The Thrill of Brazil

"De ce, când plângi,
În plânsu-ti moare o-ntreaga lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Si crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristetea blondelor opale,
De ce-ti sunt buzele patate de violete trecatoare?
Si mâinile de ce-ti sunt albe ca albul tristelor altare?..."

In ciuda apatiei ce ma caracterizeaza in ultima perioada, in dimineata aceasta m-am trezit cu un motiv imi plus sa am o zi buna : am primit in sfarsit oja mea OPI pe care Ema mi-a daruit-o drept premiu. Sunt convinsa ca scopul concursului nu a fost declansarea unui val de multumiri in cuvinte poleite si atent sudate, insa mi-e imposibil sa nu apreciez extinderea voluntara a gestului pana la a-mi indeplini dorinta intocmai cum a fost exprimata. Mi-a fost tare greu sa imi aleg o nuanta, si gandindu-ma ca exista posibilitatea ca optiunea mea sa nu fie disponibila la Top Line am zis ca macar sa ii usurez "sarcina" si am facut un top al nuantelor de rosu preferate incat sa nu o pun in postura de a-si bate capul cu mine sa ii indic iar si iar alta in speranta ca aceea o sa fie in stoc. Numai ca ea a tinut sa imi daruiasca, culoarea care imi placuse cel mai mult si a cautat-o la alti distribuitori, ba chiar mi-a trimis o confirmare a platii in vederea expedierii. Pana la urma, m-as fi bucurat de oricare dintre ele dar cu atat mai mult am apreciat perseverenta si promptitudinea cu care si-a onorat "cecul in alb".

Uneori sunt eu insami surprinsa de alegerile pe care le fac in materie de vestimentatie si accesorizare, in total dezacord cu firea mea retrasa si sensibila. M-am gandit de ce simt nevoia extremelor si chiar a stridentei, si singurul raspuns plauzibil ar fi ca incerc sa imi vindec complexele si teama de atentie excesiva supunandu-ma de bunavoie presiunii examinatorilor. Cam ca atunci cand te arunci in apa desi nu stii sa inoti, in speranta ca in disperarea gestului corpul tau va reactiona si isi va activa instinctul de supravietuire coordonandu-ti miscarile asa cum rational si tehnic nu ai reusit. Ani in sir am fost adepta naturalului, nici macar nu purtam unghiile lungi, si nu ma gandeam ca as putea vreodata ajunge sa ador variatiile de rosu pentru o zi oarecare. Intre timp, a devenit bej-ul meu, e culoarea la care apelez cel mai des si cu care am o relatie speciala. Ma simt comfortabil si deja nu imi mai pare un exces, a devenit un instinct.
Imi place mult The Thrill of Brazil, este exact asa cum mi-o imaginam privind sticluta via google, un rosu curat, intens, fara urme de reflexii corai/portocalii. Mi-am facut imediat manichiura desi doar ieri le pictasem fucsia, nu prea am rabdare cand e vorba de asemenea "testere".:) Nu pot inca scrie un review pentru ca astept sa vad cum se va comporta in timp, pot spune insa ca se intinde uniform, fara striatii, textura este destul de fluida incat sa speri ca iti va ajunge o vesnicie dar suficienta incat sa opacizeze perfect cu doua straturi, iar pensula e cred cea mai reusita pe care am testat-o fiindca am reusit sa nu imi mai pun straturi de 2 cm pe langa.
Acum sper numai sa rezist tentatiei de o folosi excesiv pana la epuizare.