FashionWhispers meets Moritz Eis

• Cu riscul de a-mi supara colaboratorii, am ramas in urma mult cu postarile aferente hainelor si accesoriilor pe care mi le-am ales in baza intelegerilor facute. Din cauza lipsei unui fotograf care sa fie disponibil chiar si zilnic uneori, imi este tot mai greu sa tin pasul desi oportunitatile apar des si in numar mai mare decat puteam spera. Implicit ajung sa scriu tarziu si despre intamplarile "de suflet" - unde ceea ce ma preseaza este entuziasmul si nu vreun deadline strict. 

Vorbisem de nenumarate ori despre cat de mult iubesc capitala Serbiei si ceea ce dezvaluie turistilor dispusi sa vada dincolo de reminiscentele comunismului, ordonandu-mi candva ideile sub forma unui mic indrumar numit Belgrad, orasul ascuns. Am dedicat atunci cateva randuri si multe fotografii unei gelaterii aparte - Moritz Eis - iar pasiunea mea pentru delicioasa si inedita inghetata produsa artizanal avea sa fie rasplatita la inceputul lui iulie cu o invitatie la deschiderea celui dintai ice parlor din Romania. 

Povestea incepe cu Moritz Fried, un bancher austriac ce viziteaza Serbia in 2007 calatorind cu bicicleta si se indragosteste iremediabil de capitala ex-Iugoslaviei. In 2010 ajunge in Patagonia si il intalneste pe Douglas Tomkins, un ecologist convins si proprietar de pamanturi care avea sa ii influenteze viziunea asupra vietii, afacerilor, interactiunea cu oamenii si aspectele ce tin de protectia mediului. Se intoarce la Belgrad in 2012 si uneste ingredientele succesului : 

- productie abundenta de fructe si legume organice

- o echipa tanara si entuziasta

- retete si arome bogate si inedite (aproximativ 140 arome, cum va suna busuoic, ghimbir, lavanda, baklava, hibiscus?) create de chef Miloš Maravić

- concurenta bazata pe arome artificiale si o industrie a inghetatei lipsita de creativitate

Moritz nu crede in afaceri grandioase ci intr-o afacere mica, sustinuta din agricultura tarii si bazata pe simplitatea sofisticata ce se regaseste si in decorul specific gelateriilor sale. Linii curate, minimaliste, mult alb, pahare colorate si cateva imagini ce exprima viata pur si simplu sunt coordonatele pe care le regasesti in orice ice parlor ce ii poarta numele. Stiati ca se situeaza in top 20 al celor mai bune inghetate din lume? Da, o inghetata produsa in Serbia fara artificii sofisticate a reusit sa depaseasca deliciile produse in Italia, Turcia si alte tari cunoscute pentru excelenta in domeniu.

I-am admirat intotdeauna pe cei ce au renuntat la tot pentru un vis si, firesc, am fost impresionata sa descopar ca in spatele acestui bussiness atat de drag mie nu a stat un patron rasfatat si plictisit dornic doar sa-si diversifice activitatile in vederea sporirii veniturilor. Ci un om indragostit de un oras la prima vedere, capabil sa lase in urma o tara bogata si o cariera infloritoare. Mi-ar permite cu siguranta sa-l numesc prieten desi l-am intalnit o singura data dincolo de sporadicele conversatii via mail. Ma bucur de fiecare data cand inbox-ul meu ma intampina cu "Salutari din Chile!" ori cateva cuvinte scrise din Milano.

Intamplarea a facut sa merg la Bucuresti pe 8 si 9 iulie pentru niste investigatii medicale. Cu cateva zile inainte am primit pe mail o invitatie de la Moritz, pentru 8 iulie, si desi nu obisnuiesc sa merg la petreceri unde nu cunosc mare parte a invitatilor de data aceasta am zis da fara ezitare. Insotita de varul meu si un prieten am ajuns la locatia din Floreasca (strada Frederic Chopin 10-12) mai devreme decat prevazusem. Covorul rosu, numarul mic de persoane si implicita atentie pe care ar fi primit-o orice nou venit precum si lipsa experientei in materie de evenimente m-au facut sa nu cobor din masina ci sa ma mai plimb un timp. La ora mentionata pe invitatie ne-am intors si am intrat in extrema adversa a situatiei anterioare : o mare de VIP-uri si multi ziaristi, fix ce ma intimideaza pana la a-mi dori un colt in care sa ma ascund. Baietii cei curajosi m-au impins in fata si au decretat ca nu au batut drumul degeaba deci sa-mi scot camera foto si sa intru in rolul bloggerului. N-au fost la fel de dornici sa ma ajute sa apar si eu in acele poze, vesnica mea problema. As fi vrut sa va arat mai bine outfitul colorat cu ai mei wide-legged retro Ferragamo pescuiti dintr-un sh pentru mai putin de 10 lei combinati cu camasa varului meu. 

Ce mi-a placut? 

Inghetata, bineinteles, trebuie sa recunosc ca am fost o purcica in acea seara si am gustat din aproape toate aromele pana la saturatie. Asocierea preferata a fost formata din 3 cupe : menta cu lamaie + zmeura + afine dar am fost la fel de incantata sa gust o aroma proaspat inventata - nu era disponibila insa cum eu sunt Ramona Marea Devoratoare de Inghetata s-a facut o exceptie si Milos mi-a adus un pahar. Nu va dezvalui secretul, mergeti sa vedeti despre ce este vorba. 

Atmosfera. In ciuda temerilor mele initiale, am ajuns sa plec printre ultimii. A fost mult pana am prins curaj sa il salut pe Moritz si sa ii spun cine sunt, apoi zburdam prin locatie relaxata si fericita caci doar eram pe taramul magic al sevei vitale. Am cunoscut-o pe Gabi Dumba, Zuza noastra frumoasa, zgubilitica si veeery friendly, si am petrecut cateva minute alaturi de grupul ei de fete cochete printre care se regasea si Dana Enache. Apoi l-am intalnit pe chef Milos ce i-a impresionat pe baieti cu modestia si sociabilitatea pe care ni le-a aratat in ciuda faptului ca noi trei nu prea aparem des la TV si prin ziare asemenea majoritatii invitatilor. :) Cu Mircea Matei am facut cunostinta intr-un mod inedit si amuzant. "Tu esti Ramona, vii din Craiova, nu?". Ma gandeam cum Dumnezeu stie lucrurile astea, urmand sa descopar ca avem un prieten comun care atunci cand a auzit ca urmeaza sa se ocupe de ce se intampla in Romania a spus "nu si tu, mai am o prietena care m-a disperat cu inghetata asta!". Despre Moritz trebuie sa va spun ca purta flip-flops si jeansi coral, puteai stabili cu siguranta ca nu-i roman caci altfel si-ar fi pus cel mai Ermenegildo Zegna costum si cei mai Armani pantofi. Eu nu vi-l pot descrie pe omul acesta, trebuie sa il cunoasteti pentru a putea intelege de ce imi place atat de mult. Nu am vazut nici macar o imagine in care sa stea rigid in spatele unui birou, azi il intalnesti navigand pe raul Sava si maine alegand fructe intr-o piata din Chile. Respira pasiune pentru ceea ce face si cred ca in fapt acesta este ingredientul secret din reteta succesului Moritz Eis. Nu-i un imperiu ci o casa primitoare si plina de viata. Conceptul, omul, inghetata si lectia de fericire le gasiti descrise in culori, cuvinte si zambete aici. Ceea ce putini stiu este ca austriacul sarb era deja prezent in Romania ca membru al fundatiei ADEPT.


In afara de locatia din Floreasca gasiti faimoasa inghetata in kiosk-urile din Metropolis Center si Mamaia si in curand se va deschide un ice parlor in Cluj-Napoca. Daca ajung si pe acolo va povestesc ce am mai gustat, astea-s genul de calorii "things to do in a lifetime".