Controversatele sprancene

Imi plac sprancenele groase. Nu neaparat in forma naturala, dar stilizate incat sa sugereze armonie si minima interventie. Asadar, spun nu unghiurilor ascutite, liniilor perfect definite si sabloanelor. Evident, ca orice alegere, nici aceasta nu poate fi lipsita de subiectivism si imi asum eventualele critici cat timp vor fi argumentate pertinent asa cum si eu ma simt obligata sa aduc argumente in sprijinul preferintei mele. Articolul in speta nu trebuie interpretat drept jignire la adresa celor ce nu se regasesc in el, ci doar ca o revolta impotriva atentatului la unicitate.
Nu inteleg de ce se asteapta sa avem aceeasi forma cat timp nu aratam la fel...cum ar fi sa ne tundem toate bob, cu breton, si sa avem aceeasi lungime si culoare a parului? Eu de exemplu desi am fata ovala am pometi plinuti si fruntea mica, oricat mi-ar placea bretonul "cleopatra" arat ca un dovlecel cand il port si am renuntat sa ma mai tund asa. Mai ales cand ai trasaturi rotunjite, e pacat sa strici armonia si fluiditatea liniilor alegand duritatea unor sprancene subtiri si ascutite, ce "sparg" aerul de natural si relaxare. Unde este specificul fiecareia din noi daca alegem sa ne uniformizam si generalizam trasaturile indiferent de modul cum se incadreaza in bagajul genetic?      

Ani in sir am suferit ca nu am "materialul" necesar stilizarii lor in forma pe care acum o numesc cliseu : subtiri, foarte arcuite (vesnic mirate) si cu acel colt, tunse incat sa para un contur fara cusur - perfecte ca si executie, as spune chiar chirurgicale prin precizie.  Doamne fereste ca firul 22 sa refuze sa se aseze si sa ne strice sablonul, caz in care va fi executat fara mila. Exagerez dar intelegeti ideea. In liceu am facut greseala sa intru intr-un salon cu scopul de a ma pensa, fara a ma interesa in prealabil despre indemanarea cosmeticienei - si oricum pe atunci nu aveam o imagine clara despre cum ar trebui sa arate pentru a-mi complimenta fizionomia - m-am ales cu sprancene subtiri, ca un semicerc, si mi-a luat foarte mult in zona dinspre nas motivand ca daca vor fi mai departate lumineaza privirea si imi destind trasaturile.
Cativa ani i-am urmat modelul si le-am mentinut asa. Apoi am inceput sa vad in jur altfel de sprancene si am realizat ca nu sunt in regula nici macar in general, cu atat mai putin pentru chipul meu. Ma mir ca mi-au crescut la loc dupa ce le-am macelarit asa o perioada lunga, dar am avut norocul sa se regenereze. Nu pot spune ca am fost consecventa in aplicarea uleiului de ricin insa am aplicat periodic. Initial aveam grija sa folosesc zilnic apoi mai uitam, dar niciodata nu am renuntat pentru ca nu mai suportam dungulitele pe post de sprancene.

Eu nu am o fata mica, am pometi rotunjiti si buze pline si mi se parea ca in forma aceea sprancenele ocupa prea putin spatiu in decor. Voiam ca atunci cand stau mai departe de oglinda asa cum se vad ochii, nasul, buzele, sa fie vizibile si sprancenele altfel decat ca o liniuta nesemnificativa. Nu le-am pensat deloc 2,5-3 luni si mi-a fost un pic greu pentru ca pe atunci inca mai sustineam suprematia formei perfecte, fara niciun fir rebel. Apoi o cosmeticiana recomandata de o prietena mi-a dat o forma de care eram multumita, si consideram ca mai bine de atat nu se poate. Nu erau cine stie ce arcuite pentru ca nu permite forma naturala, dar erau definite si aveau si un usor colt. Eu am sprancenele naturale oarecum late insa rare, ar fi imposibil de aplicat sablonul stil checked sau nike intors daca nu as fi de acord sa mi le faca foarte subtiri....idealul meu in viata, si rare si subtiri, bineinteles ca am refuzat chiar daca asta a insemnat ca le-am pastrat mai rotunjite. Totusi, si pentru asta le-a subtiat considerabil. Mi-a dat totusi un sfat bun si mi-a spus sa nu imi fac niciodata sprancene ascutite, unghiulare, pentru ca nu mi se potrivesc.

Dupa un an am schimbat cosmeticiana si implicit am schimbat din nou forma. I-am spus de la prima sedinta ca nu le vreau subtiri si ascutite asa ca mi le-a arcuit un pic, facand un arc mai rotunjit in loc de colt. Imi placeau si am continuat sa merg la ea, inclusiv pentru a le vopsi fiindca le am deschise si fiind si rare nu sunt pregnante altfel. Mi se parea ca sunt enervanta repetandu-i la fiecare sedinta "stii tu, nu subtiri" dar ma simteam mai in siguranta asa. Intr-o zi mi s-a parut ca penseaza si tunde ceva mai mult dar nu am zis nimic, m-am gandit ca sunt paranoica...ce-i drept femeia era cunoscuta pentru faptul ca iti dadea forma pe care o blamez, fara insa a le face snururi. In momentul cand mi-a dat oglinda mi-au dat lacrimile....avandu-le drepte, ca sa mi le faca "cu colt" si arcuite mi le-a injumatatit si erau egale cap-coada. Fiind si rare, aratau oribil, sprancenele papusii. A incercat sa ma calmeze spunandu-mi ca lasa, le vopsim si o sa vezi ca vor arata mai bine. Ca si cum vopseaua nu s-ar lua dupa o saptamana, si eu raman cu snururile mele lesinate. Am fost atat de dezamagita, mai ales ca imi era teama ca nu mai cresc la loc, incat am refuzat sa ma mai las pensata la salon timp de 1 an. Imi luam eu acasa surplusul, pastrandu-le mai putin definite dar groase.

Mi s-a facut dor de mana unui profesionist si am hotarat sa ii mai dau o sansa gandindu-ma ca a facut o greseala atunci. Nu voiam decat sa le faca ceva spre coada pentru ca nu imi dadeam seama de unde ar trebui sa iau, si sa nu se atinga de partea pana la arc caci imi placea asa cum era naturala. Mai tund si eu cate un fir prea lung, dar nu le voiam tunse peste tot si i-am spus sa nu imi faca nimic acolo, i-am indicat clar cu degetul de unde vreau sa lucreze. Raspunsul? "Da, nici nu umblu acolo, sunt frumoase asa si nici nu as avea ce sa iti mai fac." Rezultatul? Iarasi sprancene tunse, subtiate, "cu colt", egale cap-coada. Am promis atunci ca mai bine groase si mai drepte decat definite, arcuite si atat de subtiri incat in fotografii sa arate ca o dunga.

Sunt persoane carora chiar nu le mai cresc la loc dupa repetate vizite la pensat sau care nativ le au firave. Bineinteles ca nu la acestea ma refer cand blamez sprancenele subtiri ci la cele carora le sta in putere sa le lase mai late si refuza, preferand tiparul. De ce credeti ca modelele ce apar pe runways si in reviste rezonante nu se penseaza (vizibil)? Si-ar permite orice cosmeticiana din lume, si totusi prefera sa le pastreze naturale, cat de groase se poate. Mie imi plac foarte tare asa, caci intre a invidia ceva fizic la o Bianca Dragusanu prefer sa le invidiez pe Arizona Muse, Andreea Diaconu, Bambi Blyth Northwood, Daniela Mirzac, Cara Delevingne si 99% din modelele adevarate. Pana la urma motivul ce l-a facut pe scouter-ul x sa aleaga o fata ce ulterior apare in Vogue a fost suma trasaturilor naturale. Datorita modelelor am invatat ca frumosul inseamna de multe ori niste sani cupa A, o multime de pistrui ginger asortati cu un par asemenea, sprancene groase, un nas ce nu se incadreaza in standardele esteticienilor (ca si al meu, cu care nu am o problema din fata dar nu il sufar din profil caci mi se pare nitel cam lung si ascutit + deviatie de sept), lipsa formelor sau un chip inedit ce teoretic nu se incadreaza in frumos insa prin expresivitate si mai ales unicitate e foarte atragator. Exoticul e mai interesant decat tiparele. Ganditi-va la Audrey Hepburn al carei succes a sfidat normele de frumusete ale Hollywood-ului, incepand cu pastrarea sprancenelor. Sau la Bergman si Dietrich, ambele ciudatele dar cu o charisma pe care eu o consider peste Marilyn Monroe, spre ex.

Am senzatia ca la noi strada si media impun rigiditate, trebuie sa arati mereu ca din cutie ca sa te simti confortabil intre cele ce promoveaza  perfectiunea-sablon. Am o amica ce sufera teribil ca nu are sani. O alta care se simte complexata pentru ca-i prea slaba, si una complexata ca in ciuda eforturilor corpul i s-a schimbat in urma sarcinii. Si eu am complexe, si eu tind spre anumite trasaturi...dar nu vreau ca acestea sa fie identice cu ale intregii tari. Cum spuneam, nu putem purta aceeasi culoare, tunsoare si coafura, aceleasi tinute, silicoane cupa D, lentile de contact albastre. Atunci de ce sa avem aceeasi forma sa sprancenelor? Si aici ma refer strict la chenar, caci grosimea preferata am mentionat-o si motivat-o. Exceptandu-le pe cele care nu (mai) au de ales, consider ca naturalul este mai expresiv in ansamblu si nu aveti de ce sa tanjiti dupa un sablon fiindca nu suntem clone.

Ma bucur ca doua fashion bloggerite de la noi au inteles asta in ciuda unor comentarii negative referitoare la schimbarea produsa : Ioana Grama si Alina Ceusan. In ce o priveste pe Alina, priviti ce diferenta este intre cum arata cu ele subtiri (cam asa mi le facea si mie cosmeticiana) si ascutite si cat de bine ii sta cu thick, natural eyebrows desi e clar ca si acestea sunt stilizate. Insa nu sunt foarte arcuite si nici ascutite, arata relaxat si ii indulcesc si armonizeaza trasaturile.
Pana voi posta imagini cu propriile sprancene, care nevopsite sau nefardate arata cam asa ca si desime si latime,  am sa inserez cateva fotografii cu modele de succes, ce castiga cat nu pot cheltui si isi permit absolut orice operatiune cosmetica cu esteticieni faimosi, si totusi aleg sa-si pastreze sprancenele groase si fara forma perfect definita:
   

    Arizona Muse    

  

Bambi Blyth Northwood

Andreea Diaconu

Emily Didonato 

Daniela Mirzac

Samantha Gradoville

Daphne Groeneveld

Natalia Vodianova

Si as putea continua la nesfarsit caci majoritatea modelelor au sprancene groase. La 20 ani credeam ca trebuie sa ma integrez prin uniformizare si nu eram capabila sa iau hotarari daca nu corespundeau cu ceea ce ma inconjura. Ma refer inclusiv la haine si alegerile ce tin de estetica. Intr-o vreme nu-mi placeau buzele mele groase pentru ca prietenele pe care le admiram le aveau subtiri si as fi vrut sa fiu ca ele in tot. La 30,5 urasc uniformele si admir unicitatea chiar daca starneste controverse. Nu mi-e tocmai comod dar in principiu pot sa imi asum si sa ma bucur de iesitul pe strada in pantaloni sport, tocuri si haina de blana. Sau intr-o rochie maxi din chiffon, geaca de piele si cizme rock. Dupa cum prefer sa am sprancenele groase, asa rare si drepte cum sunt, decat sa plimb niste dungulite mirate si ascutite doar pentru ca sunt "la moda". Sprancenele groase nu au treaba cu moda si nu sunt de acord cand cineva spune "acum se poarta groase". S-au purtat si se vor purta intodeauna pentru ca se imbina mai bine cu particularitatile fiecarui chip decat forma aceea cliseu.

Nu va mai simtiti prost ca nu le puteti avea precum nu stiu ce mondena de la noi, ca nu-s foarte arcuite, unghiulare, perfect tunse si aranjate. Sunt ale voastre, au un rost asa groase in ansamblul trasaturilor si aspectul natural sau stilizat natural e de preferat celor ce par a fi facute cu matrita sau bisturiul chirurgului.
Si mie mi s-au parut exagerate la inceput mai ales ca multe modele le poarta complet nepensate, cu multe fire rebele sau crescute sub aparentul chenar. Nu cred ca as putea sta cu acele fire razlete mult sub spranceana sau peste, au totusi o forma si se observa ce creste in afara, insa cu siguranta imi plac mult mai mult acum decat cand le aveam mai bine definite dar subtiri. Se vad, si asta mi-am dorit.

Cu toate ca e o corvoada sa le fardez pentru a parea mai dese si intense, nu le-as tatua pentru nimic in lume. Nu am vazut niciodata un tatuaj care sa nu arate ca o carioca, nefiresc, nici macar cand era facut cu acel maro deschis cu tenta gri, pentru blonde. In poze poate parea in regula, dar live mi se pare strident si artificial. Mi-am dorit candva dar mi-a iesit repede din minte. Mai ganditi-va daca nu cumva ati arata chiar mai bine daca le-ati lasa sa creasca un pic mai late. Pana va obisnuiti cu ideea poate or sa va para neingrijite, dar daca nu incercati nu puteti stii daca nu cumva ar fi o alegere mai buna in ansamblul chipului.

Eu le vopsesc 1 data pe luna, acasa, folosind vopsea de sprancene Kallos- am vazut ca si cosmeticiana mea tot asta folosea. Culoarea se numeste castaniu, dar nu va ganditi ca ies cu reflex roscat, este un santen intens natural. Las sa actioneze 15-20 min, stergand eventualele greseli cu un betisor de vata. Tot cu betisorul o si aplic. Imi place mult rezultatul pentru ca nu mai par rare, din pacate rezista cam 1 saptamana si apoi ma lupt din nou cu kiturile pentru sprancene - am Elf si Essence momentan.

Nu am nici pe departe sprancene perfecte si nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, sper sa aveti rabdare sa cititi pana la final si mai ales sa intelegeti de ce sustin ca suprematia formei-sablon trebuie sa inceteze, acolo unde este posibil, caci prea vad in jur fete cu ele stilizate excesiv si identic. Nu am afirmat nicio clipa ca doar sprancenele din imagini sunt frumoase, sunt simple exemple de tipul daca ele pot purta excesul nativ intr-o industrie a frumusetii si elegantei, am putea si noi sa ne lipsim de snururi ridicate pana in crestet si sa alegem o forma mai naturala. If possible. Groase nu inseamna sa-ti ocupe jumatate de fata, ci macar sa nu mai para pe cale de disparitie.