Nowadays Cinderella doesn't need a midnight to be THE ONE

"Femeia, cea mai dezgolita dintre carnurile vii". Femei cu chip de icoana si trup plamadit din frumos si pacat, cu pasi adorati de soapte dulci si voluptoase, cu vapaie in privire si suflet. Femei iubite sub perdeaua de stele si vis, sarutate de valuri spumoase si dantelate, carora fiecare rasarit le inchina sclipiri neasemuite. Femei cu dorinte raspandite in mii de culori ce nu pot arde pana la implinire, cu zambete stinse de tristeti fara margini si degete prea obosite sa mai smulga franturi de fericire. Femei cu flori negre crescute nedrept sub piele, cu ochi aprinsi de vesnicia fiecarei clipe si viata palpitand in vene pana la nemurire. Femei iubite prea putin ori poate prea tarziu, ce nu stiu sa traiasca decat risipind bucati din sine in fiecare vers izbucnit din combustia simtirilor si inchinandu-si sperantele in fata ochilor inchisi si goi. Femei cu inimi dezgolite pana la miezul plapand, hranite cu iluzii desarte ori iubiri apasatoare si infirme. Femei iubite prea mult si prea des, condamnate de viata si cuvinte otravite sa-si traiasca bucuria si mahnirea in minciuna si intuneric. Femei ce si-au jertfit sentimente si visuri pe altarul prejudecatilor absurde dar nu au ingenuncheat niciodata si nu si-au slutit demnitatea pentru a fi iertate de epoci crude. Femei nascute din otel si foc, caci se indoaie si se zgarie de mii de ori fara sa se sparga, fara sa se piarda. Femei de lumina si intuneric, gata sa straluceasca pana la orbire ori sa imbete si sa framante trairile pana la uitarea de sine. Atat de diferite si totusi congruente, nascute din acelasi lut amestecat cu pulbere de stele, daruite cu vesnicie cand cuvintele si bratele omului iubit le-au adorat fiecare nervura, fiecare culoare si textura. Femeia frumoasa incepe din strafund de suflet si trece dincolo de piele, se infiltreaza in sange si ganduri, invaluie si inalta cu bucati de cer. 

Si totusi, oricat de frumoasa ar fi nu va inceta niciodata sa-si doreasca sa imbrace in fiecare zi alta forma, sa indulceasca, sa contureze si sa sculpteze infinite unghiuri si nuante. Cum sa-si iubeasca sinele cel fara margini daca nu invata intai a-si pretui chipul? Sa-si desfete genele cu texturi bogate si grele si sa-si sarute pleoapele cu pulberi matasoase, aprinzand si adancind privirea spre a putea cuprinde bucuria fiecarui azi. Sa-si mangaie pielea cu voaluri catifelate si inmiresmate ce-i desfata fiecare simt punandu-i raze de soare si toamna parguita pe pometii de alabastru. Sa-si venereze buzele cu foc si purpura, poleindu-le cu straturi cremoase si stralucitoare si dandu-le sa soarba un strop din splendoarea si poezia ingerilor. Machiajul nu decoreaza sufletul ci ii exprima fiecare latura, ii elibereaza nuantele si liniile, caci in inima unei femei bat atat de multe inimi...   

Aceste ganduri m-au inspirat si motivat sa accept provocarea lansata de Oriflame, caci de multe ori bucuriile palpabile pot declansa trasaturi apte sa te poarte spre atingerea unor teluri ce tin de cu totul alte sfere. Increderea poate porni si de la modul cum inveti sa iti accepti si atenuezi defectele si sa potentezi calitatile fizice - nu te va duce foarte departe daca nu inveti sa iti dezvolti si exploatezi toate laturile insa iti poate da imboldul de face un pas important la momentul potrivit. Eu nu cred in femeile care refuza sa se bucure de acest statut punand naturaletea extrema pavaza. Avem asa putine momente de fericire autentica incat ar trebui sa profitam de fiecare clipa spre a ne pretui existenta, pana la urma atunci cand ne intersectam cu cineva numai cateva minute va retine forma nu fondul. Un aspect placut poate da interlocutorului imboldul sa isi doreasca sa vada si dincolo de piele. Evident, cumpatarea face diferenta intre machiaj si masca. Vorbim despre a-ti pretui si evidentia calitatile, nu de transformari extreme ce te fac sa te urasti dimineata cand iti privesti chipul lipsit de artificiile portfardului.

Revenind la Oriflame THE ONE, gama cuprinde "o paleta bogata concepută special pentru cei care iubesc să fie în trend, să se joace cu culorile și să se schimbe în fiecare zi." Ambalaj placut, preturi atragatoare, mai ramane doar sa sper ca voi fi la fel de incantata si de continutul si proprietatile produselor. Cred ca pe cele mai multe dintre noi ne incearca acum nostalgia fiindca brandul in speta a constituit primul contact cu machiajul. In cazul meu unul minimalist, fond de ten si rimel, caci am prins primii ani de liceu un pic mai rigizi si existau inca profesori care daca zareau un strop de fard de pleoape si ruj iti dadeau frumos servetelul sa le faci uitate. Cazul fericit. :) Asadar momentele de libertate a exprimarii estetice erau traite intens, ma bucuram de orice prilej cand puteam sa ma "decorez" cu tot tacamul. Din pacate imi lipseste talentul, nu stiu sa fac o arta din machiaj, dar macar ma descurc cat sa imi pot oferi confortul zilnic si sa ma simt bine in pielea mea. 

M-as bucura nespus daca la final m-as numara printre cele 50 de norocoase care vor lua parte la workshop-ul beauty & fashion din 28 mai, sper sa ma descurc bine pe parcursul campaniei si sa merit sa fiu si eu acolo. Daca nu, mi-am atins scopul cu acest articol pentru ca apreciez fiecare exercitiu de creativitate si din pacate provocarile de acest tip sunt rare.  

                 

Iata si povestea gamei :

Zilele protectiei solare. Nu exista bronz sanatos!

Daca tot am povestit de curand experienta mea cu indepartarea chirurgicala a alunitelor, iata si o veste buna : datorita campaniei La Roche-Posay in mai si iunie va puteti verifica gratuit alunitele in 30 orase din tara cu o simpla programare aici. 

Eu mi-am facut deja programare astazi pentru a putea beneficia cat mai aproape de inceputul lui mai. Vreau sa verific orice mica hiperpigmentare de pe corp pentru a sta pe deplin linistita. Din fericire, de cand am incetat sa mai stau la plaja nu mi-a mai aparut nimic insa ma alesesem deja cu cativa "pistrui". Am extirpat toate alunitele in relief intrucat le agresam zilnic si doream neaparat biopsie fiindca evoluasera rapid. Petele nu vreau decat sa le verific constant, nu ma deranjeaza prezenta lor cat timp nu prezinta pericol.    

Nu exista bronz sanatos dincolo de autobronzante sau bronzare organica - extremistii vor spune ca nici ingredientele acestora nu sunt 100% safe dar cu siguranta puteti gasi si produse a caror lista de ingrediente sa multumeasca cele mai exigente gusturi. Trebuie sa intelegeti ca atunci cand pielea s-a inchis inseamna ca deja a fost agresata, este imposibil sa te bronzezi cat timp SPF-ul actioneaza. Daca folosesti factor de protectie maxim si totusi te bronzezi nu inseamna ca ai facut-o in siguranta ci ca ai asteptat prea mult intre aplicari si in anumite momente nu mai erai protejat/a. 

http://www.medicalnewstoday.com/articles/122206.php

http://www.sciencedaily.com/releases/2012/07/120723134751.htm

http://health.usnews.com/health-news/family-health/cancer/articles/2008/09/18/no-tan-is-a-safe-tan

http://www.melanoma.org/sites/default/files/u13882/5FactsPoster.pdf

https://www.netwellness.org/healthtopics/poison/safetanning.cfm

http://www.betterhealth.vic.gov.au/bhcv2/bhcarticles.nsf/pages/Skin_cancer_tanning

http://www.revistatango.ro/stil-de-viata/frumusete-si-sanatate/nu-mai-exista-bronz-sanatos-2771.html

etc, etc, etc

Profitati de aceasta sansa pentru a face un gest mic ce va poate salva viata. Verificarea alunitelor nu este tocmai la indemana financiar atunci cand ai multe, in Craiova am gasit harta la pretul de 300/500 lei. Cunosc multe persoane care invoca acest motiv pentru a neglija problema ori acum iata ocazia sa facem un pas pretios pentru sanatate fara a investi altceva decat cateva minute din timpul nostru. 

Easter gift : Indepartarea chirurgicala a alunitelor

• Inainte de a povesti experienta mea, sa facem urarile cuvenite momentului. :) Paste fericit!, sper sa va bucurati din plin de aceste zile si sa va incarcati bateriile spiritual si fizic (aici mai plusati de 1 mai).

Nu glumesc cu titlul, chiar consider ca mi-am facut cadou liniste sufleteasca. Daca ati citit Confesiunile unei foste dependente de bronz stiti deja ca marea mea pasiune pentru pielea aramie m-a cadorisit acum doua veri cu o multime de alunite sub forma de pistrui. In scurt timp cate una de pe fiecare omoplat si doua situate intre sani au crescut. Primele  foarte putin in inaltime dar s-au latit, ultimele doar in inaltime ajungand sa arate ca niste graunte. Culoarea era maro foarte inchis, relief regulat. Dupa acest moment evolutia a stagnat insa deja ma incomodau pentru ca pozitionarea lor determina o permanenta agresiune involuntara cu lenjeria. 

Cum am planuri mai bune cu viata mea decat sa ajung intr-o situatie critica din cauza neglijarii importantei unor alunite, constientizand cat am gresit punand un artificiu estetic temporar deasupra sanatatii, am hotarat ca este imperios necesar sa merg la dermatolog. In prima faza imi doream doar sa le verific la dermatoscop insa citind mai mult pe aceasta tema am tras concluzia ca nu exista metoda mai sigura decat excizarea urmata de biopsie, analiza tesutului fiind acurata pentru a te asigura 100% ca sunt formatiuni tumorale benigne. 

M-am gandit mai intai la sistemul privat insa spre ex. la Mogosmed orice interventie chirurgicala minora costa 200 lei si 40 lei/pansament. Facand un calcul cat ar costa exciziile si pansamentele zilnice timp de o saptamana pentru 5 leziuni (mai aveam o alunita veche la baza gatului), ajungeam la 24 mil...sincer mi se pare enorm pentru ceva atat de simplu si nu imi permiteam acest capriciu. Era mai mult vorba de confortul psihic fiindca ar fi fost un mediu mai placut vizual, mai curat si linistit. Totusi, am considerat absurda suma avand in vedere ce implica si cat dureaza interventia.

In urma unor pareri pozitive primite am decis sa fac exciziile la dr. Virgil Patrascu, directorul sectiei dermatologie de la spitalul 1 Craiova. Asadar in sistemul public. Tata isi facuse cateva cauterizari acolo in iarna asa ca stiam procedura : trimitere de la medicul de familie, cu acea trimitere mergi in policlinica la dermato si spui (minti) ca ai vorbit deja cu dr. Patrascu ca sa fie amabile sa iti dea o alta trimitere direct catre el, apoi te postezi frumos pe holuri la dermato in cladirea aceea separata la etajul 1. Astepti sa tipe secretara ca vii asa direct fara sa fi vorbit intai cu dr (eu am procedat asa pentru a scuti un drum, dar voi puteti sa faceti ca la carte si cu cea de la medicul de familie sa mergeti totusi intai la dr. Patrascu si de acolo in policlinica pentru a doua trimitere si cu asta inapoi la el) si reusesti dupa ceva asteptare sa te vada. Nu o sa ti le faca in acea zi (in niciun caz sa nu mergeti vinerea pentru ca e foarte aglomerat) dar dupa ce se uita despre ce e vorba iti spune cand sa revii. Eu nu am stiut si am fost exact vinerea asa ca m-a chemat luni la ora 7 dimineata. Ti se cere ca in dimineata interventiei sa mergi intai la internari pentru a se face o internare fictiva. Nu va faceti griji, este doar pe hartie asa ca puteti pleca acasa imediat dupa si veti reveni in fiecare zi la ora 7 la pansat. 

Recunosc si cei din jurul meu stiu foarte bine ca atunci cand e vorba de medici si mai ales de chirurgie sunt pur si simplu ingrozita. Poate ma considerati curajoasa datorita povestii cu dantura dar nu este deloc asa pentru ca nu se compara...cel putin in gura nu stii cum arata rana si nu o simti decat eventual dupa ce trece anestezia, dar nu iti va afecta cu nimic viata (exceptand cazul cand te umfli, dar asta deranjeaza doar estetic). Da, trebuie sa ai grija la igiena si s-ar putea sa te "zgandareasca" locul in ziua aceea (poti lua calmante si scapi) insa e ceva mai mult sacaitor decat deprimant si socant. Conduci, te plimbi, lucrezi, stai pe net, faci orice faceai de obicei avand grija doar la mancare si periaj sa nu agresezi locul.

In ce priveste alunitele, frica mea majora privea strict interventia in sine si nu perioada de recuperare pentru ca nici nu stiam ca exista asa ceva. Imi era teama sa nu ma doara ceva cand lucreaza, pentru mine 5 min de durere sub mana medicului par mai horror decat aceeasi durere simtita cateva ore acasa. 

Stand pe hol in asteptare a venit o rezidenta foarte amabila care m-a chestionat despre diverse probleme medicale pentru a completa o fisa destul de stufoasa. Nu-mi mai amintesc exact toate intrebarile dar cu siguranta au inclus reactii anterioare la anestezii locale si eventuale afectiuni ale unor organe inclusiv stomac. S-a intors dupa scurt timp si mi-a cerut sa detaliez povestea cu gastrita, esofagita de reflux si helicobacter pylori si mai ales sa mentionez perioada exacta cand m-am confruntat cu acestea.

Am fost chemata in cabinet si am trecut intr-o incapere alaturata, sala de operatie. Sincer aratam ca un soarece inecat, imi tremurau genunchii si imi venea sa plang. Dar nicio clipa nu am regretat ca fac pasul, din fericire fac parte din persoanele la care frica functioneaza ca si catalizator. Nu aman, dimpotriva, daca as putea m-as duce de indata ce imi vine ideea ca sa scap de tensiunea psihica pentru ca imi afecteaza somnul si alimentatia. Bineinteles ca nu dormisem deloc in noaptea dinainte si nu mancasem nimic - am fost certata de asistenta ca nu am mancat.

Nu mi-a placut deloc sala aceea dar nici nu m-a surprins pentru ca stiam la ce sa ma astept de la un spital de stat in provincie. Aspectul acela ponosit si deprimant, cu lucruri invechite de tipul cearsafului care numai alb nu era. Sunt sigura ca era curat fiindca mirosea a proaspat, insa fiind vechi puteai vedea pete. Imi era frig pentru ca asa patesc intotdeauna cand mi-e teama, asa ca sala mi se parea imensa si rece, cu patul acela in mijloc si lampa deasupra lui. M-am asezat pe fata pentru ca medicul a decis sa faca in ziua aceea cele 2 de pe omoplati si ziua urmatoare cea de la gat si cele de pe stern. 

Asistenta si rezidenta au fost foarte dragute cu mine inca de cand m-am asezat pentru pregatire, m-au incurajat si m-au tinut de vorba sa ma pot relaxa. In dreapta nu am simtit absolut deloc anestezia, in stanga am pufait/miorlait un pic fiindca a usturat/intepat dar dureaza doar cateva secunde. Am fost dezinfectata si am simtit cand a pus medicul campul acela pe spatele meu. In tot acest timp asistenta ma intreba continuu cate ceva despre mine asa ca nu prea eram atenta la interventie. Nu am simtit absolut deloc durere, am realizat doar cand se tragea de piele ca sa lege firele - in sensul ca mi-am dat seama ce face, nu ca mi-a produs disconfort. Ea imi zisese ca daca stau cuminte in 15 min am scapat dar adevarul este ca mi s-a parut mai scurt timpul tocmai pentru ca m-a tinut ocupata cu conversatia. Doctorul era foarte amuzat de discutie caci ajunsese undeva la "si cum ii cheama pe cainii tai, cate kilograme au, etc" si eu ii povesteam femeii cu patos despre fiecare. Am fost pansata si am plecat acasa.

Ei bine, de aici incepe partea mai putin placuta pentru ca nu o prevazusem. Anestezia a trecut imediat, chiar pe drum spre casa, si am inceput sa simt ceva intre arsura si usturime. Nu imi trecuse prin minte ca o sutura pe corp, aflata in zona antrenata la miscare, va insemna ca o sa te tina pielea si o sa te usture de cate ori te misti. Eu avandu-le pe omoplati am constatat ca nu pot sa conduc si ca singura pozitie in care nu intind zona suturata este sa tin mainile lipite pana la cot, miscand doar antebratele. Cateva zile m-a ajutat mama sa ma imbrac/dezbrac daca trebuia sa ridic sau departez mainile si nu am putut sa dorm mai deloc pentru ca nu prea aveam cum sa stau comod si imobil. Nu pot sa spun ca era o usturime ingrozitoare, sa iti vina sa urli, dar fara analgezice am suportat-o mai greu si ma gandeam ca fortand sutura o sa ma aleg cu o cicatrice mai evidenta, ca firele vor musca mai mult din piele. Pozitia preferata era rezemata de panoplie cu o perna sub spate dar asa incat omoplatii sa stea afara.

Am refuzat sa iau analgezic insa voi puteti fi scutite de acest disconfort daca inghititi un ketonal de ex. Motivul meu a fost stomacul recent incercat, anul anterior eu care nu obisnuiam sa iau pastile am fost obligata din varii motive sa tot iau antibiotice si analgezice asa ca nu am mai vrut sa-i testez rezistenta. Tind sa cred ca si doctorul a gandit la fel cand i-a spus asistentei ca nu vrea sa imi dea antibiotic.

A doua zi m-am dus pentru restul. De scoaterea celei de la gat imi era de-a dreptul sila, am eu o fobie si la tv cand aud ca cineva a fost taiat la gat...si vazand ce am patit cu mobilitatea mainilor eram sigura ca nu o sa mai pot intoarce capul cateva zile. Din nou am simtit numai anesteziile, excizia nu a durut. Dar eram foarte tensionata si din pacate era o alta asistenta asa ca timpul a trecut mai greu in tacerea aceea. Imi doream sa vorbeasca macar intre ei dar nu s-a intamplat decat atunci cand medicul a cerut fire. Am fost pansata si libera sa plec, urmand sa revin bineinteles zilnic pentru pansamente. Usturimea/arsura post-anestezie a fost mai rezonabila la gat insa lipsa mobilitatii a aparut instant si a fost mai enervanta, nu puteam privi decat in fata si ma tinea sutura chiar si cand incercam sa privesc in jos. Iarasi am avut probleme cu somnul, avand si pe omoplati nu mai stiam cum Dumnezeu sa ma asez nici ziua, daramite noaptea. Am reusit sa mai atipesc cand si cand punand un prosop mare de baie rulat sub gat, altfel ma ustura caci se intindea pielea. 

Intre sani dupa ce le-a analizat a hotarat sa le cauterizeze, punand diagnosticul papiloame nu nevi. Acolo am simtit ceva intre usturime si prurit, nici macar nu le-am bagat in seama. Initial au fost ca niste gropite iar acum s-au acoperit cu zgaibe, sper ca atunci cand pica sa inceapa sa se mai micsoreze denivelarea si sa ramana semne cat mai discrete. 

Abia vineri am putut sa imi misc mainile aproape normal (nu le pot ridica sa iau ceva aflat pe o etajera si nu pot sta in cot sau pe burta) iar gatul inca nu si-a dat drumul complet, in continuare evit sa intorc capul. Nu mai ustura dar ma strange pielea la miscare si ma enerveaza senzatia cand ma gandesc la pielea aia subtire cusuta. Despre cicatricele exciziilor nu stiu inca ce sa zic pentru ca nu am scos firele. Imi par lungi fata de cat au fost alunitele, cam 2 cm fata de 0,5. Banuiesc ca stie medicul de ce sunt asa mari, probabil aspectul lor l-a convins sa indeparteze cat mai mult tesut sau poate aveau o radacina mai mare. Abia sambata mi-am facut curaj sa ma uit caci fiind Pastele nu am mai mers la spital si mi-a schimbat mama bandajele. Am si fotografiat locul ca sa analizez evolutia semnului pe viitor dar nu vreau sa pun poza aici pentru ca poate sunt firi mai sensibile si nu au chef sa vada o sutura. Dar va pot arata in privat.

Rezultatul biopsiilor vine abia dupa 1 luna.

Ce trebuie sa retineti?

Ca nu regret si nu am regretat nicio clipa decizia de a le extirpa. Ma asteptam sa fie o trauma psihica si fizica mai mare, daca eu am putut sa rezist fara calmante puteti si voi. Atat ca nu ma asteptam sa ma tina pielea si sa nu ma pot misca si dormi normal. Practic usturimea ranilor in sine a durat doar cca 4 ore dupa interventii (cum spuneam, o puteam evita total daca luam analgezic deci asta nu trebuie sa va sperie), dar se declansa des din cauza pozitiei angrenate in orice miscare. 

Ideal ar fi sa nu faceti ca mine si sa le scoateti concomitent, eu as fi putut sa dorm ok pe o parte daca nu aveam si celalalt omoplat si gatul afectate. Dar nici decizia asta nu o regret pentru ca m-ar fi stresat asteptarea daca le luam pe rand, chiar nu imi place sa aman ce imi provoaca tensiune si neliniste.

Luati in considerare faptul ca s-ar putea sa va afecteze miscarile, ar fi mai bine sa faceti asta in zile cand nu sunteti solicitati fizic. Nu veti avea voie sa ridicati greutati si sa faceti efort. Baia o sa fie o mare problema in primele zile pentru ca si daca va vine ideea sa va spalati pe cap la coafor ca sa nu udati sutura nu aveti cum sa tineti gatul comod in vana aceea si nici sa stati cu capul in jos pe cada sa va spele cineva din familie (vorbesc strict de alunite pe gat). Nu e vorba de usturime, ci ca te tine pielea, nu stiu daca am dreptate insa eu chiar consider ca nu e o idee buna sa fortati firele. Pe trunchi am putut sa ma spal cu prosopul ud.

Usturimea depinde cu siguranta de fiecare. Eu suport mai greu si tind sa mai exagerez senzatiile, neavand nicio interventie pe corp mi s-a parut aiurea perioada de dupa insa altora le poate parea ceva neglijabil. Habar nu aveam ca te va strange pielea cand te misti, ma gandeam ca a doua zi sunt ca noua caci la dinti nu mai simteam sutura dupa ce treceau alea cateva ore de punct culminant dupa anestezie. Dupa ce am vazut luni cum stau lucrurile marti deja am dus mai usor situatia, tocmai pentru ca nu m-a prins nepregatita ca prima oara.     

La 2 saptamani dupa ce se scot firele va intoarceti sa vada medicul cum vindecati. Eu stiu ca am o piele care se vindeca mai greu, de orice zgaiba amarata am tras mult. In caz ca semnul nu e discret exista diverse produse care sa amelioreze cicatricea. Eu deja sunt fixata pe Contractubex pentru ca e cel mai accesibil, 50 lei/20 g si am zis sa o iau de la mic la mare caci poate am noroc sa nu ajung sa am nevoie de alea ce costa 200 lei/tubul. Totusi sunt optimista pentru ca mi-au spus mai multe persoane ca ramane un semn mic, ca o zgarietura de unghie. Pe omoplati nu-i bai, dar pe gat as vrea ca in timp sa nu se mai vada nimic daca e posibil.    

                

In concluzie, aveti grija sa urmariti alunitele existente si sa consultati medicul cand observati o modificare cat de mica sau daca le agresati. Fara exces de zel, e un gest ce v-ar putea salva viata pentru ca nu este de gluma cu ele mai ales daca sunt aparute in urma expunerii la soare. In Craiova le puteti verifica dermatoscopic cel mai ieftin la Helios, 5o lei/alunita sau pachete avantajoase daca aveti mai multe. Harta pentru tot corpul era sigur 300 lei acum cateva luni.  

Daca va ganditi ca le scoateti si apoi gata ati scapat si puteti sta la soare linistite inseamna ca nu ati inteles nimic din povestea asta. Si daca v-ati bronzat purtand SPF va asigur ca nu l-ati aplicat suficient de des pentru a fi protejate continuu, nu te poti bronza cat timp protectia exista. Bineinteles, fiecare face ce doreste cu viata lui si fix asta am facut si eu ani in sir. Doar ca acum consider ca nu merita pretul si nu am de gand sa revin pe masa de operatie si sa ma aleg cu semne iar si iar. Nici macar nu vreau sa scriu numele afectiunii grave pe care o riscam din cauza acestor mici formatiuni tumorale, eu una mi-am invatat lectia asa ca traiasca autobronzantul. 

Veti spune poate ca nu poti pati nimic daca stai putin si rar, dar oare se multumeste cineva cu putin? Ce inseamna acest putin? Si daca inca mai sperati ca soarele din zilele noastre este safe dimineata, try again...medicii si studiile spun altceva. Si eu iubesc pielea aramie, inca nu sunt impacata cu pielea mea nativa. Dar o sa ma bucur de ce pot obtine cu autobronzant si atat, sanatatea mea este mai importanta decat "vai, ce neagra esti!"

Atasez poza cu alunita de la gat, luata de foarte aproape asadar marita fata de cum se vedea in mod obisnuit. Punctuletul rosu pe care il vedeti aproape de ea se numeste angiom cherry si nu pune probleme, este des intalnit, dar se poate scoate (fara chirurgie) daca ajunge sa creasca si sa deranjeze estetic.