Sa ucizi o pasare cantatoare

Mi-e nespus de drag romanul lui Harper Lee, ar fi poate unul din putinele randuri pe care le-as scrie caligrafic in cartea vietii mele fara sa imi tremure degetele memoriei selective si sa ma chinuie articulatiile sufletului rapus de credinte oarbe desirate de logica sau absurdul fatalitatii. Ma gandesc de multe ori ca tot ce constiinta mea cuprinde in sensul iubirii se poate desira in insule de sine statatoare, ce pot subzista si functiona fracturate din armonia si esteticul intregului, fara ca taindu-le nervurile comunicationale sa imi provoace amputarea unei geometrii vitale si implicit o crevasa in anatomia substantei launtrice. Retezandu-le imbratisarile, fiecare din aceste piese se cauterizeaza coagulandu-se in jurul marginilor sterilizate chirurgical de lama fina a stiletului cu plasele de de fildes, dezvoltandu-si propriile vene si organe si gasindu-si hrana in auto-suficienta. Exista insa bucati ce nu pot fi desprinse si redate suveranitatii fara a nu lasa rarefieri hade ce desfigureaza platforma, caci orice incercare de a le nega interactiunea le-ar nimici subjugandu-le importanta in structura colosului de carne, sange si procese afective si volitionale. Exista oameni, cuvinte, imagini, arome si amintiri ce doar imi pavoazeaza incaperile sinelui spre a nu simti singuratate ori spre a-i sparge infinitatea si amorfismul. Sunt insa si astfel de decoratiuni inserate si nu aplicate in centura si pilonii de sustinere ai existentei: trunchiuri de copaci fara de care genunchii si palmele mele nu ar mai purta crucile-stindard ale copilului fericit si pierdut pentru totdeauna caci a invatat sa se ridice dupa ce s-a prabusit furat de scoarta amagitoare. Drumuri al caror capat m-a salvat sau poate m-a cufundat mai adanc in prapastia de revolta si spaima. Oameni pe care i-am lasat sa intre si sa ocupe un colt de suflet cu forma lor rotunda si mangaietoare ori dimpotriva neregulata si cu ascutimi cumplite, ca apoi sa plece sau sau sa ma faca sa-i expulzez cu furia si cruzimea unei fiare hamesite si schigiuite dupa ce a lasat instincul langa bucata de carne infipta in sulita otravita ce i-a strapuns traheea dreptatii. Clipe fara de care vesnicia mea nu are sens, caci fiecare din ele mi-a fost un totdeauna sau niciodata. Cuvinte pentru care am trait sau am murit de mii de ori, care mi-au zgaltait colbura ratiunii si mi-au ridicat tulpinile nebuniei dincolo de orice simtire. Tot astfel, randuri si povesti scrise spre a ma inalta din mlastina ignorantei si a-mi sadi bulbii deslusirilor, ori spre a ma tari pe stancile deznadejdii de a sti dintr-o data prea multe si a te dezbraca de mantia calda a nepasarii.
"Sa ucizi o pasare cantatoare" sunt eu, farama si intreg din mine, invelis si nucleu. Nu imi este adiacenta ci suprapusa. Port pe trup si suflet pecetile labilitatii imprejurimii si incercarea de a anihila prin intinare si mutilare tot ce e frumos si curat, si deci nesupus suprematiei si uniformitatii sale. Mi-au sfartecat razele si mi-au secat marea, apoi au incercat sa astearna pe tot ce mi-e sfant colbul cel mai sinistru: cel al negarii de sine. Sub platosa grea si murdara sub care mi-au varat mugurii albi, sangele imi pulseaza inca. Simt, si simt cu fiecare celula si fiecare atom. Si toata splendoarea vietii ce se zbate sa pulseze in vene mi-e martor si condamnare, caci cu mai multa determinare vor incerca sa o vlaguiasca pana la nefiinta amintindu-mi ca nu-s in genunchi, fiindca daca as fi fost si loviturile ar fi incetat. Si toata splendoarea vietii ce se zbate sa pulseze in vene mi-e martor si condamnare, caci cu mai multa determinare vor incerca sa o vlaguiasca pana la nefiinta amintindu-mi ca nu-s in genunchi, fiindca daca as fi fost si loviturile ar fi incetat.
Stii tu oare ca e cel dintai pacat si ca nu exista iertare?Atunci apasa....

Hair affair + FUDGE Head Bath Moisture Mask 2min

"Firul de par se formeaza la nivelul radacinii, ce este compusa din doua portiuni : bulbul pilos si papila foliculara sau dermica. El se naste dintr-un buzunar al epidermei, dintr-un ansamblu ce poarta numele de folicul pilar. Bulbul este structura de proliferare a foliculului pilos si de multiplicare celulara, care formeaza ulterior tulpina sau tija firului de par. Papila dermica este responsabila cu nutritia firului de par, caruia ii asigura printr-o densa retea vaculara elementele necesare dezvoltarii sale. Papila foliculara este structura ce regleaza ciclul de crestere al firelor de par, care este mai accelerat cu cat circulatia este mai intensa si vascularizatia mai bogata.
Un fir de par este format din: tija - partea libera si foliculul pilos, care se gaseste in derm - mai superficial sau mai profund, in functie de zona de implantare.
Tija firului de par este partea vizibila a acestei structuri, este constituita din celule epiteliale care se divid continuu si se diferentiaza.Aceste celule migreaza spre suprafata pielii in forma de coloane si se dispun in straturile tecii firului de par, care sunt - de la interior catre exterior - medulara, cortex si cuticula. Din momentul producerii acestor celule, ele mor si devin dure.
Foliculul pilos este teaca formata in jurul radacinii prin infundarea epidermului la nivelul porului. Foliculul pilos se termina cu bulbul - o umflatura - ce prezinta la baza o depresiune mica - papila, prin care ajung vasele de sange.
Fiecare fir de par are trei straturi: maduva interioara, care este prezenta doar la firele groase si lungi, cortexul, sau stratul mijlociu - ofera culoare si textura parului, si cuticula - stratul exterior, incolor, ce protejeaza cortexul. Cuticula are la randul sau 6 - 8 straturi si reprezinta cea mai mare parte din stralucirea parului sanatos. Culoarea parului este predeterminata genetic, la fel ca si culoarea pielii sau tipul de piele. Melanina este proteina din cortexul parului care imprima cat de inchisa sau deschisa este culoarea parului nostru. Eumelanina este cel mai raspandit tip de pigment, avand doua subvarietati : eumelanina neagra si eumelanina bruna, care dau parului culoarea neagra, bruna, galbena si gri. Un pigment mai rar intalnit este pheomelanina, responsabila pentru parul roscat. Parul uman se dezvolta si creste dupa niste tipare ciclice continue, compuse din perioade de crestere si perioade de pauza.
Cresterea parului este un ciclu compus din trei faze: Anagen - faza de crestere a parului Cresterea parului incepe cu activitatea din folicul si dureaza intre doi si opt ani fara intrerupere. Firul de par se keratinizeaza si se intinde in exteriorul folicului, spre piele. In acelasi timp, foliculul patrunde mai adanc in derma, pentru a fi hranit. In orice moment, aproximativ 85% din totalitatea firelor de par se afla in faza de crestere.
Catagen - faza de degradare a parului Aceasta reprezinta o faza de tranzitie, ce dureaza una sau doua, pana la patru saptamani. In acest timp foliculul se micsoreaza pana ajunge la aproximativ 1/6 din lungimea sa normala, partea sa inferioara fiind distrusa. Pe masura ce foliculul se dezintegreaza, firul de par este impins spre exterior. Teleogen - faza de repaos a parului Aceasta faza dureaza intre doua si patru luni, perioada in care firul de par nu mai creste, insa ramane atasat de folicul, deasupra papilei. In mod normal, in fiecare zi, pierdem 50 - 100 de fire de par aflate in faza de teleogen si totodata pana la 10% din totalitatea foliculelor de par se afla in faza de repaos. La sfarsitul fazei de teleogen ciclul cresterii firului de par este complet, acesta cazand. Inca inainte de a cadea firul vechi de par, foliculul incepe un nou ciclu de crestere, bulbul nou impingandu-l pe cel vechi.
Cresterea parului este mai accelerata in perioada de vara, intre lunile martie si octombrie, insa durata acestei faze este conditionata de datele genetice ale fiecarei persoane, fiind insa mai indelungata la femei decat la barbati. In ceea ce priveste recordurile de lungime a parului, aceasta sansa o au doar persoanele la care faza de crestere este deosebit de lunga. Pe parcursul vietii insa, pe masura ce imbatranim, faza de anagen - cresterea parului - scade. In general, firul de par creste cu 1 cm pe luna, deci cu 12 cm pe an."

Firul de par se despica la extremitati atunci cand cuticulele din componenta lui se deterioreaza. Daca ai lasat ca acest lucru sa se intample, cel mai bine este ca imediat ce ai observat ca firele au inceput sa se despice sa le tunzi, pentru ca in caz contrar procesul degenerativ se va extinde spre crestet.
Nu mai poti suda firele despicate, insa poti imbunatati aspectul lor general si preveni degradarea celorlalte "luptand" atat din interior, prin alimentatie corespunzatoare si suplimente nutritive concepute in acest scop, cat si din exterior, evitand agresiunile mecanice mai ales asupra parului ud, temperaturile extreme, expunerea la soare sau clorul din piscine fara protectie, produse si instrumente de styling inadecvate ori folosite in exces, si utilizand masti si tratamente care sa hraneasca radacina si sa intareasca si "cosmetizeze" firul dandu-i luciu si suplete.
Nu cred ca mai are rost sa imi expun ritualul de ingrijire a podoabei capilare, am mentionat deja ca pe cat de neindemanatica sunt in aranjare pe atat de obsedata sunt de ingrijire. Imi creste greu si se deterioreaza foarte usor fiind rar si fin, asa incat evit orice interventie. Niciodata pheon, placa poate o data pe luna, nu pot sa sufar spuma sau fixativul caci arata bine doar in ziua respectiva si ar insemna sa il spal foarte des obligand glandele sebacee sa produca si mai mult sebum. Oricum nu stiu sa il coafez asa ca ma multumesc cu folosirea ocazionala a unor bigudiuri obisnuite, macar evit "prajirea" firelor cu ondulatorul. Imi place insa sa-mi prepar si aplic diverse tratamente home-made, mergand de la a dormi o noapte "imbalsamata" cu ulei de masline simplu pana la amestecuri rezultate din logica sau experientele altora (descrise pe larg aici).
Cum insa parul fin se incurca in doua secunde, nu ma pot lipsi nici de tratamentele din comert cu aplicare dupa spalare, caci altfel nu ma pot pieptana fara sa nu rup jumatate din el. Nu cred ca am avut vreodata asteptari miraculoase pentru ca nu ma bazez exclusiv pe acestea, rol de hranire dau celor dintai mentionate, asa ca ma multumesc sa-mi lase parul "cat mai " intreg, matasos si stralucitor. Poate daca as renunta la mastile facute in casa as realiza mai bine calitatile unui tratament cumparat.
In trecut am fost sfatuita de mai multe ori sa aplic balsamul pe lungime, masca/tratamentul la radacina. Numai ca nu am cum sa subscriu vreodata acestei indicatii intrucat radacinile mele sunt lipsite de volum si orice incercare a rezultat intr-un aspect si mai vlaguit, plus o ingrasare mai rapida. Prefer masca in locul balsamului pentru ca imi induce ideea de concentratie sporita - efect mai puternic. In principiu raman fidela celei cu placenta de la Kallos pentru ca m-a ajutat sa arat decent chiar si dupa decolorari, insa mai jonglez cu ceva nou aparut sau irezistibil recomandat pe forumuri sau bloguri. Ultima data am avut Avon Planet Spa, de care am fost multumita, cu rezerva ca parul nu ramanea asa silky si "alunecos" ca dupa kallos.
In prezent, prin generozitatea Emei care s-a gandit sa ne faca o surpriza pentru activitatea pe blog, rasfatul consta in masca hranitoare Fudge Head Bath. Nu am avut niciodata produse profesionale pentru par, neintervenind asupra lui extrem am considerat ca ma pot descurca si fara investitii mai consistente. Nefiind preocupata de informatii in acest sens, singurele de care auzeam frecvent, gratie revistelor, erau L'Oreal, Wella, Tigi, Fekkai. Asa incat am aflat despre Fudge intaia oara aici.
Pentru ca am avut posibilitatea sa imi aleg premiul, consultandu-ma cu Ema, am optat pentru masca. Sampon nu voiam altceva decat Plafar sau dermatocosmetic, balsamul nu ma incanta cat ceva mai concentrat. Dilema a fost intre masca si super tratamentul pentru par deteriorat, si Ema nu doar ca mi-a sugerat varianta potrivita asteptarilor expuse dar mi-a si dat cateva sfaturi pentru o folosire adecvata.

"Ramona, iti recomand HEAD BATH MOISTURE MASK/Masca tratament 2 min cu urmatoarele mentiuni:

Se evita:

- folosirea zilnica (o data pe saptamana este suficient)

- folosirea unei cantitati mari de produs;

- nu se aplica pe scalp si nici nu se maseaza produsul la radacina firului (ca la o samponare);

Masca este pentru firul de par, nu pentru scalp!

Dupa samponare si clatire, se pune o cantitate rezonabila in palma (cat o jumatate de nuca sau o lingurita) de masca-crema si se aplica produsul de la radacina spre varfuri. Apoi foloseste un pieptene cu dintii RARI si te piepteni dinspre radacina spre varfuri. Se asteapta 2 minute si apoi se clateste bine. Nu-ti clati parul cu apa fierbinte si nici nu freca "cu furie" parul pentru a-l usca cu prosopul.

Scuze, poate am fost prea cicalitoare, dar doresc sa insist asupra modului corect de folosire. O cantitate foarte mare de produs intr-un timp scurt nu este recomandata (este ca si cum ai lua un tub de pastile intr-o zi)."

• Descrierea oficiala suna asa : " Hidrateaza instant si reconditioneaza parul, o masca usoara ce imbunatateste stralucirea si conditia generala a parului fin spre normal. Lasa parul moale, matasos, radiind sanatate si vitalitate. Dedica numai 2 minute pentru a-ti salva parul de la factorii de stres ai vietii cotidiene, care lasa parul deteriorat si deshidratat. A fost special conceputa cu complexul Fudge constand in guarana, proteine de grau si protectori UV, care actioneaza pentru a proteja si hrani firul, prevenind ruperea. Se aplica pe parul curat si ud, se maseaza de la radacina spre varfuri, se lasa 2 minute si apoi se indeparteaza."

Dupa cum sugereaza si denumirea (fudge=fondanta,ciocolata de casa), mirosul este delicios, dulceag in sensul acela imbietor, fara insa a cadea in extrema. Spre exemplu nu am putut folosi Kallos cu lapte pentru ma mirosea puternic si gretos a caramele. Fudge este undeva la mijloc, un fel de dulce-discret daca pot spune asa. Nu imi dau seama exact in ce note sa o incadrez, dar sesizez vanilie "pudrata". Ma duce cu gandul la orez cu lapte, pudding. :) Si desi nu miroase toata baia cand o folosesti, parul pastreaza usor aroma caci am primit complimente in acest sens. La acest capitol o prefer detasat celei cu placenta care miroase un pic ciudat, sintetic. Textura iarasi este undeva la mijloc, eu zic ca are consistenta potrivita pentru ca nefiind foarte vascoasa nu ai nevoie de jumatate de cutie ca sa iti acoperi un par lung dar nici nu-i atat de fluida incat sa ti se scurga de pe parul ud inainte sa apuci sa o uniformizezi, asa cum patesc eu uneori. Avand in vedere pretul mai mult decat rezonabil, cu masca mea obisnuita nu aveam nici o remuscare sa bag mana in borcanel si sa iau cat pot cuprinde, risipa chiar nu ma descuraja. Ori cu Fudge as fi avut totusi strangere de inima daca se ducea mai repede decat tine o minune, nu mi-o pot cumpara mereu, asa incat ma bucur ca cel putin momentan imi pare spornica fiind suficienta o cantitate moderata. Parul ramane moale si matasos, desi nu in genul acela ce iti aluneca din elastic. Dar asta nu-i neaparat un minus, caci pentru un fir fin si subtire chiar e binevenita putina "prestanta" in locul obisnuitului aspect vlaguit.Nu am avut probleme la pieptanat, s-a descurcat usor, fara electrizare. Acum....eu nu o pot evalua prin prisma consumatorului cu probleme grave. Nu am parul aspru si ars, nu stiu daca reusea sa reconditioneze uimitor parul. S-a stabilit deja ca pentru varfuri despicate singura solutie este foarfeca, insa inclin sa cred ca retexturizarea s-ar manifesta si pe un par mai "ponosit". In plus, nici nu promite reconditionarea varfurilor despicate ci doar prevenirea lor si imbunatatirea aspectului general. Nu stiu cum e cu preventia, mi se pare un studiu mult prea complicat caci ar trebui sa nu mai folosesc nimic altceva, dar pot garanta textura matasoasa si luciul.
Imi place mult, drept urmare am si pus masca mea cu placenta la pastrare o vreme. Pretul nu il stiu, l-as putea cauta via google dar prefer sa ma bucur de premiu fara sa ma gandesc sa-l evaluez si financiar. Multumesc Ema, desi stiu ca gesturile tale sunt de suflet nu de dragul multumirilor.

• "... nu implica nici o obligatie din partea ta. Nu te simti datoare, te rog frumos. "

Nu cred ca ar mai fi ceva de zis...

The Thrill of Brazil

"De ce, când plângi,
În plânsu-ti moare o-ntreaga lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Si crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristetea blondelor opale,
De ce-ti sunt buzele patate de violete trecatoare?
Si mâinile de ce-ti sunt albe ca albul tristelor altare?..."

In ciuda apatiei ce ma caracterizeaza in ultima perioada, in dimineata aceasta m-am trezit cu un motiv imi plus sa am o zi buna : am primit in sfarsit oja mea OPI pe care Ema mi-a daruit-o drept premiu. Sunt convinsa ca scopul concursului nu a fost declansarea unui val de multumiri in cuvinte poleite si atent sudate, insa mi-e imposibil sa nu apreciez extinderea voluntara a gestului pana la a-mi indeplini dorinta intocmai cum a fost exprimata. Mi-a fost tare greu sa imi aleg o nuanta, si gandindu-ma ca exista posibilitatea ca optiunea mea sa nu fie disponibila la Top Line am zis ca macar sa ii usurez "sarcina" si am facut un top al nuantelor de rosu preferate incat sa nu o pun in postura de a-si bate capul cu mine sa ii indic iar si iar alta in speranta ca aceea o sa fie in stoc. Numai ca ea a tinut sa imi daruiasca, culoarea care imi placuse cel mai mult si a cautat-o la alti distribuitori, ba chiar mi-a trimis o confirmare a platii in vederea expedierii. Pana la urma, m-as fi bucurat de oricare dintre ele dar cu atat mai mult am apreciat perseverenta si promptitudinea cu care si-a onorat "cecul in alb".

Uneori sunt eu insami surprinsa de alegerile pe care le fac in materie de vestimentatie si accesorizare, in total dezacord cu firea mea retrasa si sensibila. M-am gandit de ce simt nevoia extremelor si chiar a stridentei, si singurul raspuns plauzibil ar fi ca incerc sa imi vindec complexele si teama de atentie excesiva supunandu-ma de bunavoie presiunii examinatorilor. Cam ca atunci cand te arunci in apa desi nu stii sa inoti, in speranta ca in disperarea gestului corpul tau va reactiona si isi va activa instinctul de supravietuire coordonandu-ti miscarile asa cum rational si tehnic nu ai reusit. Ani in sir am fost adepta naturalului, nici macar nu purtam unghiile lungi, si nu ma gandeam ca as putea vreodata ajunge sa ador variatiile de rosu pentru o zi oarecare. Intre timp, a devenit bej-ul meu, e culoarea la care apelez cel mai des si cu care am o relatie speciala. Ma simt comfortabil si deja nu imi mai pare un exces, a devenit un instinct.
Imi place mult The Thrill of Brazil, este exact asa cum mi-o imaginam privind sticluta via google, un rosu curat, intens, fara urme de reflexii corai/portocalii. Mi-am facut imediat manichiura desi doar ieri le pictasem fucsia, nu prea am rabdare cand e vorba de asemenea "testere".:) Nu pot inca scrie un review pentru ca astept sa vad cum se va comporta in timp, pot spune insa ca se intinde uniform, fara striatii, textura este destul de fluida incat sa speri ca iti va ajunge o vesnicie dar suficienta incat sa opacizeze perfect cu doua straturi, iar pensula e cred cea mai reusita pe care am testat-o fiindca am reusit sa nu imi mai pun straturi de 2 cm pe langa.
Acum sper numai sa rezist tentatiei de o folosi excesiv pana la epuizare.

Pandora's box

Provocarea a fost preluata de la Alexandra si consta inventarierea artificiilor cosmetice ce intra in alcatuirea portfardului din dotare. Desi ma pasioneaza machiajul si vizualizarea tutorialelor, nu posed talent in acest sens care sa imi permita sa fac trecerea de la o aplicare corecta a culorilor la arta. Sunt meticuloasa din fire si imi place sa am timpul necesar sa acord atentie fiecarui pas, idar n fapt ma rezum doar la cateva produse si exista etape si cosmetice pe care nu le-am detinut si utilizat niciodata si a caror exclusivitate o acord celor cu adevarat pasionate de domeniu si a caror indemanare in jonglarea cu texturi si nuante te lasa fara cuvinte. Ele picteaza, modeleaza, eu doar colorez respectand norme tehnice si estetice de bun simt si cat atat.

• Am spus deja ca nu stiu sa fac blending si imi este imposibil sa aplic mai mult de doua culori si acestea doar pe pleoapa mobila. In mare parte, e vorba numai de una, un gri-negru mat, caruia i-am ramas fidela datorita abilitatii de a-mi schimba culoarea ochilor din aluna in verde. Mi-am dorit enorm ochi albastri si cred ca lipsa lor e cea mai nedreapta greseala pe care natura a comis-o in defavoarea mea, sunt pur si simplu obsedata de aceasta nuanta. Nu ma consoleaza posibilitatea lentilelor fiindca nu imi doresc schimbarea fata de cei din jur, incat sa imi fie suficienta doar din cand in cand, ci fata de mine insami si atunci pentru a fi cu adevarat fericita ar insemna sa le port zilnic. Imposibil din punct de vedere medical, mai ales pentru ochii mei sensibili afectati in trecut foarte des de conjunctivita si in prezent inrosindu-se si lacrimand cu usurinta la orice atingere. Nu am deci o multitudine de culori, am hotarat sa renunt la paletele ce nu faceau decat sa zaca neatinse pe etajera pana la expirare, si sa pastrez doar ce utilizez cu adevarat. Machiajul cu care ma simt pusa in valoare si care imi deschide privirea consta in fard negru pe pleoapa mobila, eyeliner sau kajal negru, si mascara pentru volum.

- fard kaki si maro-mov no name, textura asemanatorea L'Oreal Holographic
- fard verde oliv Essence
- fard turquoise no name
- fard burgundi no name
- fard gri deschis Miss Sporty
- fard negru Manhattan + no name
- fard alb Rimmel
- fard crema argintiu cu reflexe mov Rimmel




Nici macar pe cele din imagine nu pot spune ca le folosesc, rezumandu-ma in ordine la negru, burgundi si kaki. Nu ma indur sa le arunc pentru ca vizual ma incanta nuantele si cutiutele, si probabil vor mai zabovi ceva in portfardul meu pana sa sfarseasca, asemenea paletelor si celorlalte mono-uri nefolosite, la gunoi.


- Max Factor Masterpiece
- Rimmel Max Volume
- Maybelline Colossal
- Helenna Rubinstein Glorious

Urasc sa dau jos rimelul si sa imi aranjez genele uniform, nu imi stau la acelasi nivel si atunci trebuie sa muncesc un pic, de aceea de multe ori renunt la aplicare. Optez pentru mascara volumizatoare cu periute mari ca sa imi construiesc repede gene bogate, prefer sa renunt la alungire.

• Nici la capitolul buze nu posed o colectie de rujuri si glossuri desi aveam candva depozit si neglijam nefericit si impardonabil termenul de valabilitate. Din fericire, am buze pline si simetrice si imi permit sa port orice nuanta si chiar sa le pastrez nude. Sunt dependenta de balsamul-tratament Carmex si nici un altul nu il poate inlocui, activarea circulatiei ma face sa sper ca le reda coloratia normala si aspectul sanatos pe care il pierdem seduse fiind de pigmenti intensi cum ar fi rosul. Nu mai vorbesc de efectul de netezire care nu necesita zile in sir de aplicare. In afara rujului lichid si a batonului Dior si Avon, toate trei o nuanta de copper, absolut nici un ruj nu contine sidef ci au o textura mata, prafuita. In fapt, ma rezum la glossul Yves Rocher si un ruj no name, trandafirii, pentru ca se potrivesc cel mai bine cu parul saten inchis/negru. Arat batranicios si cheap cu variatii de bej si maro, nici macar cand sunt bronzata nu imi vin bine.
  

- ruj lichid copper Dior
- gloss pink Nivea
- gloss zmeura Yves Rocher
- ruj mov Farmasi
- ruj rosu pepperoni Farmasi
- ruj corai intens no name
- ruj trandafiriu no name
- ruj copper Dior
-ruj rosu-copper L'Oreal
- ruj copper Avon

- tratament de buze Carmex, varianta classic. Imi pare rau ca nu reusesc sa imi procur stick, este total neigienic sa il aplici cu degetul sau pensula pentru ca nu pot sa umblu cu pensule dupa mine cand ies in oras si mai ales nu le pot curata inainte de fiecare aplicare. Daca a vazut cineva prin Craiova stick-ul, desi nu stiu sa mai fie altundeva decat la farmaciile Dona caci Help Net nu avem, LET ME KNOW!



Imi vine greu sa le arunc dar tot aici voi ajunge pentru ca vor expira. Singurele care imi sunt cu adevarat necesare si de care ma folosesc constant sunt glossul Yves Rocher si rosul trandafiriu no name. Nu am si nu imi voi cumpara niciodata contur de buze, imi doresc insa un gloss incolor.

• Actualmente, posed patru pudre matifiante compacte din care nu ma pot delecta decat cu una, cea bronzanta cu SPF 20 Dior. YSL desi este o minunatie este prea deschisa pentru tenul meu bronzat si oricum mi-ar parea rau sa o macelaresc zi de zi doar ca sa ma duc la cumparaturi sau sa ma plimb prin parc, Astor Mattitude desi am luat-o pe cea mai inchisa parca tot nu se potriveste perfect si nu prea ma incanta cum se comporta, iar Rimmel in contact cu sebumul isi modifica nuanta si se pateaza, tenul are un aspect murdar, tencuit. Imi placea mult Rimmel Stay Matte in ciuda texturii cam aspre, numai ca nu au nici o nuanta atat de inchisa si abia toamna tarziu pot reincepe sa o utilizez.

- pudra compacta Rimmel Stay Matte
- pudra compacta YSL Eclat et Matite
- pudra compacta Astor Mattitude
- pudra compacta Dior Bronze SPF20

• Ma declar semper fidelis texturii de gel si compozitiei pe baza de apa a fondului de ten Maybelline Pure Makeup, care din pacate si spre disperarea mea nu se mai fabrica. Mai am putin din Honey si Fawn, ambele insuficient de inchise acum vara dar usor corectabile cu putina pudra bronzanta. Este singurul care reuseste sa faca priza cu tenul meu mixt si deshidratat, vesnic imbogatit cu descuamari in ciuda problemelor cu stralucirea, arata natural si nu da aspect de incarcat ori acumulari insetetice. Nu stiu ce ma fac fara el, este cred singurul matifiant ce nu contine pudra. Absolut orice textura lichid pudrata este dezastruoasa pe pielea mea, arat ca tencuita, nu se intinde bine, imi accentueaza scuamele si imi impune gomaj des si excesiv. Cel de la Rimmel este antirid si are particule sidefate odioase dar l-am cumparat secatuita de incercarile de a gasi o nuanta atat de inchisa ca bronzul meu, il folosesc foarte, foarte rar si mai mult ca pigment adaugat pentru a inchide nuanta celorlalte. L'Oreal Accord Parfait iarasi sunt pastrate ca si material de modificat, sunt oribile pe descuamari si arati ca un beculet stralucitor la scurt timp dupa aplicare, dupa ce ca au acoperire mare nici macar nu matifiaza si nu netezesc. Vichy Normateint este prafos, si oricum intr-o nuanta pe care o pot utiliza doar iarna.

- fond de ten matifiant Maybelline Pure Makeup
- font de ten anti-sebum Vichy Normateint
- fond de ten L'Oreal Accord Parfait R3 si L7
- fond de ten antirid Rimmel Renew&Lift

• Cat priveste ingrijirea, am spus deja ca desi utilez demachiant si tonic nu pot fara sa nu imi spal tenul apoi cu sapun sau gel. Acum am un gel L'Oreal Hydra pentru ten mixt, un sapun Sebamed si unul Dove. Sunt in cautarea unuia nou, care sa nu usuce dar sa curate bine, eventual ceva pe baza de plante deci Plafar. Demachiantul este de 4 sticlute incoace Elmiplant Bioten cu miere si cimbrisor, iar crema este sebo-reglatoare, tot Elmiplant dar gama Skin Control. Nu imi plac cremele hidratante desi ma descuamez, so kill me, dar nu reusesc sa gasesc una suficient de light. Bioderma, La Roche Posay, Normaderm, bani aruncati fara rost in cazul meu. In rest argila Favisan cat incape, diverse masti cumparate sau home made.

- crema sebo-reglatoare cu arbore de ceai si bambus Elmiplant Skin Control
-demachiat cu miere si cimbrisor Elmiplant Bioten

Nu am fotografiat clestisorul de curbare si dermatografele Ada, habar nu am de ce nu le schimb pentru ca in ciuda popularitatii si a recenziilor pozitive pe mine nu ma multumesc deloc, se strang si curg foarte usor mai ales daca iti lacrimeaza ochii. Am un singur blush pe care il pastrez mai mult pentru oglinda, stiu ca isi are rolul lui si ca un machiaj nu e complet fara, dar chiar ma pot dispensa si oricum nu prea ma pricep sa il aplic sculptural. Nici pensule nu am decat strictul necesar, nefacand blending si rezumandu-ma la 1-2 culori ma descurc adesea si numai cu aplicatoarele adiacente.

• Dau mai departe leapsa oricui are timp si chef sa isi dezvaluie trucurile din portfard, cu pozele aferente.
  

Lac de unghii Maybelline miniColorama

Saptamana trecuta am intrat pentru prima data in universul culorilor OPI, incercand sa imi aleg o nuanta drept premiu pentru concursul castigat pe blogul Emei. Desi am optat pentru un rosu pasional, mi-am invins cu greu slabiciunea subita pentru What's with the Cattitude, un bleu pastel, si Go on Green! , un verde jad. Am ales rosul pe considerente practice, e usor de asortat si purtat, si e culoarea mea eticheta in ultimii 2 ani.
Mi-am promis sa gasesc insa substituente cheap pentru cele doua nuante deosebite mentionate mai sus, fiindca nu imi suradea ideea sa investesc 40 lei intr-un lac de unghii pe care sa il folosesc doar din cand in cand. Nu am avut timp sa ma gandesc daca prima culoarea sau calitatea, asa incat atunci cand am zarit sticlutele colorate intr-un bol dintr-un magazin oarecare nu mi-a mai pasat ca nu stiu nimic despre lacurile Maybelline si s-ar putea sa fiu dezamagita. Pretul mic, 5 lei, nu m-a descurajat si nici nu m-a dus cu gandul la vechimea colectiei si implicit la o strategie de epuizare pentru ca mai vazusem in reviste reclame promovand acest pret. Abia acasa, cautand pe site-ul oficial, am observat ca cele doua nuante nu se regasesc in paleta disponibila si am inteles ca chiar erau mai vechi. Mi-a fost teama sa nu fie ingrosate sau chiar uscate, recunosc ca entuziasmata de reusita nu am mai stat sa le incerc in magazin.
Din fericire, acest defect nu exista.
Cea bleu, nr. 96 Party Blue, era chiar potrivita ca textura, insa verdele, nr 95 Green Park, era putin cam subtire pentru ideea mea de lac de unghii bun. Avand probleme cu aspectul unghiilor, in sensul ca sunt ceva ingalbenite si au foarte proeminenta ca si nuanta dunga ce desparte partea fixa de partea libera a unghiei, trebuie sa folosesc doar nuante mate si perfect opace. Nu ma astept sa arate bine cu un singur strat, desi am intalnit si lacuri care opacizau de la prima aplicare. Insa doua straturi cred ca sunt suficiente si am fost neplacut surprinsa sa constat ca Green Park a avut nevoie de macar 3. Primul strat arata ca si cum as fi injumatatit compozitia cu acetona, o apa colorata care neopacizand si nefiind coloristic ceea ce promitea mi-a accentuat galbenul facandu-l si mai bolnavicios.
In ce priveste Party Blue, au fost suficiente doua straturi pentru a obtine nuanta sticlutei. Insa primul iarasi arata rau, doar putin mai consistent decat la cel verde.
Minusul major este aplicarea neuniforma, nu ai cum sa eviti striatiile si daca incerci sa netezesti trecand pensula peste ele nu faci decat sa le accentuezi si sa curati din stratul existent. Nu ma va face sa nu le mai folosesc, dar imi displace atentia sporita pe care trebuie sa o acord aplicarii si durata mare necesara pentru a le da un aspect cat de cat uniform. Din tot ritualul de beauty, manichiura imi este cea mai dezagreabila si aman cat pot. Pe de-o parte, reusesc sa ma pictez dincolo de contur, iar pe de alta parte le ating mai mereu si trebuie sa o iau de la capat. In plus, urasc sa imi privesc unghiile curatate care imi permit sa le vad forma ciudata, oval ascutit, culoarea si problemele de exfoliere de care nu mai scap la degetul mare si aratator. Am incercat sa nu le mai lacuiesc, le-am tratat, nu am ce sa fac pentru ca problema este interna. Asa ca prefer sa ma bucur de lacurile colorate pentru ca oricum nu m-a ajutat cu nimic renuntarea, fie ea si de durata.
Pare rezistenta, dar nu am avut activitati casnice solicitante zilele acestea. Nu stiu se comporta la spalat de mana spre exemplu, pana acum nu mi-a sarit si nu s-a luat la varfuri. Nu m-ar mira sa o faca, avand in vedere cele 3 straturi, dar totusi sunt subtiri.
Nu o recomand, in viata mea nu am avut un lac care sa se intinda asa urat si neuniform, si nu cred ca este vina pensulei ci a consistentei. Calitativ exista infinite variante mai bune, pana si Ruby Rose sparge de departe competitia, dar din pacate cele doua nuante sunt mai greu de gasit si atunci perimetrul cautarii se reduce drastic.
Se curata foarte usor, pacat ca dureaza asa mult o aplicare decenta.
In ciuda slabei calitati, astazi am comis-o din nou si mi-am mai luat o sticluta de Party Blue gandindu-ma ca nu mai am unde sa o gasesc. Bine ca nu m-am intins si la verde pentru ca cele 3 straturi ma terifiaza grav. Oricum e mai greu de purtat decat bleu-ul. Si ca sa creez palpitatii organizatiei snobilor anonimi, mi-am asortat jadul la un inel no name in valoare de fix aceeasi 5 lei ca si lacul. ;)

Cinderella doesn't live here anymore....

"Fata visurilor tale pur si simplu a plecat
Ca si cum iubirea n-ar fi existat
Tu continui sa o cauti si o cauti in zadar
Cu inelul de logodna in buzunar.
..............................................
Suni la radio si iarasi ii dedici ceva
Melodia aia veche care ii placea
Si asa mai trece inca o noapte alba fara ea
Rascolesti prin toata casa insa e ciudat
Nu mai regasesti parfumul ce te-a obsedat
N-a lasat in urma nici macar un semn c-a existat."

Balul nu era decat un circ diform si grotesc, ai carui artisti s-au sinucis incercand un ultim salt care sa plamadeasca zambete pe chipurile spectatorilor obositi sa li se mai vanda iluzii Candelabrele dantelate cu mii de cristale si arabescuri de jad mai greu decat matca universului n-au mai gasit putere sa sustina sclipirea unui opait palid si bolnav de tristete. Ultimul vals a gasit-o sprijinindu-se de balustrada imbratisata de epiderma aspra si dureroasa a tufelor de trandafiri inghetati pe vecie, cautand un boboc inflorit care sa-i pavoazeze corsajul de purpura inspumata si usor prea strans. Ochii ei arzatori n-au fost nicicand mai stinsi si pustii, si viorile nu i-au soptit cu atata amaraciune. Se zbate violent in palma inmanusata si otelita ce-i sfarma pumnul strans in spaima si sila, sila de privirea vicioasa si murdara ce o tintuieste cu vorbe si clipe patimase, sila de propria-i slabiciune de a nu le sfasia cu nepasare si autosuficienta dezarmanta.
Un dans mai lung si mai intunecat decat cea din urma noapte, mai rece decat viforul din trup. Cercuri si linii perfecte descrise cu disperarea artizanului ce stie ca maine va trebui sa le uite si sa le sparga pentru totdeauna, sa le ingroape fara mila sapand cu unghiile in lespezile vesniciei. Si peste toate, condurii din raze si pulbere de stele, si aripile sfasiate de iminenta celui mai inalt si dureros zbor. Cel al resemnarii.

The ring....

"It's a black fly in your Chardonnay
It's a death row pardon two minutes too late
And isn't it ironic...dontcha think
......................................................
It's like rain on your wedding day
It's a free ride when you've already paid
It's the good advice that you just didn't take
Who would've thought...it figures"

Nu-i o ironie ca dupa ce cu o clipa in urma ai renuntat la ACEL inel pentru totdeauna, sa primesti un altul care in ciuda arhitecturii si dimensiunii impresionante nu poate si nu se vrea a fi mai mult decat o podoaba? Nu am sa regret niciodata negarea reintoarcerii a mia oara a unui trecut ce refuza sa moara, am incetat sa mai cred ca sentimentele pot fi platosa pentru tot ceea ce diferentiaza si desparte, ori surogat al minutelor si orelor cand tot ce era bun s-a murdarit fara drept si posibilitate de a le curati prin iertare. Oricat te-ar iubi si oricat ai iubi, intelegi ca nu se poate, ca nu stii si nu vrei sa uiti cuvinte si fapte ce au ranit, ca ai obosit si ai trait totul pana la epuizare, si mai ai un dram de luciditate si tarie sa te salvezi dintr-un viitor care nu ti-ar aduce decat nefericire. M-ar strange si m-ar durea, prefer sa il inlocuiesc cu o mie de tinichele colorate decat sa-mi sangereze pe deget dovada unui razboi in care am mai murit de atatea si atatea ori. Se spune ca nu te poti curata de atrocitatile lui motivand ca nu ai luptat de bunavoie, cat timp aveai doua posibilitati sa te desprinzi : te puteai sinucide sau puteai dezerta. Ei bine, dezertez pentru cea din urma oara. Si imi doresc din tot sufletul ca de data asta sa nu mai fie drum inapoi.

Inelul din imagine a venit abia astazi, desi mi-l dorisem de multa vreme si il comandasem acum 2 saptamani. De regula comenzile asos.com au venit intr-o saptamana, dar se pare ca acum era necesar sa intarzie incat sa contracareze un eveniment mai putin placut pe care azi il las in urma fara sa-i dau sansa sa reinvie nici macar ca amintire. L-am ales motivata fiind de opulenta si piatra in culoarea mea de suflet, si ma gandesc acum ca sunt persoane care se simt atat de mici si au atat de multe complexe incat nu pot supravietui nimicului si insuficientei de sine decat prin excese sub diverse forme.


Ma gandeam sa il port impreuna cu cerceii mei no name cu piatra identica, numai ca avandu-l constat ca metalul argintiu difera mult acesta neavand aspectul used al celor dintai. Nu prea imi pasa de discordanta si nu ma descurajeaza, am invatat sa apreciez persoane si lucruri doar pentru ele insele, pentru ca sunt pur si simplu frumoase, nu pentru ca imi servesc la ceva. Daca ar prima utilitatea, aceasta ar avea insemnatate pentru oricine are cauze comune cu a mea si atunci nu ar mai fi cu nimic speciale. Desi in fotografie nuanta pietrei pare diferita, este aceeasi.

A costat 10 lire si cea care a considerat necesar sa imi permita micul moft si sa imi faca o bucurie a fost mama. Nu le poarta, poate nici nu le intelege, dar se bucura de bucuria mea. Sau poate simte ca nefiind in stare sa fiu fericita din motive consistente, imi prind bine mici artificii care sa imi aduca zambetul chiar si numai o clipa. E asadar special pentru ca e de la ea, pentru ca-i turquoise, pentru ca-i pretentios si opulent. Si pentru ca a fost dorit.

Lacul de unghii l-am ales dupa ce am facut o pasiune pentru o nuanta similara descoperita in urma castigarii unui concurs OPI pe blogul Emei. M-a cucerit iremediabil What's with the Cattitude dar din practicitate am ales drept premiu o nuanta de rosu pentru ca o pot purta tot timpul la orice. Insa nu m-am resemnat si am cautat o alternativa cheap, gasind-o intr-o mini Maybelline Colorama. I-o daruiesc inelului meu, sa-i poarte noroc si sa-l insoteasca cu demnitate.

Si mie imi daruiesc sansa de a fi fericita candva.