Lace maxi dress and a touch of red

Rochia etalata astazi s-a tot plimbat prin cosul de cumparaturi fara alta finalitate decat mentinerea in wishlist, caci oricat de mult mi-ar fi placut nu puteam trece peste teama de transparenta. Practic nu exista nicio parte opaca, fiind confectionata din dantela cu insertii de chiffon diafan.  

O vreme am renuntat sa ma mai gandesc la ea si atunci cand am avut ocazia sa aleg am preferat piese lipsite de complicatii. Totusi, a ramas intr-un coltisor de suflet si dupa o analiza mai atenta a posibilitatilor am decis sa incerc.

Detaliu rar intalnit la asiatici, chiar imi vine lunga. In general ceea ce ei numesc maxi este pentru noi pana la jumatatea pulpelor, si inca o data subliniez importanta parcurgerii descrierii pentru a va familiariza cu dimensiunile produsului pe care il comandati. Cele doua texturi arata bine impreuna si nici nu imi imaginez o combinatie mai potrivita, separat nu ar fi generat un rezultat la fel de interesant. Singurul aspect ce ma nemultumeste sunt manecile, ma dezavantajeaza forma asociata cu aceasta lungime si vreau sa le inlocuiesc cu unele lungi cu manseta, din acelasi chiffon precum insertiile.

Solutia nu a fost o dublura, asa cum imi imaginasem privind-o pe site, ci o pereche de jockey shorts bej. Citisem candva intr-o revista ca asta poarta Jennifer Lopez sub rochiile stravezii si din fericire investitia impusa s-a dovedit inspirata. Imi pare rau ca nu am gasit si sus produsul potrivit, as fi preferat sa fie la fel de discret sutienul fara bretele. 

Daca nu as fi gasit aceasta solutie mi-as fi confectionat jupa din chiffon nude. Alegeti o marime mai mare incat sa faca falduri cand o cambrati, va fi mai usor de camuflat ceea ce purtati sub.       

Dress : Sheinside, still available here

Belt : random

Bag : Lovelyshoes

Sandals : Leonardo

Back to black

Desi intr-un top al preferintelor cromatice negru ar ocupa cu siguranta ultima pozitie, uneori remarc piese ce ma atrag dincolo de (non)culoare si pe care imi doresc sa le port de dragul modelului frumos. Asa s-a intamplat si cu rochia Zara din imaginile de mai jos, aleasa in schimbul unui retur - imi luasem niste jeansi gri inchis, mult prea mari pe bazin si talie. 

Aceasta este problema mea cu toti pantalonii, avand picioare grosute sunt obligata sa iau o marime mai mare decat imi trebuie pentru partea superioara si de regula trebuie sa ii modific. Insa sunt cazuri cand diferenta este consistenta si se impune sa renunt la multi cm, ori nu poti totusi sa aduci buzunarele din spate unul langa altul dupa ce ai epuizat surplusul de pe laterale. 

Cu regret, a trebuit sa ii inapoiez si sa aleg altceva. Voiam rochie sau fusta, preferatele mele, numai ca si aici am anumite modele ce ma avantajeaza si doar pe acestea le abordez. Neaparat rochia trebuia sa fie sub genunchi sau lunga. Am frunzarit oferta si am decis sa raman la bodycon, desi era neagra. Mi-a placut mult decupajul spatelui, inedit pentru cat de cuminte este privita din fata, si aparenta textura cu grosuta cu fir lame argintiu. Cele subtiri evidentiaza pana si o alunita de pe corp, nu mai vorbesc de conturul lenjeriei intime, asadar le prefer un pic mai dense. 

Din punctul meu de vedere, a fost o achizitie reusita si ma bucur ca am fost inspirata sa nu ma las descurajata de pasiunea mea pentru rosu si alte nuante indraznete. Nu spun ca nu mi-ar fi placut sa fie rosie (insa atunci o preferam fara lame), dar mai am destule asa. Hainele negre le numar pe degete caci abia de curand mi-am mai calcat pe suflet si le-am dat o sansa. M-am gandit sa "lucrez" un pic si pe acest segment, pentru diversitate. 

Nu este transparenta, nici macar in lumina puternica. Are lungimea perfecta pentru a-mi acoperi mirificii genunchi de barbat (desi cred ca nici ei nu ii au asa masivi) si spatele gol atrage mai multe priviri decat un decolteu. Ma stiti, pentru mine aceasta nu poate fi o rochie de ocazie caci cu acelea trebuie sa matur, dar imi pare atragatoare si interesanta de purtat casual - cine spune ca rochiile de zi nu pot avea spatele gol? Doar nu mergi la birou cu ele. Pune tenisi si o jacheta denim si mergi linistita la plimbare, exista execese mai grave in vestimentatie. Intre spatele meu gol si hainele tale necalcate, ghici ce e mai jenant.

Dress : Zara, available here

Jacket : Stradivarius

Bag : Linda by Adona

  Sunglasses : Marks & Spencer

                 Sandals : VILA, here             

Retro promenade at dusk

Daca obisnuiti sa treceti pe aici adesea, imi cunoasteti deja aversiunea ferventa pentru pantalonii mulati si defavoarea pe care o fac conformatiei mele atipice. In aceeasi masura iubesc croiala wide-legged, sau macar dreapta, caci camufleaza genunchii foarte lati si echilibreaza proportiile. Insa, dincolo de considerentul estetic si adaptarea la particularitatile siluetei, eu as prefera oricum piesele considerate desuete caci imi par a mi se potrivi. Intre o jacheta YSL vintage si una apartinand ultimei colectii, as alege-o fara ezitare pe cea dintai - pentru unicitate (una din principalele calitati ale second-urilor), valoarea data de timp, materialul mai bun, pretul infinit mai mic, satisfactia de a fi gasit insemnul altor timpuri si exercitiul de imaginatie declansat de gandul la vechea proprietara si povestea ei.

Din pacate, dincolo de magazinele la mana a doua ai sanse mici sa "inhati" articole cu specificul mentionat mai sus. Se fabrica si se vinde pe gustul majoritatii, in functie de odioasele tendinte. Daca nu te incadrezi si nu te avantajeaza, nu-ti mai cumperi nimic pana la vremuri mai bune. Eu mizez pe thrift shops si croitoreasa, insa exista segmente unde nu imi este la indemana sa substitui lipsa de pe piata. Mai ales in ce priveste jeansii, pe care daca ii gasesti marimea 50 nu ii mai poti modifica asa cum faci cu o bluza sau rochie XXL. 

Partea frumoasa este ca uneori mai gasesti astfel de pasari rare in outleturi, surse la fel de promitatoare in materie de preturi si imposibilitatea de a vedea lucrul in cauza la jumatate din orasul tau. Din acest motiv Kurtmann a devenit una dintre destinatiile mele favorite de shopping - in acest moment ne imbie si cu reduceri consistente.

Ultima mea reusita vestimentara datorata outletului este o pereche de blugi wide-legged de la Zara, light beige - in realitate butter white. In general imi cumpar 38 la pantaloni insa de data aceasta aveau doar 40. Stiind ca oricum am probleme cu marimea, necesitand mici ajustari la bazin si betelie, i-am luat. M-am gandit ca poate sunt lucrati mai mic si la betelie le pot da eu insami 1-2 cusaturi. Ei bine, in zonele problema sunt mai mari decat ma asteptam dar in schimb imi vin cum trebuie pe picioare si nu plesnesc pe coapse. Fiindca nu am avut rabdare sa ii duc la croitoreasa (care intre timp a si nascut, neasteptat), am strans tot surplusul spre spate si am cusut acolo. Nu faceti ca mine, nu arata tocmai in regula ajustarea si cauzeaza cute pe bazin in anumite pozitii fiindca materialul trage spre spate - poza la cerere, daca este cazul. Materialul este elastic, lungimea potrivita pentru a putea fi purtati cu cele mai inalte platforme - la pantalonii evazati trebuie sa castigi cat mai multa lungime, caci dau volum. 

Ma simt norocoasa ca i-am gasit, nu aveam decat 3 perechi de jeansi si nici acelea deplin pe gustul meu. 

Shirt : Etro, vintage

Jeans : Zara, find them here

Bag : Lovelyshoes, here

Hat : faustmann, vintage

Sunglasses : Marks & Spencer

From Belogradchik with love

Dorinta de a vizita Belogradchik - oraselul alb al Bulgariei - aparuse cu doi ani in urma dupa ce ajunsesem la Belgrad si cautam noi destinatii de peste granita ceva mai apropiate de casa, pentru a putea fi explorate intr-o singura zi si a nu implica cheltuieli masive. Coincidenta face ca fortareata bulgara sa fi purtat candva acelasi nume cu capitala sarba, iata asadar un motiv in plus sa ma atraga. 

Stancile aflate pe panta vestica a Balcanilor - Stara Planina - se intind pe aproximativ 90 km patrati si, alaturi de mica localitate (sub 6000 locuitori) si Fortareata Kaleto, dezvaluie o priveliste ce-ti taie respiratia. Este cu siguranta o destinatie turistica careia i se cuvine fara rezerve notorietatea. Craiova nu este foarte departe de granita asadar investitia nu o sa vandalizeze bugetul iar in schimb veti primi peisaje de poveste, obiective cu incarcatura istorica, ineditul unei culturi diferite. Ajunsi aici nu trebuie sa ratati nici Observatorul Astronomic, Muzeul de Istorie al orasului, Moscheea Hadzhi Hussein, Pestera Magura (drum drept, cca 30 km distanta de Belogradchik).

       

ATENTIE! La cativa metri de punctul de control vamal opriti si cumparati vigneta (exista un chiosc metalic pe partea dreapta), este foarte important sa nu fiti opriti fara a o avea. Costa aproximativ 10 leva. Taxa de pod este 27 lei la dus, 6 euro la intoarcere/autoturism. Se poate plati cu cardul de ambele dati. De asemenea trebuie ajungeti in Vidin si sa mergeti la Kaufland-ul aflat destul de aproape de intrare pentru a schimba lei in leva, este singurul loc unde ne putem folosi de moneda noastra. Sfatul meu este sa nu cumparati mai mult de 30 leva fiecare si sa ii epuizati caci transformarea in lei va mai putea fi facuta doar daca reveniti la casa de schimb de la Kaufland pana la ora 17.00.  

    

Dupa podul Calafat-Vidin veti merge aproximativ 50 km in directia Sofia, drum relativ simplu datorita indicatoarelor. Nu am avut GPS insa ne-am descurcat decent. Faimoasa politie rutiera bulgara ne-a scutit de emotii caci a lipsit cu desavarsire, plecasem la drum cu certitudinea ca vom fi opriti de nenumarate ori si sicanati pana la spaga consistenta. Poate am avut noroc, nu pot fi doar legende plangerile numeroase, dar cert este ca am avut parte de o calatorie relaxata si complet lipsita de evenimente neplacute.

Intrarea la Fortareata si roci costa 5 leva si se plateste intr-un punct aflat langa vanzatorii de suveniruri. Nu exista ghid, parcurgeti traseul cum doriti. Nu trebuie sa imi urmati exemplul si sa va imbracati pretentios, bineinteles ca tinuta potrivita este una sport. Eu insa eram la datorie ca fashion blogger, imi doream o postare de tip outfit cu asemenea peisaj minunat si intuiam ca rochia rosie va fi evidentiata de cromatica si asprimea spectacolului naturii. Sigurul regret este ca nu am avut o pereche de converse (voi remedia scaparea), am plecat in adidasi numai ca aveau o talpa rigida si mi-ar fi fost greu sa escaladez scarile cu ei ori cu balerini si desculta controlam mai bine pasii. Pana in seara dinaintea plecarii planul a fost sa mergem la Kladovo, Serbia, unde nu aveam nevoie de incaltari sport si deci nu m-am obosit sa imi cumpar.

Dress : available here

Bag : buy it here

Flats : random

Sunglasses : Marks & Spencer 

Trebuie sa recunosc ca locul m-a agitat fiindca am rau de inaltime, nu va sfatuiesc sa va apropiati de margini daca sunteti in aceeasi situatie. M-am descurcat bine urcand si coborand scarile, ma uitam doar la trepte si nu la ceea ce era langa ele si puneam pasii pe latime. Nu a fost nevoie sa ma descalt, am facut-o doar sus pe stanci pentru a ma simti mai in largul meu si pentru confortul psihic. Altfel toata lumea exploata fiecare coltisor. Am petrecut 2 ore plimbandu-ne si facand fotografii si stiu ca nu am epuizat tot ce era de vazut dar mai trebuia sa mancam si sa ajungem la pestera Magura. 


Daca tot a venit vorba de masa, cautati indicatoarele pectopaht (restorant, caci in chirilica p=r, c=s, h=n, n intors=i, b=v, y=u, r intors=a, x=h, r=g, incercati sa le retineti pe cele de baza). Recomand un restaurant vizibil de pe stanci datorita umbrelelor verzi. Se ajunge la el pe o strada ce urca prin stanga hotelului situat central Skalite (Скалите). 
Restaurantul se numeste Ресторант Мислен Камък, insemnand Restorant Mislen Kamak (denumit astfel dupa una dintre faimoasele roci, in engleza Thought Stone). Doar una din chelnerite se descurca in engleza, celeilalte va trebui sa ii aratati pe imaginile din meniu ceea ce doriti. Insa mancarea este gustoasa, multa si ieftina. De exemplu pentru 11 leva am primit un piept de pui serios cu sos de smantana si cascaval, cartofi pai cu feta, 3 cupe de inghetata si o cola. O cafea costa 0,70 leva. Sucurile 1,20 leva. Berea cu lamaie, autohtona 1,70 leva. Inghetata 2 leva. Puiul descris mai sus cca 6 leva. Nu am retinut totul insa intreg grupul a fost multumit de ceea ce a primit si de nota de plata.


Dupa pranzul intarziat, pe la ora 16.00 ne-am indreptat spre pestera Magura (Marypa) unde din pacate eu nu m-am incumetat sa intru pentru ca am claustrofobie si sechele de la cateva pesteri unde culoarul de mers era ingust si scund. Lipsa informatiilor si-a spus cuvantul. Mi s-a povestit apoi ca era vorba de galerii mari. Are 2 km lungime, ideal ar fi ca la iesire sa luati tractorasul pus la dispozitie de autoritati pentru a va inapoia la masini - insa veti plati suplimentar 2 leva. Am profitat de asteptare pentru a umple portbagajul de liliac, gasit in cantitati industriale pe tot traseul. 


Se insera si cum acea zona nu este circulata am preferat sa plecam spre Vidin. Nu trebuie sa va intoarceti spre Belogradchik, la plecare este un alt drum. Mai aveam de vazut Fortareata Baba Vida insa erau putine sanse sa mai fie deschisa si astfel ne-am indreptat spre centrul orasului. Un loc interesant si neasteptat de pustiu, probabil si ei migrasera sa sarbatoreasca 1 mai. Ne-a parut rau ca avem atat de putin timp si vom reveni curand sa dedicam o zi doar Vidinului. Am incheiat ziua la o terasa undeva langa faleza, unde pentru doua portii de mancare si bauturi pentru 5 persoane am platit 15 leva.


Ce am mai remarcat : 

- bulgarii nu prea stiu sau mai degraba nu vor sa vorbeasca engleza, lucru suparator atunci cand chiar ai nevoie de indicatii si informatii

- nu vor sa vorbeasca romana, desi sunt multi cei ce stiu limba

- satele nu au nici pe departe aspectul deosebit al celor sarbesti, sunt identice cu ale noastre insa pustii (au fost sate in care nu am vazut nici macar o persoana)

- vamesii sunt mai lejeri decat cei sarbi, nu ne-au intrebat absolut nimic si nu ne-au controlat portbagajele

- politia a fost absenta

- iluminatul public in Vidin lipsea desi sistemul exista

- sunt rezervati si vorbesc foarte incet

- preturile sunt mai mici

- drumurile sunt proaste dar nu le intrec pe ale noastre

- multe indicatoare nu au transcriere cu litere latine


Dincolo de peisaje, atmosfera si arhitectura caselor mi s-a parut mult sub vecinii sarbi. Un aer dezolant, trist, cauzat poate si de ziua libera si eventuala lor migratie pentru a o sarbatori. Sarbii sunt mult mai prietenosi (exceptand vamesii) si 90% vorbesc engleza iar daca nu o fac opresc din proprie initiativa alti trecatori carora le solicita acest lucru sau te conduc la vorbitori. Ne-am ratacit candva intr-un sat si persoana careia ii solcitasem indicatii si-a luat bicicleta si ne-a indrumat spre o alta care vorbea limba romana. In Bulgaria ti se sugera ca nu inteleg ce vrei, in Kaufland spre exemplu casiera ne-a refuzat cand am rugat-o sa ne traduca "thank you" in bulgara. A fost un episod amuzant cand impreuna cu un unul din cei mai buni prieteni de-ai mei (pe care l-as omori cateodata, il vedeti in imaginile de mai jos), ma plimbam prin supermarket sa aud limba. Numai ca fie nu vorbeau, fie o faceau prea incet ca sa o putem sesiza. Eram atat de dezamagiti...pana a aparut o duduie blonda, in colanti si machiata pana in dinti, strigand din toti rarunchii la telefon. Bineinteles ca am localizat-o imediat si am urmat-o pret de cateva cumparaturi. Suficient cat sa ne lamurim ca bulgara nu ne place.          

Bright Saturday

Desi nu sunt de acord cu replicile gentilor costisitoare, fiindca nu inteleg de ce ai simula un statut financiar ce nu te reprezinta, de curand am facut o exceptie si mi-am achizitionat un model in stilul Chloe Drew medium. In niciun caz pentru a sugera ca imi permit originalul ci doar de dragul design-ului si culorii - aveam o singura geanta de umar rosie si venise momentul sa aleg o alta, ceva mai incapatoare. In imaginile de prezentare parea a fi corai insa in realitate este o nuanta destul de cuminte. Are un singur buzunar intern unde poti pune actele si banii, iar in rest spatiul nu este compartimentat si face posibila depozitarea lucrurilor voluminoase. In cazul meu a fost vorba de camera foto bridge, telefon, chei, pudriera, o esarfa. Costa aprox 14$. 

Pentru o prima etalare am ales o fusta pencil alba, pe care ati mai vazut-o de cateva ori aici, si o bluza asimetrica confectionata din halatul de casa. Chiffon-ul imprimat floral este greu de gasit, de ce sa nu folosesc ceea ce imi este la indemana pentru a ma bucura de el. Singurul meu regret este ca nu m-am gandit sa ii pastrez integral lungimea pentru a avea o rochie sub genunchi, mi-ar fi placut mai mult astfel. 

Nu trebuie sa deplangeti decesul tocurilor cui, nu au patit nimic avand in vedere pamantul arid. Am tropait in voie pana la obtinerea catorva cadre multumitoare, in aceleasi claxoane inteligente ca cele mentionate in postarea anterioara.

Blouse : manually sewn, DIY

Skirt : Zara 

Sandals : Leonardo

Bag : Lovelyshoes, may find it here