Jurnalul purtatoarei de aparat dentar, 15 luni

Pe 12 aprilie 2011 mi se monta in sfarsit aparatul dentar metalic si iata-ma ajunsa in a 15-a luna de "convietuire". Am sa fiu sincera si voi recunoaste ca am cam obosit, nu neaparat fizic caci la un moment dat devine parte din tine si te obisnuiesti cu disconfortul (chiar si cu ranile sau aftele sporadice), ci pur si simplu nu mai am rabdare. M-am impacat cu gandul ca il dau jos la aproape 30 ani, insa asta nu inseamna ca nu tanjesc zi de zi dupa zambetul atat de dorit (si platit). Cred ca nu e zi in care sa nu zambesc larg in oglinda, exersand pentru momentele cand o sa ma hlizesc pana si la stele. Dar...mai e mult pana departe. :)

• Pe scurt : canin dreapta sus lenes + maxilar ingust + lipsa informatiilor (raritatea aparatelor la acea vreme si dentisti nepasatori) --> toti dintii mei de sus s-au mutat si aplecat spre dreapta si au ocupat tot spatiul, astfel incat caninul nu a mai avut cum sa erupa. Canin despre care absolut toti dentistii afirmasera ca nu exista, nu am mugur. Tarziu, pe la 21 ani, o radiografie arata ca de fapt bietul de el se dezvoltase acolo ascuns in os si gingie, avand o dimensiune normala si o pozitie perfect verticala. Cumva la baza sinusului. Sa nu va inchipuiti ca macar atunci mi s-a recomandat sa merg la ortodont (habar nu aveam cum se numeste specializarea), dimpotriva, mi s-a spus ca e prea tarziu si ca peste ani voi ajunge la chirurgie maxilo-faciala sa-l extrag pentru ca va dauna celor aflati sub el pe arcada. Si uite asa am mai irosit niste ani, in care nicio clipa nu am incetat sa imi urasc zambetul urat. La 28, un dentist dedicat mi-a dat cateva suturi verbale si m-a trimis la ortodont. A fost unul din cele mai bune sfaturi si imbolduri primite vreodata, si, fara sa agreez stereotipurile, sunt constienta ca mi-a schimbat viata.
  

Din punct de vedere estetic nu s-a mai schimbat nimic fata de luna martie, cand aratau asa, si in fapt acesta era aspectul lor inca din decembrie. Din pacate, nu exista evolutie pentru canin. Suportasem 2 interventii chirurgicale : prima exact inainte de montarea aparatului si care a implicat doar dezvelirea lui, a doua in septembrie cand a fost din nou descoperit fiindca crescuse gingia la loc dar a fost si ancorat cu un mic carlig (buton). S-a tractionat cu elastic, cu sarma, tot ce s-a putut. Existau foarte putine sanse sa nu coboare avand in vedere pozitia si ca scosesem ambii premolari si avea loc mai mult decat suficient. Sunt foarte rare exceptiile. Din pacate, asa cum am patit adesea in viata, eu am fost aia cu stea in frunte. Radiografia panoramica facuta la fix 1 an a dovedit ca nu se miscase absolut deloc. Ce puteam sa mai fac, cati ani sa mai astept cand nu aveam de ce sa ma mai agat. Nici macar 1 mm. S-a luat decizia sa il extrag, practic numai pentru el mai tineam aparatul.
Sunt mandra de mine ca am trecut prin asta si cine are putere sa citeasca procedeul, numit odontectomie, intelege ce putea sa simta cineva care urla si cand se taie putin la deget sau face o injectie amarata. Mi-am ales eu chirurgul de aceasta data, motivul il veti identifica sigur daca veti cauta in caseta specifica postarile dedicate aparatului dentar. Sa zicem ca nu mai doream ca jumatate de interventie sa se desfasoare cu anestezia dusa si glume sadice, mai ales ca de aceasta data era vorba de ceva mai dificil. Cu cateva ore inainte am mers la orto si mi-a taiat arcul lasandu-l numai pana la incisvul central dreapta inclusiv, ca sa poata lucra chirurgul. Asta nu mi-a placut deloc, pana l-am montat la loc peste tot m-am taiat si agatat in el de cateva ori pe zi. Nici macar nu ma puteam demachia fara sa nu ma tai in capetele de pe incisiv.
Interventia a durat 2 ore din momentul cand m-am asezat pe scaun si pana m-am ridicat. Am primit anestezie pe saturate (de regula cam simt injectiile in palat dar de data asta eram prea ingrozita de ce urma ca sa ma mai impiedic de atat), si apoi toata lumea din cabinet a incercat sa ma calmeze caci se vedea ca mai am putin si ma scurg de pe scaun. M-a ajutat mult ca dentistul meu mi-a facut pe plac sa asiste la interventie si imi vorbea mereu despre zambetul visurilor si alte asemenea acadele care-mi ajung la inima aia insetata de Hollywood smile. Nu pot spune ca interventia a durut, dar faptul ca imi imaginam ce se intampla acolo cand auzeam instrumentele cerute si presiunea simtita imi dadeau fiori. La final cand a facut suturile m-a usturat un pic, am rabdat insa pentru ca deja imi mai completase o data anestezia si nu era cazul sa abuzam. Vazand cum arat cusuta mi-am dat seama de ce nu se putea fara (da, mi-era foarte teama de sutura) si cat de mare a fost trauma. De altfel mi se explicase inainte de ce nu voi putea primi un implant din acela care se pune imediat dupa extractie - osul meu o sa fie destul de afectat si nu ar suporta surubul, trebuie sa astept minim 3 luni sa se formeze unul nou acolo. Am primit reteta cu antibiotice si o apa de gura pe care am urat-o pentru ca era foarte amara (Ossidenta), intentionat aleasa cu clorhexidina. Am fost avertizata ca dupa ce se duce complet anestezia e varful durerii, ca-i posibil sa ma umflu si invinetesc. De data asta cineva acolo sus m-a iubit, cum am iesit am inghitit preventiv un Tador si din secunda aceea nu a mai fost nevoie sa iau niciun analgezic. Abia in a 4a zi am simtit o jena, asemanatoare cu durerea curatarii unei carii fara anestezie. Suportabila, nu am luat nimic (nu iau pastile decat cand deja ma "tarasc"). In schimb, in a doua zi m-am umflat. Nu mult si nu asa cum imi imaginam eu, pur si simplu partea dreapta a fetei era cu totul putin mai lata. Probabil cei care nu ma cunosc nici nu ar fi sesizat asimetria.
Interventia a aratat ca am luat decizia potrivita, caninul era anchilozat si asteptam degeaba sa coboare. Nu varsta a fost motivul, ci particularitatile cazului.
Ce urmeaza acum? In primul rand sa punem bracket si tractionam incisivul lateral dreapta pana se lipeste de centrali asa cum e normal (a se vedea poza din primul link). Din cauza radacinii caninului, era imposibil sa fie tras pana nu rezolvam fie coborand dintele pacatos, fie facand extractie. La 2 saptamani dupa chirurgie am si avut programare la orto insa din pacate nu s-a putut actiona asupra lui. A fost si el traumatizat cand s-a scos caninul si observasem asta pentru ca exista sutura si in jurul sau. Dar nu observasem si ca se misca, insa am inteles ca e normal. I-a fost teama sa il forteze atunci asa ca mai am de asteptat pana pe 18 iulie. Dupa ce o sa fie lipit de incisivi, candva prin septembrie probabil o sa mi se puna 2 implanturi langa el. In total cand mi s-a montat aparatul mi s-au extras 3 dinti : un premolar stanga ca sa faca loc sa-i impingem pe ceilalti in pozitia normala medical si estetic (incat linia mediana sa cada pe mijlocul buzei si in continuarea liniei mediene de jos), si cei 2 premolari dreapta ca sa facem loc caninului. Toti 3 erau purtatori de pivot/coroana, unul chiar nu mai putea fi salvat din cauza unei infectii de la o obturatie veche si prost facuta a canalului. Din acest motiv s-a extras si nu s-a facut translatare, si nu regret pentru ca astfel am simetrie avand la final doar un premolar de fiecare parte. Spatiul din stanga s-a rezolvat pentru ca mutandu-se dintii s-a strans, in dreapta insa pentru ca nu a coborat caninul in loc de 1 implant cum stabilisem initial voi avea nevoie de 2. 1200 euro, din pacate.
Teoretic, dupa ce mut incisivul lateral as putea renunta la aparat. Nu o voi face pentru ca se vede cu ochiul liber ca pe dreapta imi va ramane mai mult spatiu decat necesita un canin si un premolar. Am sa il pastrez deci pana cand voi avea implanturile finalizate, incat apoi sa imi traga molarul langa ele. Exista posibilitatea sa imi faca coroanele mai late dar nici nu vreau sa aud de asa ceva pentru ca vreau sa fie exact ca cei de stanga. Am suportat 15 luni, mai suport inca 9 (minim 3 pana se pun implanturile, inca 6 pana se pot pune coroanele pe ele).
Si apoi etapa moft, care va avea loc de fapt inainte de a se monta coroanele implanturilor. Vreau sa-mi albesc dintii, si voi primi si cateva fatete. Partial pentru estetic, dar am nevoie si pentru a spori rezistenta incisivilor ce acum cativa ani au fost traumatizati in urma unei agresiuni fizice pe strada. Incisivul meu central dreapta nu mai are nerv, a fost fracturat atunci. Are foarte multe fisuri si e fragil, o fateta ii va creste rezistenta. Nu imi pot pune portelan (e mult prea scump) ci un compozit de foarte buna calitate. Eu visam extra white, dentistul nu imi permite decat a1 si in fapt nici cu asta nu e de acord pentru ca nu-i plac dintii atat de albi. Pentru mine a fost motivul nr.1 care m-a ajutat sa suport mai usor trecerea timpului, sa-i vad nu doar drepti ci si shiny si albi. Nu-s fumatoare, nu beau cafea sau cola si nu imi place ciocolata. Cu toate astea mereu i-am avut cam galbeni si fara luciu.

Va trebui sa inchei aici caci deja am scris un roman. As prefera sa postez noutati abia dupa ce rezolv tot ce am descris mai sus, cand am zambetul mult visat si o poza pe masura. Pana nu am coroanele implanturilor puse nu prea am ce sa mai arat, nu are ce sa se vada frumos cu acel spatiu gol urias. Mi s-a facut rau cand am auzit cat am de asteptat, eu credeam ca dupa acele 3-4 luni se monteaza totul nu doar surubul. Trecem noi si peste asta. :)