Translate

duminică, 1 martie 2015

I do.


Am incetat de multi ani sa mai cumpar reviste dedicate femeilor si cedez doar atunci cand vin alaturi de un cadou tentant ori imi sunt recomandate de oameni dragi. Nu as vrea sa detaliez motivele abstinentei caci a curs deja prea multa cerneala pe tema caderii lor in dizgratie, sa zicem doar ca nu ma mai regaseam in agresivitatea lor comerciala si nici in feminismul dus la extrem. Dintre putinele articole ce mi-au atras atentia in tot acest timp mi-a ramas in minte cel scris de Alice Nastase aici :


"Barbatii care m-au iubit au ramas la fel si dupa ce nu au mai simtit nimic pentru mine. Iar aceia care nu m-au vrut, oricat de iscusite mi-ar fi fost stradaniile, au ramas in neiubire de mine pentru totdeauna. Dar n-am fost in stare sa-mi insusesc adevarul unei reguli atat de taioase decat dupa ce mi-am lasat bucati insangerate de suflet prin foste, ridicole iubiri. Decat dupa ce mi-am investit ani din viata in ambitii si incrancenari amoroase de pe urma carora nu m-am ales cu nimic.
Nepermis de multa vreme, mi-a fost groaza sa raman a nimanui, mi-a fost rusine sa nu ma judece oamenii pentru neputinta mea de-a intra in randul lumii, mi-a fost lehamite sa o iau de la capat. Si atunci am revarsat ambitii fara margini peste relatia mea, convinsa ca pot s-o fac sa functioneze, in ciuda dureroaselor poticneli. Mi-am propus sa fac oameni fideli din curvari. Boemi din tipicari. Onesti din mincinosi. Poeti din semidocti. Arhitecti din zugravi. Curajosi din lasi. Atleti din sedentari. Soti din vagabonzi. Tati din iresponsabili. Barbati din carlige de rufe.
La randul lor, cei langa care am trait au vrut sa ma schimbe, sa ma innobileze, sa ma domoleasca, sa ma domesticeasca. Dar nu au reusit decat sa-si piarda vremea si sa-si ponoseasca sperantele. 
Acum sunt convinsa ca aceia care nu se potrivesc unul cu celalalt de la bun inceput nu vor reusi sa dreaga defectele pe care le rabda sau nu le mai rabda partenerului lor. Acum stiu si ca, atunci cand stai agatat de o relatie paguboasa, iti oropsesti toate sansele sa iti gasesti adevaratul suflet-pereche." 


Vreau sa cred ca printre atatea cupluri sudate din infinite motive formidabile, mai putin cele potrivite, exista inca oameni pentru care o relatie e mai intai stare de spirit si sentimente. Ca dincolo de infloriturile scrijelite pe hartie, de inele costisitoare si petreceri fastuoase, de felicitari mai mult sau mai putin sincere si promisiuni ce sfideaza legile firii, pot fi legati de fericirea si exaltarea ce le pulseaza in trup si privire atunci cand isi intrepatrund degetele alergand sa se adaposteasca de ploaie sub copacii izbucniti in mii de frunze. 


Mai presus de institutie si reguli sunt cei ce si-au unit destinele daruind iubirii vesnicia clipei prin soaptele scurse pe piele in nopti nesfarsite, cand isi inmuiau talpile in spuma si argint asteptand rasaritul de vapaie si vis. Cei ce n-au stiut sau nu au vrut sa-si supuna simtirile unui totdeauna atat de efemer atunci cand te vinzi sau zdrobesti pentru a-ti ingropa dorintele sub altarul stimei unor stingheri. Eu nu cred in desavarsire si stindarde, acelea nu-s iubiri ci monumente sleite si sterile. Ma inspaimanta si ma scarbesc cu poleiala lor desarta si vulgara - nu vei gasi la starea civila ceea ce nu ai cunoscut si trait inainte sa ajungi acolo.


Crede-ma, nu-l iubesti atunci cand iti zugravesti alegerea in culori sublime si fibre pretioase. Permite-mi sa ma indoiesc de trainicia relatiei atunci cand nu stii sa te bucuri altfel decat zgomotos si ostentativ de barbatul ce-ti locuieste sufletul si casa, de stangacia lui cand iti trece peria prin par pentru intaia oara sau obiceiul de a-ti saruta tamplele si a-ti desena valuri atunci cand nu poti dormi caci visezi la mare.


Uneori, oamenii legati in suflet aleg sa imparta acelasi nume. Nu pentru a-si cantari sentimentele si nu pentru a intra in rand, inchinandu-se rigiditatii si moralei. Ci pentru ca deplinul lor este suficient de intens pentru a nu fi stanjenit sau sufocat de legi si religie iar ei doresc sa se bucure de avantajele acordate de societate unui tot institutionalizat.


Nu, eu nu voi spune da. Inca mai cred in fluturi in stomac, in sentimente pe care nu le poti descrie si cuprinde, intr-un melanj de dorinte si pasiuni ce se impletesc fara a se estompa reciproc. Nefericirea nu este compromis ci crima. Ceea ce nu a mers in lipsa cadrului legal nu poate merge nici inauntrul sau. Si mi-am promis sa nu permit nimanui sa ma stigmatizeze, alegerile grabite ori provocate de prejudecatile privind obligatiile varstei nu vor fi niciodata tovarasi buni in spatele usilor inchise. 


Relaxarea pe care o traiesc relativ la casatorie ca datorie sociala si morala nu tempereaza pasiunea pentru rochii de mireasa caci o rochie lunga in sine imi pare o poveste. Intotdeauna am incurajat vesmintele pretentioase pentru a-ti bucura simturile intr-o zi obisnuita si cu atat mai mult imi arog dreptul de a purta ceea ce imi desfata trup si suflet atunci cand splendoarea texturilor si croielii semnifica extensia fastului unui moment intentionat a fi irepetabil. 


Ma gandesc la linii curate, fara alte podoabe decat fibrele delicate si simplitatea sofisticata a formei suple, o piesa romantica si boema, ori poate o spuma bogata de dantela drapata si tulle brodat. Alb si sperante tivite cu pulbere de stele, un dans, o declaratie de feminitate si implinire prinsa cu funde elegante asemenea unor aripi matasoase. Poti avea umeri dezmierdati de tesaturi fine, lucrate manual spre a-ti descrie  si accentua fericirea, ori dezgoliti pentru a fi sarutati de soare si cuprinsi de brate dragi. 


Poarta rochia pe care o simti a ta, rochia ce te dezvaluie si te completeaza dincolo de forma. Exprima-ti bucuria si emotiile prin valsul volanelor voluptuoase, abundente si elaborate, ori prin tangoul sinuos al trenei. Vibreaza in culori si petale minunat impletite printre buclele contopite intr-un chignon perfect ori ravasite de zefirul  toamnei tarzii. Picura-ti zambetele si visurile in buchetul ce-ti creste in palme si-ti imbraca cele mai tainice unghere ale sufletului asemenea unei mantii inmiresmate si tamaduitoare. 





9 comentarii:

  1. ai ales cea mai draguta rochie de pe site si eu am avut sirena la nunta mea si am stiut mereu cum va arata

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc. Eu nu ma incadrez in tipologia avantajata de sirena si totusi cea de sus mi-a placut, nu ma gandesc prea mult la rochia ideala insa am cateva coordonate.

      Ștergere
  2. M-ai emotionat maxim cu ceea ce ai scris! <3 :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie nu imi plac deloc rochiile sirena, dar totusi cred ca tu aia arata divin cu una de genul. Nu inteleg miresele grasute care aleg una insa...

    Te pup

    www.miu-miu.ro

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rochia din articol a primat fata de celelalte din colectie, mie nu imi place cum imi vine croiala sirena pentru ca ma avantajeaza talia anatomica. Mereu mi-am imaginat un model de purtat pentru o ceremonie pe plaja. Ceva fara crinolina, fara corset, genul de rochie pe care cu mici ajustari sa o pot lua pe strada apoi. :*

      Ștergere
  4. Am citit si eu articolul ala mai demult si m-a impresionat prin adevarul exprimat de el, mai ales ultima parte. Ce rochii frumoase...mai ca imi vine sa ma marit :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine ma sperie ideea desi atunci cand relatia este una de durata sau macar stabila hartiile sunt doar o formalitate si nu ar trebui sa fie cine stie ce diferenta fata de locuitul impreuna. Ma vad insa purtand rochia alba. E un motiv serios sa fac pasul, candva. :)

      Ștergere