Translate

miercuri, 3 septembrie 2014

Who's afraid of thrift shops?


"Eu nu as purta niciodata o haina folosita de altcineva". Argumentul suprem pe care l-am regasit obsesiv de fiecare data cand subiectul in speta a generat un razboi verbal pe alocuri socant, caci am vazut postari dedicate in urma carora s-a ajuns de la jigniri discrete la trivialitati greu de reprodus. Drag "combatant" pasnic sau incisiv, nelamurirea mea in acest caz ar fi urmatoarea : cand mergi chiar si in magazine cu nume rezonante si preturi la fel de luxuriante precum istoria si politica brandului, ti se aduce o haina in tipla si dupa ce o probezi se arunca pentru a nu mai ajunge si pe pielea altui client? Sau in fapt primesti la proba un produs pe care l-au mai imbracat sute sau chiar mii de potentiali clienti? Mai ales in cazul oraselor cu un singur mall si implicit un singur magazin X, Y, Z, ai sanse maxime ca rochia probata sa fi atins pielea a cel putin jumatate din populatie. Si nu, nu poti spala si dezinfecta haina inainte de a o pune pe tine pentru proba, asa cum poti face cu articolele alese din thrift shop. Asadar acest argument mi se pare cel putin lipsit de logica, in afara de produsele custom made nu prea ai cum sa eviti sa aiba contact cu alte persoane. Daca as extinde discutia, nici macar astfel nu exista garantie intrucat atunci cand se lucreaza haina este pusa pe un manechin pe care au fost depozitate si cele apartinand altora, permite-mi sa ma indoiesc ca respectiva croitoreasa scufunda bustul in spirt de la o clienta la alta. Pana la urma totul se reduce la igienizarea textilei, fie ea brand new sau vintage.  

Ce prejudecati am mai intalnit? 

"Slava Domnului, nu am nevoie sa cumpar de acolo". E drept ca la baza acestui gen de magazine au stat motivatii financiare si ca exista o anumita categorie ce nu are alta solutie. Insa in mare parte clientela nu este nici pe departe formata din patura sociala defavorizata, dimpotriva, intalnesti persoane cu putere de cumparare consistenta. Cu un stil aparte, independent de reguli vestimentare si tendinte, vanatorul de vintage cauta piese unice cu croiala si materiale de o calitate greu de gasit astazi. Si, de ce nu, cauta haine cu povesti atasate. Ii face placere sa se plimbe pe stradutele inguste, cu parfum de epoca, sa intre in micile magazine pestrite si aglomerate gandindu-se ca undeva printre textile nesarate si desuete se ascund comori ce ii vor condimenta si valoriza garderoba. Nu, nu este la fel de pretios un sacou YSL din ultima colectie, pe care il poate avea orice femeie cu un cont potrivit pentru asemenea capricii costisitoare, cu unul fabricat acum 50 ani pe care il vei avea numai tu. Nu-i incitant sa te gandesti cine a fost cea care l-a purtat si adorat, cum a fost viata ei, ce visuri, sperante, povesti si sentimente a trait? Se ascund atatea taine intr-un suflet de femeie, mai ales in sufletul cuiva capabil sa iubeasca o tesatura rafinata. Uneori ma bucur ca astfel de piese nu ajung pe mainile cuiva ce isi limiteaza existenta la prejudecati si reguli absurde. Daca functionezi pe principiul "mai bine imi iau ceva de la Bershka, macar e nou", iti cam meriti locul in turma de uniforme lipsite de imaginatie. Ganditi-va la Kate Moss, Sienna Miller,  Zooey Deschanel, o multime de alte fashion icons si o pleiada de runways models ce isi permit absolut orice achizitie costisitoare si totusi frecventeaza cu fervoare second hand-urile si realizeaza outfituri ce declanseaza blitzuri si editoriale faimoase. De ce? Pentru ca isi permit o libertate de exprimare vestimentara pe masura creativitatii remarcabile, reinventeaza si accesorizeaza fara a avea nevoie sa urmeze standarde si sa fie conditionate de particularitatile sezonului.  


"Sunt numai marimi mari". Aici admit ca exista si o parte de adevar. La prima vedere, gasim mai multe lucruri potrivite siluetelor rubensiene (si chiar mai mult de atat) decat un XS, S, M. Daca nu ai rabdarea de a studia atent si astfel sa capeti indemanare in a localiza rapid piesele adecvate taliilor mici, vei pleca acasa dezamagita. In ce ma priveste proportiile sunt echilibrate - am gasit deopotriva haine pe masura mea dar si marimi peste 50 pe care le-am luat fara sa clipesc fiindca stiu ca se pot modifica usor. Nu este deloc greu sa gasiti o croitoreasa, chiar si curatatoriile mai ofera servicii de retus. Sunt atatea fete care lucreaza la diverse fabrici de confectii pe salarii de mizerie si se bucura sa aiba ocazia sa castige ceva in plus si sa isi incerce mana si pe altceva decat tipare insipide si produse de serie. Trebuie doar sa iti doresti sa gasesti si sa ai putina rabdare sa alegi una ce ofera servicii rezonabile si preturi mici. Evident ca atunci cand platesti 10 lei pe un sacou nu e o afacere sa dai 50 lei sa il modifici. 
Pentru mine materialul si imprimeul reprezinta un motiv suficient de puternic pentru a nu tine cont de marime. Chiar imi place sa fie cat mai mari ca sa imi ofere mai mult material de transformat. O bluza marimea 56 stramtata si cu umerii ridicati va deveni o rochie, o fusta prea mare o sa fie transformata in camasa, o camasa ajustata devine chemise-dress. Totul se poate modifica de catre mainile potrivite, chiar si un palton. Daca optati pentru croitoreasa deja varietatea este infinita, iti poti lua absolut orice doresti, indiferent cat de voluminos ori banal ca si croiala este.


"Nu am ce alege, sunt demodate." De fapt e vorba doar de comoditate, am si eu prietene ce mereu tanjesc dupa ce imi cumpar dar daca le iau cu mine in 5 minute vor sa iasa din magazin. Din acest motiv nu sunt deloc entuziasmata de insotitoare, de cate ori am facut asta am plecat acasa fara nimic ori cu 1-2 lucruri nu prea stralucite. Sunt atat de multe thrift shop-uri in orice oras incat refuz sa cred ca efectiv nu gasesti nimic interesant, asta admitand prin absurd ca din miile de haine aflate in unul din acestea nu ti-a placut nici macar o esarfa. 
Amintesc de esarfe pentru ca nu o data am folosit un batic mare drept fata pentru o rochie facand spatele dintr-un material uni de culoare neutra, de ex aceasta. Mi-am atasat de mana un spate din material negru, light ca textura pentru a nu trage fata cea fluida, am facut sus un fel de cant si am introdus pe post de bretele lant de la o geanta mai veche. Lantul a fost pus continuu, formeaza practic doua U unite.       Ca si la partea cu marimea, croiala desueta poate fi rezolvata de croitoreasa. Fie ca ii modifici destinatia sau doar forma, cat timp iti place materialul piesa in cauza este solvabila. Mi-am luat candva un fel de camasa patratoasa din dantela, cu niste nasturi oribili.  Cu greu gasesti acum o dantela bogata si calitativa si am vizualizat-o imediat transformata in fusta aceasta. Ulterior a mai primit o modificare caci in imagine alesesem o captuseala din satin gros ce nu se aseza bine si volumiza inestetic in partea de sus, am schimbat-o cu voal elastic.
Este evident ca secretul sta in creativitate, daca exista imaginatie nu se poate sa nu gasesti nicio utilitate unui imprimeu deosebit. Incearca sa te gandesti la poze inspirationale, la ce incaltari, curele si bijuterii ai acasa, la layering si toamna de cupru si mere coapte. Ansamblul si contextul schimba total perspectiva asupra unui lucru aparent prea simplu si sters. Daca ar fi toate atragatoare in forma initiala nu mai erau de mult in magazin caci le-ar fi inhatat vanatoarele de etichete. 
Nu sunt de neglijat accesoriile, puteti gasi bijuterii boeme, curele si genti din piele lucrate impecabil, pentru preturi indecent de mici. Eu iubesc centurile fiindca imi permit sa accentuez talia hainelor oversized, asadar am nevoie de cat mai multe in diverse culori, grosimi, impletituri.     

"Daca ma vede cineva acolo?" Replica aceasta o iubesc cel mai mult, imi vine sa te plesnesc pana ti se aseaza cum trebuie mobila la mansarda. Trebuie sa fii extrem de limitat intelectual si estetic pentru a gasi motiv de ironizat in frecventarea magazinelor vintage si la fel de vitregit de soarta daca alegi sa iti temperezi stilul in functie de gustul celor multi si seci. S-ar putea sa descoperi ca esti mai penibila din cauza valorilor distorsionate si a uniformitatii pe care o promovezi indirect decat pentru boho chic-ul cules din thrifts. Cand veti intelege ca prezenta acolo nu e semn al declinului financiar? Si daca acesta ar fi motivul, ar fi jenant sa razi de asa ceva. Intotdeauna voi aprecia o persoana care isi construieste tinute eclectice cu un buget insignifiant, sophisticated simplicity ori mixuri indraznete si suprapuneri inedite, si mai putin pe cea care nu e capabila decat de asocieri matematice si corecte si adesea de outfituri intocmai ca prezentarea din magazin. De ce nu am putea combina cele doua surse? Limitele nu duc la progres, daca nu indraznesti nu vei fi niciodata mai mult de inca una estompata in multime. Si exceptand cazul cand pe taica-tau il cheama Bill Gates, nu poti avea mereu lucruri "noi", de cate ori iti vine o noua idee vestimentara. Eu fabric si zilnic wishlist-uri, fac curat in haine si ma gandesc cu ce as mai putea combina piesa X. Evident ca nu ma pot duce zilnic in mall sa-mi valorific ideile, pot insa gasi ce poftesc in paradisul vintage, fara sa imi destabilizez finantele. Faceam si asta candva, pana m-a avertizat o prietena ca am un comportament deviat si voi ajunge sa iau bani de la camatari. :)) Sincer sunt mai bine imbracata azi decat in vremurile cand dormeam prin magazinele obisnuite, in garderoba mea sunt acum o multime de piese cu etichete si materiale glam. Nu-i dragut sa pleci cu 100 lei si sa te intorci cu 5-6 plase in care se regasesc (si) YSL, Lacroix, Dior, Versace, Krizia, Ralph Lauren, Burberry, etc? Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, trebuie doar sa o urmariti pe Andreea, the Queen of Vintage Treasures. Pentru mine adevaratul fashion icon este ea, cea care face magie mixand thrifted items cu colectii actuale budget friendly, nu o Chiara Ferragni careia i se servesc outfituri comerciale lipsite de consistenta si unicitate. 
Poti fi bine imbracata si speciala fara sa dispui de un cont generos, ma intreb de ce atata incisivitate impotriva placerii cuiva de a colectiona "antichitati". 

 vintage
ˈvɪntɪdʒ/
noun
  1. 2.
    the time that something of quality was produced.
    synonyms:perioderaepochtimeorigin


                  

21 de comentarii:

  1. In sfarsit vorbeste cineva si despre asta! :))
    Am aceeasi parere ca si tine (apropo, fusta aia este absolut fenomenala!) chiar a meritat achizitia si modificarea.

    Si eu m-am lovit de prejudecatile astea. Insa am o prietena buna cu care mergem prin astfel de magazine si achizitionam haine potrivite pe marimea noastra. Niciodata n-am avut probleme sa nu-mi gasesc ceva bun. Ultima data mi-am luat o pereche de blugi cu talie inalta, in stare extrem de buna, marca H&M pe care am dat doar 25 lei.

    Unele lucruri prefer sa le achizitionez astfel, in primul rand pentru ca platesc un pret mai mic pentru un produs bun si de calitate. L-as gasi si in magazinul din mall, de la 60 lei in sus, dar prefer sa-mi investesc restul de bani altfel.

    Sa se demodeze ceva? Inseamna ca persoana in cauza cauta un nod in papura fara sa-si dea seama despre ce anume vorbeste. Moda este schimbatoare, revine iar si iar, unele articole sunt chiar piese care rezista schimbarilor asa ca orice haina isi are valoarea ei. Prin urmare, daca stii sa cauti, gasesti piese vestimentare valoroase si in magazinele vintage. La fel cand vine vorba si de bijuterii.

    Iti sustin ideea. Ma bucur ca am descoperit iar persoane interesante prin blogul tau. Tine-o tot asa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru apreciere, sper sa iti pot mentine mereu interesul cu subiectele dezbatute. Mie nu mi-e teama de controverse cand e vorba de haine, ma deranjeaza doar etichetele ce tintesc in alte trasaturi de caracter pornind de la un slit prea adanc sau o fusta prea scurta. :)

      Mi se pare dovada de incultura sa negi valorea thrift shop-urilor, evident ca nu esti obligat sa cumperi caci poate ai alte preferinte ca si stil dar ai putea sa te abtii de la a-i ironiza pe cei care le frecventeaza. In orice mare capitala a lumii gasesti asa ceva, chiar si pe strazi centrale, face parte din farmecul locului. De ce sa te imbraci ca toata lumea cand poti mixa haine deosebite si sa atragi mai multe complimente decat cu cea mai noua si vanata jacheta Zara de ex? Eu nu as da in veci 450 lei pe sacourile lor made in China din materiale mediocre, am ce face mai bun cu banii acestia.

      Sa stii ca mie mi se par cam scumpe "vintageriile" in Craiova, prefer sa merg la Valcea de unde ma intorc cu nspe plase de haine. Camasa transformata in fusta e luata de acolo, a costat 2 lei, ca toate lucrurile din acel magazin de altfel. Imi pun castile in urechi si iau la pas stradutele micutului oras cochet si linistit, ador cautarea, pipaitul materialelor, jocul imaginatiei.

      Andreea e o tipa cool cu un stil surprinzator, nu inteleg cum nu se bucura de mediatizarea obtinuta de "feisaniste" fabricate de banii iubitului, parintilor, ori de prieteniile cu cine trebuie din moda si presa. Mai exista un blog al unei tipe de afara bazat exclusiv pe transformarile hainelor pescuite din second-uri, nu imi amintesc acum denumirea din pacate...

      Ștergere
    2. Poate pana la urma iti amintesti. Pana una alta ti-o recomand pe JennIm de la clothesencounters (youtube) care combina piesele noi cu piese thrifted.
      Da, sunt total de acord. Daca cineva a facut o alegere, nu vad de ce ai comenta. Plus ca fiecare prefera sa-si "arunce" banii pe ce crede de cuviinta. Si exact cum spui tu, prefer sa dau mai putini bani pe ceva la fel de bun ca un produs din mall. Restul sa-i investesc in carti sau in calatorii.
      Cu 450 poti petrece un weekend frumos, la munte.

      Nu stiam ca in Valcea sunt preturile asa bune la magazinele vintage. Si aici mai gasesc cate un chilipir, dar trebuie sa cauti bine :)) Daaa, stiu exact la ce te referi desi eu mai am de lucrat la capitolul imaginatie. Imi place ca ai trecut la nivelul de a-ti transforma piesele in ceva original si de a lucra la ele. Bravo!
      Oh, nu iti face probleme. Te trec in blogroll ca sa stau cu ochiul cand mai postezi ceva interesant. Ma bucur ca cineva din acelasi oras cu mine impartaseste idei bune, are talent si adora fashion&beauty stuff.

      Ștergere
  2. cele mai indragite piese din garderoba mea sunt thriftuite! ce-i drept, mai mult de o scurtare sau o stramtare nu prea imi permit, pentru ca am invatat in timp ca nu toate croielile pot fi modificate ( mai ales cand e vorba de lucrusoare mai groase) si incerc sa caut hainute cat mai apropiate de marimea mea ( mai putin la camasi, acolo nu prea ma intereseaza :)) ). iubitul meu fregventeaza si el..deci am cu cine sa merg macar ocazional si sa imi mai dea o parere. in rest, m-am izbit de multe ori de "vai, daca ma vede cineva" si nu mi-a priit, insa am invatat sa ignor, mai ales cand le vad fata atunci cand imi lauda vreo piesa si le spun " a fost doar 4 lei, dar mersi" :)) Andreea e cu adevarat o muza. Eu de fapt m-am apucat de sportul asta pentru ca ma innebunea o geaca de-a ei achizitionata astfel (care, de altfel, imi place si acum )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se pot modifica si hainele groase daca croitoreasa are ocazia sa ajunga la o masina de cusut industriala. A mea le ia la servici in acest caz, insa e drept ca astept mai mult pentru ca nu poate face asta decat atunci cand lipseste supraveghetoarea de sala. Nu au voie sa isi lucreze nimic personal iar ea acasa are doar o masina de cusut obisnuita.

      Am o prietena bloggerita care la un moment dat avea un Porshe decapotabil si in general isi permitea branduri de lux. Privind imaginile de pe blog si facebook, toata lumea avea senzatia ca tipa e snoaba si risipitoare (desi e chiar invers, e o fata placuta si normala, cu mult bun simt). Cand venea in Craiova ii placea sa colinde secondurile si imi povestea ca intr-unul din ele s-a intalnit cu o cunostinta care a avut o reactie tragi-comica, pe langa faptul ca a rosit si nu mai stia sa vorbeasca, o asigura ca nu va spune nimanui ca a vazut-o acolo daca nici ea nu va spune. Asta e fix ca gluma aceea cu "- Domnule doctor, m-a muscat o albina dar mi-e rusine sa va spun unde...- Ei, haideti doamna, nu va sfiiti, am mai vazut cazuri. De san? De bla bla bla...- Nuuu, in Miniprix Otopeni, sa nu mai spuneti nimanui" :))

      Exact asa fac si eu, am o placere deosebita sa raspund complimentului unei snoabe cu dezvaluirea provenientei mai putin glam si a pretului foarte mic. Reactiile variaza, unele devin livide si ma privesc piezis, altele isi schimba atitudinea si lauda alegerea inteligenta. Nu prea vad cum se aplica principiul "putin si bun" daca ai la dispozitie "mult, bun si ieftin", faptul ca ai 3 carpe Cavalli si 4 Guess luate cu efort nu te face bine imbracata avand in vedere ca porti mereu aceleasi cateva tinute.

      Ștergere
  3. Perechea mea de blugi preferata e luata dintr-un thrift shop din cartier pe care il frecventez destul de des fiindca se schimba marfa des si tot timpul e ceva nou de vazut si gasit. Acum vreo luna mi-am lua o geanta de piele pentru camera foto pe un pret de nimic (14 lei) pe care o folosesc pentru cosmetice, de fiecare data cand o vad zambesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu in Craiova merg mai rar pentru ca nu imi place raportul calitate-pret, sunt foarte multe haine ponosite si scumpe, dar ma intorc precum Mos Craciun cand merg la rude la Valcea si Severin. Ambele orase sunt raiul sh-urilor, ma spetesc cu bagajele la plecare. :)

      Nu pun in fata remarca "e cool sa faci asta", ci incercarea de a fi speciala intr-o lume a imitatiei. Pur si simplu nu ma pot bucura de nu stiu ce piese in voga cand pe strada mai intalnesc cateva fete imbracate la fel, ma simt de parca nu am personalitate si nu sunt capabila sa gasesc lucruri care sa ma reprezinte si delimiteze.

      Ștergere
  4. Amen, sister! Eu sunt inca mic copil pe langa tine si Andreea, dar usor-usor sper sa plec si eu din thrift-uri cu YSL si Burberry. Nu conteaza firma, dar macar asa ... sa fiu si eu cu inima impacata ca am gasit super brand la super pret :)) Eu stau prost tare la capitolul fashion si stil si ma bucur ataaaat de tare ca preturile mici din second-uri imi permit sa experimentez si sa indraznesc la combinatii in care nu mi-as permite sa investesc prea multi bani, de frica sa nu dai un rateu foarte costisitor si sa imi blestem zilele.
    Pentru mine thrift-uitul a devenit o aventura, pentru ca God knows, nu mai am nevoie de haine, ca de 2 saptamani mi-am propus sa imi iau toata garderoba la rand, prin rotatie, si inca n-am ajuns in situatia in care sa repet piesele vestimentare (mai putin pantofii si 2-3 cardigans). Distractie mare pe capul meu, ce sa zic :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar putea exista un motiv pentru care gasesti greu YSL & co, la un moment dat vanzatoarele fac front comun cu clientele fidele si le pastreaza hainele bune. Si eu am un astfel de loc, cand primeste ceva calitativ ma suna sa vin sa le vad. Daca imi plac, hainele alea nici nu apuca sa ajunga pe umerasele din magazin. Si sunt convinsa ca asa se intampla in multe locuri.

      Cum spuneam in postare, mai ales cand privesti poze inspirationale pe platforme de tipul chicisimo, chictopia, pinterest, te loveste brusc cheful de a avea si tu nu stiu ce palazzo pe care sa ii combini cu un top intr-o culoare puternica. Si maine ai vrea o rochie maxi floral print, si poimaine nu stiu ce camasa sau sacou cu croiala masculina...evident ca nu te poti duce la cumparaturi foarte des, nu stiu cate persoane isi permit sa investeasca sute de lei zilnic, ori cu thrift shops te poti bucura de toate capriciile fara sa te usture grav in portofel.

      Ștergere
  5. Ale-fucking-luia, cineva a postat despre asta!! Lumea inca a ramas cu ideea ca secondurile reprezinta magazinele alea imbacsite, urat mirositoare din care doar saracii isi cumpara haine, asa cum erau pe vremuri. Intre timp lucrurile s-au schimbat, au aparut pana si seconduri de lux. In Iasi de exemplu sunt mai multe seconduri cu preturi de 200 de lei pe kilogram, uneori unele articole mai grele (paltonasele de exemplu) sunt mai scumpe decat cele din mall. In schimb bluzitele finute de voal, fustele si rochiile din material delicat le cumperi la 10-15 lei si clar nu vei vedea pe strada pe cineva imbracat ca tine. Si cand stai la rand la supermarket si vezi ca 5 din 10 fete au aceeasi pereche de pantaloni sau acelasi cardigan cumparat din Bershka sau H&M, sa ai un stil aparte, doar al tau e mare lucru. De cativa ani si eu imi iau haine predominat din seconduri ghidata fix de "mult, bun si ieftin" cum ai zis si tu. Saptamana asta de exemplu cu 55 de lei mi-am luat o pereche de blugi cu eticheta din material adevarat de blug, nu subtielile alea care se gasesc in magazin, o fusta groasa de toamna, o rochie eleganta si doua bluzite diafane. Eu zic ca am iesit super bine, tinand cond de faptul ca nici macar un articol din acestea nu mi l-as fi putut cumpara cu banii astia daca mergeam in magazin. Bravo Ramona pentru articol, ma bucur ca cineva a scris despre asta, poate vei inspira si alte persoane sa renunte la prejudecati si sa se gandeasca la buzunarul si stilul lor mai mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pariez ca sunt multe bloggerite care ar putea povesti despre asta, imi vin in minte cel putin doua despre care stiu ca iubesc sa colinde thrift shop-urile, insa prefera sa nu mentioneze subiectul. Si nu din snobism, ci din prudenta...s-ar putea ca adoratia de care se bucura acum sa fie atinsa de ceva schimbari caci publicul nu e complet open-minded. Nu cred ca vom ajunge vreodata la nivelul degajat de afara, sa consideram sh doar o sursa de piese si materiale rare, un exercitiu de stil si creativitate, si nu o locatie destinata exclusiv celor lipsiti de posibilitati.
      Daca exista chiar si numai un caz de boala de piele contactata de acolo ar fi izbucnit un scandal mediatic, presa abia asteapta subiecte care sa faca valuri si sa declanseze isterie nationala. Chiar nu inteleg de ce se mai foloseste acest argument fara greutate, cumperi o paine si mananci si habar nu ai pe unde a zacut si ce vietati au trecut peste ea...sau ce maini au framantat-o. Daca gandesti asa apoi zilnci ai 1001 sanse sa contactezi boli din gesturile cotidiene banale, nu de la o carpa pe care o igienizezi.

      Unicitatea este motivul principal pentru care sustin importanta sh, nu mai suport sa vad peste tot aceleasi cateva branduri cu aceleasi cateva modele. Materiale slabe, preturi nu tocmai accesibile, declin pentru ca se inchina unor tendinte efemere. De ex eu nu mai gasesc placere in peplum, a fost un moft de moment, nu e genul de taietura clasica valoroasa si actuala si peste 50 ani.

      Iti multumesc mult pentru apreciere si pentru randurile acestea, sunt oricum impacata cu alegerile mele dar ma simt si mai bine cand vad ca mai sunt si alte persoane ce refuza sa poarte uniforme sa plateasca sume nesimtite pentru calitate slaba. Femeile simt nevoia sa se reinventeze, sa se delimiteze de ceea ce le inconjoara, nu te poti simti speciala cand porti ce poarta jumatate din oras. Da, poate nu arata la fel pe toate caci atitudinea conteaza, insa nu e aceeasi placere cu a purta lucruri cu adevarat speciale, ma incita gandul ca acel imprimeu si acea croiala le am doar eu.

      Ștergere
  6. Da, ai dreptate intr-un fel...dar una e cand probezi ceva, si alta cand porti ceva regulat. Mie sincer nu imi place nici sa imprumut haine.

    Nu imi place deloc mirosul ala din SH-uri ... mi se face rau. Si recunosc ca nici rabdare nu am, dar asa ai scris articolul asta incat m-ai facut curioasa si poate o sa merg zilele astea sa vad daca gasesc ceva interesant, pe marimea mea.
    Din pacate, multe haine sunt rupte si atunci stai sa te gandesti daca intr-adevar merita sa cumperi, ca apoi sa il duci la reparat. E ca si cum ai lua o masina stricata la un pret foarte bun si o duci la reparat,pe bani multi...

    Am vazut si eu comorile Andreei, imi place mult de ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mirosul e si inamicul meu numarul unu, de multe ori ma face sa stranut. Insa ignor situatia, am avut prea multe reusite vestimentare ca sa ma impiedic din atat. Si probabil ca m-am mai obisnuit. :)

      Nu am cumparat niciodata haine rupte sau ponosite, de regula evit lucrurile care pot face scame, cum sunt tricourile si puloverele subtiri. Ma indrept spre matase, voal, diverse panze, nimic supraelastic si sintetic.
      Am si subliniat in postare ca nu merita sa dai 10 lei pe un sacou si 50 sa il modifici, de reparat ruptura nici nu am mai vorbit caci nu prea vad cum ai putea face sa dispara o gaura sau o pata consistenta.

      Rabdarea e totul, nici pe mama daca o iau cu mine nu reusesc sa o conving sa reziste in magazin mai mult de 5 minute. I se pare ca nu are ce sa vada si in fapt nici nu prea e de acord sa frecventez astfel de locuri. :)

      Ștergere
  7. Eu nu sunt impotriva magazinelor de acest fel. Da, mai cumpar cate ceva din astfel de magazine, insa cel mai mult imi place sa merg in astfel de magazine si sa caut orice articol vestimentar nu pentru a-l folosi ca atare, ci pentru material. Recent am facut un costumas inspirat de cel al reginelor egiptene, iar ca material am folosit o rochie cu imprimeu-imitatie de piele de sarpe, aurie, sintetica, luata dintr-un astfel de magazin. :D Eu am avut mereu noroc la genti in astfel de magazine.
    Ce-i drept, eu nu prea am rabdare sa caut, sa iau fiecare hainuta la inspectat, etc ... S-a intamplat sa gasesc marimi mari, dar si S-uri. Singurele haine pe care le am marca H&M ( originale, cu toate etichetele ) sunt din SH-uri!! Am in oras un SH care aduce si marfa noua, de la confiscari. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cumpar lucruri doar de dragul materialului, cele mai frumoase imprimeuri de acolo le am. Si astfel am si certitudinea ca port ceva unic. Din acest motiv sunt chiar mai bucuroasa cand gasesc o fusta XXL decat atunci cand gasesc un S, o desfac si o transform in rochie sau fusta si bluza, infinite posibilitati.

      Am colectie de curele din piele, oricand am ceva nou si ma gandesc "ce pacat ca nu am o curelusa asa, asa si asa" realizez instant ca indeplinirea dorintei costa doar un drum pana la second, si pentru o suma de sub 5 lei ma aleg cu tot ce poftesc. Si cu gentile am avut noroc, nu branduri rezonante dar piele bine lucrata. Arata impecabil si acum dupa ani de purtare (unele au si 11-12 ani).

      Ștergere
  8. Ah, e ca un ghimpe subiectul asta. Credeam ca s-au mai linistit snobii in privinta sh-urilor. Se pare ca nu. Drept pentru care am renuntat demult sa mai port discutii (cu oricine) pe marginea subiectului. Pana la urma nu eu traiesc cu prejudecati de gen, si nici nu am nevoie sa ma sufoc si ma calce pe picioare lumea si mai tare prin magazine.

    Haine cu potential (asa cum ai descris si tu) sunt cu duiumul pentru cine tine neaparat sa se prezinte in societate altfel decat restul turmei. Materiale, texturi si imprimeuri unice, calitative si ieftine doar prin seconduri se mai gasesc. Am trecut si prin etapa asta, mai nou tind spre piese cu adevarat vintage, din 50-60 cu greu gasesc si sunt si mai dificil de modificat pentru ca au croieli nu tocmai minimaliste si cusaturile' s cam fragile de trecerea timpului. Cel mai mult admir persoanele care duc vintage-ul la nivel de lifestyle, se imbraca si isi imbraca si casa ca si cum inca ar fi mid-century. Imi este asa ciuda ca, desi bunica e croitoreasa pensionata, nici de mine si nici de mama nu s-a prins nimic din ale croitoriei. Ce conteaza ca poate am idei daca partea de executie e zero barat? Nu imi place absolut deloc sa fiu la mana si cheremul unei croitorese. Sper sa pot gasi una cu care sa rezonez mai bine, si asta cat mai repede, caci hainele vintage daca nu cad bine pe corp dau un aspect tare neglijent si demodat, oricata atitudine e aruncata in joc.

    PS.Andreea a intrat de curand pe instagram, la insistentele mele. Cand te gasesc si pe tine acolo? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intotdeauna va exista un soi de Inchizitie care sa condamne frecventarea sh-urilor, sper doar sa isi cizeleze exprimarea argumentelor contrare si sa nu se mai comporte ca si cum prezenta acolo ar fi un pacat capital si o situatie jenanta. Eu ii pot accepta pe cei care merg pe principiul "am fost invatat de mic sa nu imprumut haine, asadar nici nu le doresc pe cele purtate de altcineva", dar nu si pe cei de functioneaza dupa conceptia "ce nevoie am sa intru acolo ca doar nu sunt sarac, daca iau vreo boala??!". Ai mai multe sanse sa iei ceva din mancarea, de pe paharele sau tacamurile unui restaurant, caci doar nu supraveghezi igienizarea si prepararea, decat sa iei o boala de pe niste haine pe care le speli riguros cu propria mana. Acum daca femeia care ti-a lucrat rochia cea noua avea nu stiu ce eczema, crezi ca te procopsesti si tu cu asa ceva avand in vedere ca o speli inainte sa o porti?
      Pun pariu ca sunt mai multe persoane care au facut toxiinfectie alimentara sau au contactat te miri ce bacterie intr-un local decat persoane care au avut o afectiune a pielii dupa ce au imbracat o haina sh. De fapt nici nu am auzit vreodata de asa ceva. Ele oricum sunt igienizate pentru a putea fi vandute, de aici si mirosul dubios, plus ca desigur o curati si tu acasa pana scartaie. :)

      Si nu iti exploatezi bunica?? Daca era a mea si in putere sa mai lucreze cate ceva as fi stresat-o cam des . :D Ieri mi-a propus croitoreasa mea sa facem impreuna o mica afacere cu haine, candva mi s-ar fi parut super ideea caci eu si daca incep acum sa invat va dura mult pana ajung sa imi pot executa singura orice model dorit...dar ma gandeam ce putina satisfactie imi aduce gandul ca le coase altul, nu e acelasi lucru ca atunci cand poti spune ca e creatia ta cap-coada. Plus ca nici pretul de pornire nu ar mai fi mic caci trebuie sa ii dau si ei o parte serioasa.

      Mi-am facut pinterest si nu am postat nimic, voiam doar sa ii pot urmari pe altii...dar cred ca trebuie sa ma ocup de cont pentru ca am observat ca oamenii se aboneaza la el.

      Ștergere
    2. Am o banuiala in ce consta ideea aceea de biznis si nu pot spune decat : go for it! Ia-o la inceput cu baby-steps, vezi cum decurge si te adaptezi. Toata treaba e sa te pui in miscare. Multe bloggerite au sectiune de shop-my-closet. Nu retin daca ai si tu asa ceva, dar poti incepe de aici.

      Bunica e pe stilul pragmatic, daca apelez la ea pentru stramtat, tivit etc, se baga. Dar ca sa stau sa ii explic ideile mele de design si viziunea de modificat oaresce item, o pierd pe drum. Cred ca i s-a urat de profesia asta, 40+ ani de meserie (si inca foarte prost platita) i-a lasat un gust amar. Prefer sa ii crut pensionarea :))

      Ștergere
  9. Draga Ramona, felicitari pentru acest articol, ai verbalizat intru-totul ceea ce cred si gandesc si eu despre subiectul SH, m-am regasit total in fiecare paragaraf al tau, am recunoscut reactiile celor din jurul meu vis-a-vis de subiectul acesta si propriul meu entuziasm in fata unei camasi de matase, e exemplu, descoperita intr-un magazinas de pe cine stie ce strada obscura. Apropo de asta, cea mai recenta achizitie, una care imi provoaca emotii si acum cand ma gandesc la ea (e la curatatorie) este mult doritul capot vintage pe care il caut de vreo 2 ani si in sfarsit l-am gasit - e lung, gen chimono, din matase naturala 100%, turcoaz, brodat manual cu motive chinezesti, e sublim, e de colectie ...pfff si m-a costat doar 10 lei!!
    In sfarsit trecand peste asta, am recunoscut si eu mereu ca cele mai frumoase piese vestimentare pe care le am in garderoba provin din sh-uri sau magazine vintage online si la fel ca si tine am multe alte haine croite din achizitii sh, fie de mine, fie de crioitoreasa mea. Nu ma deranjeaza nici mirosul, nici ceilalti clienti cu care impart cautarile dupa comori, si activitatea in sine imi produce placere si tocmai de aceea prefer sa merg singura, nimeni nu are rabdarea pe care o experimentez eu in magazinele sh.
    Felicitari inca o data pentru articol, mi-am dorit de mult timp sa abordez si eu subiectul in acest mod, insa nu am reusit sa ma mobilizez niciodata, dar m-am bucurat nespus sa-l citesc la tine.
    Un weekend placut iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Excelent articol!! Merita scandat BIS, BIS!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce ma enervezi! Mi-am adus aminte ca am uitat de un SH care e aproape de mine si nu l-am vizitat de nu mai tin minte cand. Sunt multe comori ascunse in Buc dar nu le cunosc si timp sa colind nu am. La Valcea stiam cateva, aveam o prietena care era sunata cand aducea marfa si imediat ma lua cu ea. Cred ca 90% din magazin erau haine Zara, unele cu eticheta.
    Mi-a placut articolul!

    RăspundețiȘtergere