Translate

miercuri, 2 iulie 2014

Dias, stapanul timpului


Milan Kundera numea cainele legatura factorului uman cu infinitul. "A sta alaturi de el pe coasta unui deal, intr-o dupa-amiaza magnifica, este intoarcerea la Eden - unde a nu face nimic nu era plictiseala, ci pace." 


Numele lui e Dias. Un nume cu rezonanta portugheza apartinand primului explorator european ajuns in Capul Bunei Sperante, punand astfel bazele unui traseu maritim intre Atlantic si Asia. Dias, asadar cel dintai.

Cel dintai pentru ca misiunea de salvare inseamna o lupta contra cronometru si atunci cand fiecare minut face diferenta intre viata si moarte ceea ce a invatat sa execute reprezinta doar 50% din reusita, cealalalta constanta primordiala fiind rapiditatea cu care constientizeaza situatia si aplica regulile insusite.

Cel dintai fiindca ciobanescul elvetian, lupul alb, este inzestrat genetic ca prin antrenamente intense si exercitii dificile sa-si poata dezvolta abilitatile specifice unui caine de salvare. Doar 10-12 din cele aproximativ 350 rase existente sunt apte sa ofere exemplare potrivite misiunilor de urgenta.

Cel dintai datorita psihicului puternic, este esential sa fie echilibrat indiferent de pericol si factorii perturbativi ai mediului. Este mai calm decat ciobanescul german, constituie un subiect de dresaj mai bun. Un caine de salvare trebuie sa ajunga la performanta de a nu se lasa distras de ceea ce il inconjoara, sa nu reactioneze la zgomotul de fond si sa nu se sperie, sa diferentieze mirosul din zeci si sa il izoleze pe cel cautat. Exista un limbaj al trupului cunoscut de caine si conductorul sau. "Cand merge in fata uneori duce urechile spre spate sau se intoarce pentru a-si asigura zona. Merge in zig-zag, se roteste pana ajunge la locul misiunii iar daca nu poate ajunge se opreste si latra. Exista cazuri in care refuza sa latre pentru ca simte groaza omului muribund si se comporta in mod deosebit. Ponteaza locul sau cere conductorului sa-i spuna ce sa faca." 
Reusita se datoreaza si atasamentului fata de conductor, Elvis Tita, si indemanarii acestuia in a exploata si dezvolta calitatile patrupedului. Diferenta intre un caine dresat pentru salvare si un caine salvator este ca cel dintai poate semnala fals stiind ca atunci cand latra primeste recompensa. Despre cel din urma se spune ca poate auzi bataile inimii victimei, ca poate simti adrenalina, teama, durerea acesteia.  



In spaniola dias inseamna zile. Imi place sa cred ca nu a fost numit astfel doar pentru ca suna melodic ci si pentru ca ii reprezinta activitatea : aceea de a darui zile, asadar viata. Dias, cainele care pazeste strasnic poarta dintre lumi, te smulge din disperarea simtita atunci cand intelegi ca tu si semenii tai nu mai puteti face nimic sa opriti destinul ori capriciile naturii. Acolo unde omul nu poate patrunde si nu poate simti palpitatiile slabe ale vietii, intervine cainele salvator. Percepe, filtreaza, individualizeaza, calculeaza, gaseste si semnalizeaza. Castiga timp pretios si intervine din nou rolul sau ca legatura intre om si infinit. Pentru ca acele momente petrecute de o victima sub daramaturi sau in orice alta situatie care ii afecteaza integritatea cu riscul suprimarii par fara sfarsit si fara speranta. Cainele ii da sansa unui nou inceput, fara a-si cruta in acest scop propria viata, fara a tine cont de dificultatea misiunii si factorii agravanti.


In greaca moderna Dias = Zeus, cel care a invins titanii. Asa cum Dias, lupul alb, sfideaza calamitatile si pericolul.
Este cel mai bun din generatia lui, in Romania exista doar trei exemplare de ciobanesc elvetian salvator. Urmeaza sa participe si la Campionatul National de Misiuni de Salvare de la Timisoara, in octombrie. Sa speram insa ca inainte de asta va avea sansa sa ajunga la cel din Italia, merita cu prisosinta participarea.

Dresajul lui este complex  si implica disciplina impecabila, energie, exercitii elaborate, fortarea limitelor, curaj. Factorul uman este mai instabil emotional si, chiar si atunci cand vorbim de profesionisti, in situatii grave rezistenta psihica (si implicit fizica) a omului poate ceda. In plus cainele are instincte mai bune, cei care aveti animale ati observat poate ca simt cutremurul inainte sa inceapa miscarea.
Antrenamentul nu se incheie in fapt niciodata, incepe la 4-6 luni si continua pe tot parcursul activitatii sale in acest domeniu. Daca in sistemul militar activitatea nu merge de regula mai departe de 7 ani, in sistemul civil si mondial nu exista bariera varstei ci durata rolului de cautare-salvare depinde de cum este intretinut si ingrijit si de rezistenta organismului cainelui.


"Inteligenta nativa dublata de antrenament serios ii permite sa faca diferenta intre persoana vie si decedata. Daca intr-o misiune exista si 30 voluntari cainele identifica si elimina mirosul acestora pentru a-l putea individualiza si localiza pe cel al victimei." 


Dias si alti 5 patrupezi curajosi si abili fac parte din echipa Romaniei, calificata la Campionatul Mondial al Echipelor Canine de Salvare. Acest eveniment va avea loc in Italia intre 20 si 24 august si din pacate nu exista sustinere financiara pentru a ajunge acolo. Este pacat sa nu incurajam reusita si performantele participantilor romani si Centrului de Educare Canina, si-au castigat dreptul de a fi acolo prin multa munca si sacrificii si ultimul obstacol ar trebui sa fie aspectul pecuniar. Daca va este la indemana sa ajutati aceasta cauza puteti dona aici :


Asociatia Centrul National de Educare Canina, banca BRD sucursala Craiova,
cod IBAN : RO17BRDE170SV85727541700 – cont în euro, SWIFT : BRDEROBU,
cod IBAN: RO06BRDE170SV37720521700 – cont în lei



Cateii (impreuna cu conductorii, bineinteles) au avut rezultate deosebite. 

1. Liviu Ionescu – cu labradorul Neky Liguard – triplu campion national RH FL, atit la individual cit si pe echipe IPO-RM, locul 9 la Campionatul Mondial al Cainilor de Salvare 2012- FCI WCH (din Top 100), campion international;


2. Corina Diaconu – cu labradorul Nesie Liguard – campion national la individual RH T, locul 9 cu echipa la Campionatul Mondial al Cainilor de Salvare 2012 – FCI WCH;



3. Carmen Popescu – cu labradorul Yaro Pit Black Tiger – vicecampion national RH FL, campion national pe echipe IPO-RM;



4. Elvis Tița – cu ciobanescul alb elvetian Dias – vice campion national IPO-RM;



5. Daniel Oacă – cu labradorul Next Liguard – vice campion national RH F, vice campion national cu echipa IPO-RM, locul 9 cu echipa la Campionatul Mondial al Cainilor de Salvare 2012 – FCI WCH;



6. Robert Berendei – cu labradorul Edelhund Aldo Goldi – campion pe echipe IPO-RM.








Postarea a fost dedicata lui Dias, l-am ales fiindca numele lui mi-a spus povestea de mai sus si pentru ca bucuria mea a fost candva un lup negru, ciobanesc alsacian. 
In aprilie 2013, la 10 luni, era cel mai tanar exemplar la Simpozionul International al Cainilor de Salvare



Iata un clip cu lupul alb si cateva poze :





















Va invit sa cunoastem si ceilalti caini salvatori si sper sa ajutati si voi postand pe bloguri. Gasiti detalii despre campanie aici












Cei de la Centrul de Educare Canina Craiova mi-au oferit cateva informatii pretioase despre Dias si despre cainii de cautare-salvare in general. 



Cum sunt alesi? Exista doua posibilitati : 

O persoana particulara isi achizitioneaza un catel fara a avea intentia de a-l transforma in exemplar dedicat misiunilor de salvare, asadar in prima faza il considera un animal de companie obisnuit. Ulterior descopera Centrul de Educare iar domnul prof. Liviu Ionescu remarca potentialul acestuia si la 4-5 luni se efectueaza psiho-teste canine menite sa evidentieze temperamentul cainelui, caracterul, coeficientii de adaptabilitate, daca este compatibil. 

Din pacate de multe ori tocmai aceasta ignoranta initiala fata de insusirile speciale duce la situatii in care desi proprietarul observa aptitudinile si randamentul cainelui decide sa nu le exploateze pana la capat. Dupa mai multe sedinte de dresaj este multumit de progres si nu doreste sa extinda rezultatul obtinut dincolo de satisfactia personala. Se pierde astfel un exemplar de cautare-salvare pretios, care ar fi putut salva vieti si nu doar sa impresioneze intr-un mediu restrans.

A doua varianta este cea a proprietarului decis sa aiba un caine inzestrat pentru misiuni de urgenta. Merge la Centrul de Educare si solicita gasirea unui astfel de pui, urmand a fi cautat in cadrul caniselor. Nu este atat de usor de realizat, sunt cazuri cand din 100 de cuiburi nu poate fi gasit nici macar unul potrivit. Se respecta si aici regula varstei propice, 4-5 luni, si se aplica psiho-teste canine. Astfel se pot descoperi calitatile patrupedului si esti indrumat corect catre specialitatea in care are sanse sa faca performanta. Trebuie sa stiti ca pentru rezultate remarcabile se obisnuieste a se face dresaj doar pentru o singura misiune, foarte rar doua. El trebuie sa isi potenteze bagajul genetic si cel dobandit prin dresaj, daca lucreaza in mai multe sensuri risti sa nu exceleze in nicio specialitate. Sunt caini care fac performanta in cautarea in caz de avalansa, altii cu abilitati pentru gasirea sub daramaturi sau de urma. Selectia este extrem de dura.

Intre un caine de urma si cel de cautare-salvare este o diferenta colosala : primul are obligatoriu nevoie de un obiect cu mirosul victimei, trebuie sa stie ce cauta, in timp ce al doilea poate localiza victima al carei miros nu il stie intr-un spatiu de asemenea necunoscut. Cel de urma merge in lesa, cauta doar mirosul cu care se familiarizeaza ajutat de obiect, salvatorul merge liber si semnalizeaza fiecare persoana ghemuita sau intinsa pe o suprafata de aprox 75.000 mp. Exista 3 tipuri de semnale standard :

- latratul (foarte important, un caine dresat sa stea culcat atunci cand localizeaza victima nu va fi de ajutor intrucat in timpul necesar pentru a fi gasit de conductorul sau victimei i se poate inrautati starea)     

- recall (cainele se intoarce dupa conductor)

- cel in care poarta la gat un dispozitiv numit bringsel,  pe care il ia in gura atunci cand a localizat victima


Antrenamentele : 6 luni dureaza antrenamentul de baza, intre 6 si 12 luni se lucreaza la perfectionare. Asadar abia dupa 18 luni este pregatit sa faca fata misiunilor reale. In ce-l priveste pe Dias, antrenamentele lui au loc in 3 sedinte saptamanale a cate 2 ore fiecare. Este importanta si varsta la care incepe antrenamentul.  


Intretinerea unui caine de acest tip este bineinteles mai elaborata decat cea a unui patruped obisnuit. Vorbim de un program de pregatire corespunzator, hrana speciala, antrenamente diferite. Locatia se schimba tocmai pentru a-i asigura acestuia capacitatea de a localiza victima in mediu necunoscut. 


Daca va intrebati cum intervin acesti caini in misiunile de salvare, motivatia este ca, spre deosebire de scolile private de dresaj, Centrul de Educare Canina are un parteneriat cu institutiile statului si fie sunt solicitati de acestea fie de familiile implicate. Nu ma pot abtine sa nu mentionez faptul ca vorbim strict de voluntariat, nu au primit nici macar o singura recompensa financiara pentru performanta. Este normal sa nu contabilizezi vietile omenesti, dar pe de alta parte acesti caini trebuie intretinuti iar Centrul nu poate supravietui din multumiri. Tot ce se intampla acolo se face din banii membrilor ori cu fonduri proprii limitate e mai greu sa faci performanta mai ales la nivel international caci deplasarile costa considerabil. Nu mi se pare normal ca cineva sa vina cu banii de acasa pentru slava tarii, daca doresti sa te mandresti cu participantii tai atunci ar trebui sa ii sprijini cu tot ce au nevoie. Decat sa schimbam niste borduri sau sa mai cumparam o decoratiune din gard viu de 20.000 euro, mai bine alocam buget pentru cei care salveaza oameni.   


6 comentarii:

  1. Thanks for the marvelous posting! I quite enjoyed reading
    it, you're a great author.I will be sure to bookmark your
    blog and definitely will come back down the
    road. I want to encourage continue your great job, have a nice day!


    Take a look at my blog ... website; ,

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos scris Ramona ca intotdeauna. Bravo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, nu pot decat sa zambesc cand citesc asemenea reactii. Pentru mine cuvintele sunt uneori tot ce am, coltul meu care ma intelege si ma primeste oricat as rataci fara sens.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Multumesc mult, ma bucur din suflet pentru aprecierile primite datorita postarii. Azi l-am cunoscut personal pe Dias, e mai frumos si mai mare decat in imagini. Si sacoul meu alb a facut cunostinta cu el, avem deci o prietenie marcata pe spate cu cele mai simpatice amprente. :) Chiar era cel mai frumos dintre ei, poate sunt subiectiva dar mi s-a parut si cel mai bun.

      Ștergere
  4. Frumos articolul,mi-a placut! Ma bucur sa aflu ca mai sunt persoane care fac ceva fara sa astepte altceva decat recunostinta si multumiri in schimb!

    RăspundețiȘtergere