegerile mele in detrimentul celorlalte criterii. Nu in sensul ca neg orice sansa situatiei contrare, anuland continutul de dragul ambalajului, ci in sensul coborarii scutului mai usor si cu sufletul si ochii mai plini de lumina si viata atunci cand sunt dezmierdati de forme agreabile. Am invatat din propria experienta, trist si dureros, ca de multe ori diformitatile si asimetriile grave, precum si starea materiala foarte precara, pot genera frustrari care imping usor spre tendinta de a-i cobori pe ceilalti ca sa te ridici pe tine si spre pierderea masurii si scrupulelor. Nu-i general valabil, nu pot si nu vreau sa jignesc, dar e o realitate care te poate costa mult. Sa nu crezi ca uratenia inseamna garantat suflet bun si curat dupa cum nici saracia lucie nu inseamna onestitate. Sa nu iti imaginezi ca vei fi mai pretuita si fericita doar pentru ca accepti sa treci peste asta in timp ce nimeni altcineva nu o va face, fericirea tine de prea multe si e prea abstracta ca sa existe retete sigure.
Revenind la directia principala, armonia deschide usi spre interior. Intotdeauna mi-am dorit sa trec dincolo, sa vad ce se ascunde in cutia stralucitoare. Evident ca am avut momente cand mi-as fi dorit sa raman sa privesc de departe pentru ca de aprope a devenit urata, dar ma simt mai impacata cu faptul ca m-a atras sa o examinez decat cu eventualitatea ignorarii ei. Se intampla si sa dezvolt afinitate pentru lucruri si oameni care nu se incadreaza in criteriile estetice general recunoscute sau autodezvoltate si promovate, dar e cale lunga si viata e scurta...nu mai vreau sa sap 10 m sub pamant ca sa gasesc o bucatica de sidef intre mormanele de frunze uscate, mocirla si rame invatate sa traiasca si simta in intuneric. Imi garantezi tu ca dupa cativa ani de cautare am sa descopar frumosul din urat si bunul din rau? Eu nu consider ambalajul o piedica in calea continutului, nu exista mantie suficient de poleita pe lumea asta sa ascunda prea mult timp negura din suflet si trup, aparenta superficialitate nu are consistenta si vei afla destul de repede ce e de aflat daca ai un dram de logica si spirit de observatie. Refuz sa cred ca cineva s-a lasat pacalit ani in sir de un fizic frumos si nu a observat lacunele si cariile psihice, putregaiul se simte. Ca nu vrei sa recunosti si ca te complaci....partea a doua. Dar abtine-te sa motivezi esecul prin "nu mi-am dat seama". Serios? Inseamna ca priveai prin fereastra stramba ca sa poti spune "din cauza ferestrei". Laso! Niciodata nu am pledat pentru ascunderea gunoiului sub covor, indiferent cat de drag imi era. N-as putea spune ca o lume intreaga e oarba si surda si eu sunt singura ce emite ipoteze corecte. Ci mai degraba da, stiu, vad ca e murdar, vad cangrena pe care o naste in jur, vad ca nu mai suport mirosul ranced si putred, dar asta sunt si nu ma pot hotari sa ejectez. Trust me, eu sunt cel dintai chirurg, dar un chirurg adevarat stie ca in anumite momente, organismul nu poate fi lipsit de tumora pentru ca riscul hemoragiei generale e mai mare fara decat cu ea. Si ca vine o zi, cand fara asistenti si pregatiri laborioase, ai sa bagi mana si ai s-o smulgi sau embolizezi in 5 minute, curat si sigur.
Trup si suflet sunt totuna, lumina sau rana unuia inseamna entuziasmul sau groaza celuilalt. E, daca vreti, relatia de dependenta si suprapunere dintre niciodata si totdeauna.
E foarte adevarat ca daca inauntru e negura nicio pulbere, oricat de sclipitoare, nu te va putea impodobi. Dar crezi ca giulgiul de pe trup va imblanzi si glorifica giulgiul din trup? Ca negura din pantece si simtire, care te sfasie si te izoleaza de tine, iti va fi de vreun folos daca o acoperi cu o negura ce te va rupe si de ceilalti? Nu ti-e suficient scutul dinauntru, vrei sa ridici si cazemate chipului? Si eu am momente in care as vrea sa ma ascund intr-un colt de lume, nevazuta si nestiuta, cand urasc oglinzi si vesminte, culori si arome. Dar nu o data am inteles cat de important e fizicul pentru moral, si desi ma simteam rau m-am energizat cu o rochie frumoasa sau o bijuterie opulenta si aparte. V-ati gandit vreodata de ce in razboi inainte de a intra in transee soldatii erau obligati sa se barbiereasca si sa foloseasca colonie? Oare nu pentru a le anula sau macar diminua ideea ca se duc spre moarte? Te afunzi singur, incet si sigur, negandu-ti dreptul la bucuriile si farmecul vietii. Am vazut odata intr-o revista de moda, nu mai retin care, o campanie de zambete pentru pacientele de la ocologie. Un makeup artist celebru, posibil Alex Abagiu sau Mirela Vescan, a daruit cateva clipe de feminitate celor cu sufletele si trupurile ciopartite. Nu sunt ipocrita, a fost o clipa...dar daca exista chiar si numai o raza de lumina, secunda sau zi, intr-o mare de negura, consider ca-i infinit mai bine decat negura totala.
O paralela deloc justa si proportionala, a fost o vreme in care lipsa jobului mi-a dus, dincolo de tumultul si pustiul intern, oprobii publice. "Dar tu de ce faci/mergi/cumperi? Ca nu ai servici." Da, asa-i. Nu am. Dar nu e alegerea mea sa fie asa, ma doare sufletul ca traiesc cosmarul asta, numar secundele de inutilitate, ma simt ultimul om si daca va ajuta cu ceva depresia mi-e ca sangele din vene. Si ce-ati vrea sa fac? Sa nu ma mai bucur nici macar de o amarata de haina sau de un accesoriu ori produs cosmetic, pe langa ca in rest nu am nicio alta bucurie notabila si consistenta? Ma iertati daca renunt la tot si traiesc ca un pustnic, fara niciun comfort si nicio bucurie, cu gandul la un pumn de pastile? Nu vreti sa incetez si sa mai respir? Daca nu am job inseamna ca trebuie sa traiesc ca si cum as fi murit? Numai cine trece printr-o situatie delicata si capabila sa scuture suflete si vieti intelege importanta optimismului, fie el si superficial si indus printr-un suras rosu vibrant si o privire luminata de un miligram de fard, stratificata si expresiva.
Nu mai vreau sa vad si aud lucruri urate. Imi lichefiaza sufletul, ma afund si mai tare. Ma puteti condamna? "Nu cer iertare nimanui, nici lui Dumnezeu. Ma iert eu singur, sper ca exista un iad si pentru cei buni". Hai, infierati-ma cu litera stacojie si am sa continui sa gandesc la fel : "Mie imi plac oamenii frumosi. Uratenia nu-i garantia bunatatii."

2. Apoi, afinitatea pentru frumos implica experimente adesea dureroase si consecinte ireversibile, scump platite financiar, fizic si pisihic. Ca-i vorba de tulburari dismorfice sau de disproportii reale, nu cred ca trebuie sa inveti sa traiesti cu ele si sa te desiri zilnic daca ai putea sa le vindeci si corectezi. Incetati sa ma condamnati setea pentru perfectiune cat timp nu cade in vulg si absurd si nu sfideaza firescul. Am cunoscut persoane distruse psihic de un defect fizic, un nas urat si prea mare sau o cicatrice. Daca te-ai simti mai bine si mai implinit eliminandu-le, de ce sa nu o faci cat timp ai resursele necesare? Stau inchise in casa, refuza sa faca fotografii, refuza sa ia parte la anumite evenimente ce le-ar dezvalui temerile si diformitatea. Nu merg la piscina, nu poarta anumite haine, devin antisociale si deprimate, ba chiar uneori dezvolta aversiune notabila fata de cei din jur, complexele devin frustrari, infinit mai periculoase si otravitoare.
Ma uit adesea la parintii adolescentilor cu probleme fizice specifice varstei, mai ales acnee. Ii trateaza de parca ar avea ceva nesemnificativ, ironizeaza sau ignora disperarea acestora si consecintele psihice inerente afectiunii. Abia admit sa le cumpere o crema, ce sa mai vorbesc de mersul la dermatolog, endocrinolog si ginecolog pentru investigatii amanuntite si intemeiate. Pur si simplu nu realizeaza ca ceea ce pentru ei e un moft si nu inseamna nimic decat o etapa, pentru copilul ala e o trauma si un cosmar care dincolo de rusine si dezgust inseamna izolare, timiditate, depresie. Ajunge sa puna pe fata toate tampeniile promovate de reviste, vecini, colegi, fara sa cearna efectele diferite pe care acestea le imbraca in functie de pielea fiecaruia. Nu inseamna ca ce-i bun pentru x e bun si pentru y, y poate are probleme prea mici pentru agresivitatea compozitiei unei creme si va ajunge sa aiba pielea coala, subtire, fragila, sensibila, descuamata, inrosita la orice atingere. Cuperoza se dezvolta usor, lipsa hidratarii si elasticitatii usuca si te trezesti cu linii la 20 ani cand altora le apar la 30. Spun asta pentru ca pana sa ajung sa stiu tot ce stiu azi, a trebuit sa imi folosesc pielea cobai. Azi am 27 si mai multa minte, la 15 ani mai aveam putin si imi puneam si acid daca imi zicea careva ca e bun. Tin minte si acum de un gel pentru spalat pe care mi l-a vandut o ametita si mi-a zis ca e tratament, eticheta era in suedeza, il tineam cu orele pe fata pana m-am ars. Aratam exact ca dupa peeling chimic, a trebuit sa imi dau 3 saptamani cu tetraciclina ca sa imi curat pielea de cruste, apoi din cauza dependentei dezvoltate desi ramasese ca de bebelus m-am trezit cu o alergie/eruptie de felul muscaturilor de tantari care a tinut cateva luni.
Sunt multe de spus, si prefer sa uit greselile de atunci, dar nu pot sa ma gandesc cate scuteam daca ai mei intelegeau ca am nevoie de un dermatolog, mai ales ca problemele erau minore si probabil usor rezolvabile. Nu aveam ten subtire si sensibil, nu existau pori dilatati. Ideea ce o doream subliniata e ca pentru ce sa te chinui daca poti vindeca, conteaza ca nu e ceva grav si incurabil, oare sufletul si respectul de sine nu sufera doar pentru ca altii au probleme mai mari?
De curand am avut o disputa cu cineva din familie pentru ca am afirmat ca printre primele lucruri pe care le-as face din banii mei ar fi sa imi pun aparat dentar. M-a privit ironic si m-a acuzat de superficialitate si nesabuinta, ca sa zic mersi ca nu am colti crescuti prin gingie sau dintii departati si incalecati. Da, nu arata horror. Nu sunt absurda. Dar e complexul vietii mele sa nu pot zambi larg si sa refuz sa fiu fotografiata cand rad, mai ales frontal. Nu sunt nebuna, nu imi imaginez. Din pricina unui canin lipsa (nu mi-a dat dupa caderea celui de lapte), ceilalti dinti s-au deplasat pentru a umple spatiul astfel incat cei din mijloc sunt mai lati si in loc sa fie simetrici, si mijlocul buzei de sus sa cada pe mijlocul arcadei, cade pe mijlocul unuia din ei incat ai senzatia ca rad stramb. Practic sunt 3, nu doi pe mijloc. La dentist cand imi lua mulaj pentru o capsula ma tot certa ca musc stramb ca se vede ca nu se aseaza dintii perfect suprapusi pe cei de jos...pana a realizat ca nu e vina mea ci a danturii, nu ii venea sa creada ca nu am canin pe dreapta si a pastrat radiografia sa o arate mai departe. Ba chiar m-a pus sa o repet, credea ca nu a fost facuta bine. De acord, nu mor si nu ma doare...dar daca as avea ocazia si suma necesara corecturii, de ce sa nu o fac? M-am saturat sa nu rad, imi schimba total fizionomia privita din fata.
Lasand la o parte pledoaria pentru infrumusetare si corectare, ideea e ca pentru a scuti daune si cheltuieli cea mai buna solutie este sa dai o sansa produselor testate de cei ca si tine, recenzionate onest si neconditionat, decat sa te arunci spre reclame frumos ticluite. Cum spuneam, nu e o garantie ca iti va merge la fel de bine ca celorlalti, dar ai 90% sanse sa fie asa, diferenta facand-o doar reactia propriului organism, decat sa te lasi pacalit de promisiuni desarte si aberante specifice producatorilor in economia de piata. Ma ia capul cand citesc despre o crema antirid care sterge ridurile profunde...cam cat de tampite ne-or crede? Nu exista asa ceva, poate sa stearga liniile, insa santurile adanci nu le poate decat diminua in niciun caz elimina. Doar injectiile cu fillere gen toxina botulinica pot face asta, si numai temporar. Iti dau credit daca imi spui "diminueaza cu 30%", dar cand deja vii cu 90% insulti firescul si bunul simt. Cam asa si cu "vindeca acneea in x zile". Poate pe cea produsa de lipsa de igiena...dar mira-m-as si acolo. Cand e vorba de o infectie, stafilococ, dezechilibre hormonale, chisturi ovariene, etc, cum Dumnezeu ai nesimtirea sa promiti o utopie? Ce-i crema ta, panaceu universal, extract de moaste sfinte?
E adevarat ca reclama imi insereaza ideea de a incerca, dar de cativa ani nici nu concep sa dau banii fara sa cercetez intai pe forumuri si bloguri parerea generala a "cobailor". Producatorul, prin spoturi si editoriale, imi face cunoscuta existenta lui. Mi se pare normal si util. Dar mai departe, e dreptul si privilegiul meu sa investighez daca merita achizitionat. Si nu vorbesc doar in eventualitatea unui buget vlaguit si nesemnificativ, ci si daca ti-ai permite sa arunci cu banii. Da, nu te va ustura la buzunar, dar s-ar putea sa te cam usture pielea.
Pana acum 3 ani nu aveam internet, era scuzabila comoditatea, dar acum cand pot de ce sa nu incerc sa limitez esecul? Plus ca forumurilor li s-au adaugat tot mai multe bloguri, adevarate surse si jurnale de ritualuri zilnice si experimente de beauty & fashion, deja nu mai e un conglomerat de cateva randuri din surse diverse, e un melanj de viata, conceptii, particularitati, esecuri si reusite ale cuiva ca tine. Simti ca ti se adreseaza, ca ti se destainuie, spre deosebire de forumuri vezi poze si detalii amanuntite, povesti din care poti invata si in care te poti regasi. Nu simt mereu nevoia sa scriu pe blogul meu, dar intotdeauna citesc noutatile celorlalte. Deja e parte din cotidian, cand sunt plecata e partea ce imi lipseste cel mai mult. Trebuie sa semnez "condicuta" zi de zi, altfel pierd firul si poate fix ce cautam cu ardoare de ani.

3. Un al treilea argument ar fi senzatia de apartenenta la un grup. Mai ales pentru cineva care nu are timp sau ocazii si chef sa mai socializeze propriu-zis.
Da, si eu condamn refugierea in virtual si recunosc ca am devenit dependenta de internet refuzand adesea iesiri si plimbari pentru a ramane acasa in coltisorul meu sa citesc ce ma intereseaza si imi face placere sau pentru a scrie. Nu sunt fana Messenger, intru rar, nu am rabdare sa stau ci prefer sa google-esc dupa ce ma atrage si imi umple timpul, privirea, sufletul. Imi cer scuze celor cativa pe care ii am in lista, nu-i vorba ca nu imi face placere compania lor, dar sunt perioade in care imi face bine izolarea in activitati solitare dar optimizante. Gen manga, pe care o devorez de un an cu acelasi entuziasm. Am zile cand citesc de cand ma trezesc pana adorm, si nu-i un lucru bun pentru ca ajung sa stau in casa saptamani/luni si sa am dureri mari de cap/ochi, stari proaste, greata, ameteala, sau paloare pentru ca nu am aer si lumina naturale. Stau la curte si cu toate astea pana si in curte ies rar.
Dar dincolo de aceste aspecte, pe care am sa incerc sa le corectez pentru ca nu mai rezist sa ma simt rau fizic si mi-e teama de consecinte, socializarea in blogger mi-a adus optimism si bucurie de multe ori. Ai senzatia ca si tu contezi, ca cineva acorda timp si interes randurilor tale, ca nu esti singura si ca ai un rost si un tel. E un hobby, dar ce farmec ar avea daca nu ar obtine recunoastere si apreciere? In plus, e ceva ce ramane scris si peste ani, e munca ta, putina sau multa. Cand lipsesc alte realizari, mandria si bucuria de a fi apreciat te pot ajuta sa nu renunti la a mai crede ca exista ceva la care te descurci, ca nu esti inutila.
De cateva dintre voi m-am atasat mai mult pentru ca in afara de machiaje sau outfituri speciale am descoperit substanta interioara, poate mult mai abila si mai stralucitoare decat ansamblul si produsul dexteritatii degetelor. De curand am avut surpriza ca cineva special pentru mine, cu care nu am vorbit niciodata dincolo de blogger, sa ma onoreze cu includerea in "prietenii mei". O lista foarte scurta, aparte, privilegiata, si m-am bucurat sa descopar ca desi isi face rar simtita prezenta sub randurile mele e inca langa mine si ca simte ce simt si eu, ca pana la un punct, ne suprapunem in trairi si sentimente. Imi intelege rana pentru ca o poarta pe a ei, nu ma intreaba, nu condamna. Si nici nu intoarce capul scarbita sau plictisita.
Poate la randul acesta multe dintre voi ati abandonat de mult postarea, e probabil printre cele mai lungi. Da, imi place sa scriu romane si sa ma folosesc de cuvinte...ipocrizie si viclesug pentru a atrage? Inseamna ca esti de-a dreptul idiot/a daca n-ai inteles nici pana acum ca dimpotriva, imi aduce deservicii caci traim in secolul vitezei si optimizarii, unde au prioritate schitele si sumarizarea. Nu prea stiu sa-mi schematizez rationamentele si trairile, asa ca ai de ales intre a nu intra sau chiar a parasi definitiv acest spatiu. "Stop following", nu ma incalzeste un nume care nu se transforma in majuscule prin prezenta, fie ea si nemanifestata public sau sporadica. Ma intreb cati din followeri mai sunt inca aici, sau cati mi-au dat "urmariti" doar de dragul reciprocitatii. Nu fac sondaj si nu vreau sa stiu raspunsul. Atat ca ii compatimesc pe cei ce s-au incarcat cu ce nu agreeaza si nu pot duce de dragul unui numar in plus.

Tema postarii am "furat-o" de la un concurs organizat de Ema.

Si ajungand la award, le multumesc din suflet celor care au considerat sa ma nominalizeze. Nu stiu inca daca e necesar sa ii mentionez avand in vedere ca mi-e teama sa nu imi fi scapat vreo postare relativa sau sa nu se modifice situatia prin postariile viitoare. Eu urmaresc noile postari prin actualizarile existente in "Bun venit in lista de lecturi", si mi s-a intamplat sa omita afisarea catorva mai ales daca publicau mai multe articole in aceeasi zi.
Multumesc Sweet Crazy Lollipop, Anda Zelenca, Superficial Doll,
Iulia Badita, Andreea.

Il dau mai departe tuturor din blogrollul meu, fara discriminari, insa cu o inclinare in fata celor care imi desfata mai mult decat privirea.