Lac de unghii Maybelline miniColorama

Saptamana trecuta am intrat pentru prima data in universul culorilor OPI, incercand sa imi aleg o nuanta drept premiu pentru concursul castigat pe blogul Emei. Desi am optat pentru un rosu pasional, mi-am invins cu greu slabiciunea subita pentru What's with the Cattitude, un bleu pastel, si Go on Green! , un verde jad. Am ales rosul pe considerente practice, e usor de asortat si purtat, si e culoarea mea eticheta in ultimii 2 ani.
Mi-am promis sa gasesc insa substituente cheap pentru cele doua nuante deosebite mentionate mai sus, fiindca nu imi suradea ideea sa investesc 40 lei intr-un lac de unghii pe care sa il folosesc doar din cand in cand. Nu am avut timp sa ma gandesc daca prima culoarea sau calitatea, asa incat atunci cand am zarit sticlutele colorate intr-un bol dintr-un magazin oarecare nu mi-a mai pasat ca nu stiu nimic despre lacurile Maybelline si s-ar putea sa fiu dezamagita. Pretul mic, 5 lei, nu m-a descurajat si nici nu m-a dus cu gandul la vechimea colectiei si implicit la o strategie de epuizare pentru ca mai vazusem in reviste reclame promovand acest pret. Abia acasa, cautand pe site-ul oficial, am observat ca cele doua nuante nu se regasesc in paleta disponibila si am inteles ca chiar erau mai vechi. Mi-a fost teama sa nu fie ingrosate sau chiar uscate, recunosc ca entuziasmata de reusita nu am mai stat sa le incerc in magazin.
Din fericire, acest defect nu exista.
Cea bleu, nr. 96 Party Blue, era chiar potrivita ca textura, insa verdele, nr 95 Green Park, era putin cam subtire pentru ideea mea de lac de unghii bun. Avand probleme cu aspectul unghiilor, in sensul ca sunt ceva ingalbenite si au foarte proeminenta ca si nuanta dunga ce desparte partea fixa de partea libera a unghiei, trebuie sa folosesc doar nuante mate si perfect opace. Nu ma astept sa arate bine cu un singur strat, desi am intalnit si lacuri care opacizau de la prima aplicare. Insa doua straturi cred ca sunt suficiente si am fost neplacut surprinsa sa constat ca Green Park a avut nevoie de macar 3. Primul strat arata ca si cum as fi injumatatit compozitia cu acetona, o apa colorata care neopacizand si nefiind coloristic ceea ce promitea mi-a accentuat galbenul facandu-l si mai bolnavicios.
In ce priveste Party Blue, au fost suficiente doua straturi pentru a obtine nuanta sticlutei. Insa primul iarasi arata rau, doar putin mai consistent decat la cel verde.
Minusul major este aplicarea neuniforma, nu ai cum sa eviti striatiile si daca incerci sa netezesti trecand pensula peste ele nu faci decat sa le accentuezi si sa curati din stratul existent. Nu ma va face sa nu le mai folosesc, dar imi displace atentia sporita pe care trebuie sa o acord aplicarii si durata mare necesara pentru a le da un aspect cat de cat uniform. Din tot ritualul de beauty, manichiura imi este cea mai dezagreabila si aman cat pot. Pe de-o parte, reusesc sa ma pictez dincolo de contur, iar pe de alta parte le ating mai mereu si trebuie sa o iau de la capat. In plus, urasc sa imi privesc unghiile curatate care imi permit sa le vad forma ciudata, oval ascutit, culoarea si problemele de exfoliere de care nu mai scap la degetul mare si aratator. Am incercat sa nu le mai lacuiesc, le-am tratat, nu am ce sa fac pentru ca problema este interna. Asa ca prefer sa ma bucur de lacurile colorate pentru ca oricum nu m-a ajutat cu nimic renuntarea, fie ea si de durata.
Pare rezistenta, dar nu am avut activitati casnice solicitante zilele acestea. Nu stiu se comporta la spalat de mana spre exemplu, pana acum nu mi-a sarit si nu s-a luat la varfuri. Nu m-ar mira sa o faca, avand in vedere cele 3 straturi, dar totusi sunt subtiri.
Nu o recomand, in viata mea nu am avut un lac care sa se intinda asa urat si neuniform, si nu cred ca este vina pensulei ci a consistentei. Calitativ exista infinite variante mai bune, pana si Ruby Rose sparge de departe competitia, dar din pacate cele doua nuante sunt mai greu de gasit si atunci perimetrul cautarii se reduce drastic.
Se curata foarte usor, pacat ca dureaza asa mult o aplicare decenta.
In ciuda slabei calitati, astazi am comis-o din nou si mi-am mai luat o sticluta de Party Blue gandindu-ma ca nu mai am unde sa o gasesc. Bine ca nu m-am intins si la verde pentru ca cele 3 straturi ma terifiaza grav. Oricum e mai greu de purtat decat bleu-ul. Si ca sa creez palpitatii organizatiei snobilor anonimi, mi-am asortat jadul la un inel no name in valoare de fix aceeasi 5 lei ca si lacul. ;)