THE DAY I'VE SMILED

POT SA ZAMBESC. Un gest firesc si simplu pe care cei mai multi nu il pretuiesc suficient fiindca nu realizeaza cat de norocosi sunt sa aiba o dantura corecta din punct de vedere medical si estetic, fara niciun efort dincolo de periajul zilnic (adesea nici macar executat riguros). Din pacate, eu nu m-am numarat printre cei inzestrati nativ cu toate coordonatele unui zambet sanatos si frumos. Am ajuns sa ma bucur de el abia acum, la 30,5 ani, dupa eforturi considerabile. Daca a meritat asteptarea si implicatiile? DA! 

Desi se poate spune ca am stat pe scaunul dentistului de cand ma stiu, problemele par sa fi fost invers proportionale cu importanta pe care am acordat-o igienei si tratamentelor stomatologice. Am smaltul prost si implicit riscul de a face carii este sporit. Cred ca aveti si voi in jur persoane care stau cu periuta si pasta in geanta, obsedate sa-si curate dintii si dupa ce mananca un fruct, si cu toate astea au mai des nevoie de dentist decat altii ce uita sa se spele macar inainte de culcare si nu au folosit apa de gura, ata dentara sau dus bucal niciodata.

• Postarea este foarte lunga si va recomand sa o cititi pe bucati, am preferat insa ca toate informatiile sa fie in acelasi loc. 

Partea 1

Povestea incepe in copilarie, in momentul cand mi s-au schimbat dintii. Caninul drept de pe arcada superioara nu a mai aparut. Mama, ca orice om de rand din anii '90, nu a stiut ca pentru asemenea probleme exista un medic aparte numit ortodont. A cerut asadar parerea a doi stomatologi ce lucrau in aceeasi unitate medicala ca si ea, se poate spune prieteni, si destul de cunoscuti caci deserveau intregul Combinat - ii inspirau incredere avand in vedere cate cazuri le trecusera prin mana si cate persoane le aduceau elogii. 

Mi s-au facut radiografii, evident nu performante caci la acea vreme posibilitatile intr-o policlinica de stat erau limitate. Ambii medici au spus ca nu am mugur si ca se mai intampla ca unele persoane sa nu aiba un dinte, cu alte cuvinte ca dintele nu exista si nici nu va exista vreodata. Dar nici vorba despre indrumare catre un ortodont, caci chiar daca aveau dreptate ramanea o noua problema : cum se vor aranja ceilalti avand in vedere ca aveam un gol pe locul caninului. Era imperios necesar un mentinator de spatiu, dar cine stia pe atunci ca e posibila montarea unui asemenea artificiu. 

Logic, dupa un timp s-au deplasat si aplecat cu totii spre dreapta pentru a umple si acel spatiu. Din acel moment ortodontic si estetic zambetul meu a fost compromis. Eu nu stiu cum pentru cei din jurul meu lucrurile au parut in ordine, probabil au considerat ca atunci cand zambesc am sau tin gura stramba si din acest motiv linia mediana a maxilarului nu cade perpendicular pe mijlocul buzei superioare. Fata de mediana de jos, era deplasata cu aproximativ un dinte mai spre dreapta.

Dintii s-au si aplecat si poate asta a fost cauza gingiei mult vizibile, ma gandesc ca a coborat impreuna cu ei.

Cert este ca atunci cand am inceput sa fiu preocupata de dantura si am constatat ca ceva nu este in regula am dezvoltat un complex serios dus pana la obsesie. Pe buna dreptate. Erau mici/scurti/tociti, multa gingie la vedere - am aflat ca se numeste gummy smile, strambi si aplecati spre dreapta, galbeni in ciuda faptului ca nu am fumat si nu am baut cafea niciodata si in general sporadicele dulciuri le prefer albe in loc de sortimente cu ciocolata. Bineinteles, aveam mari probleme cu ocluzia. De fapt inca mai am ceva probleme in acest sens, nu e totul perfect pentru ca desi mi-am dorit nu am purtat aparat dentar si jos. 

Nici nu stiu cum sa descriu anii ce au urmat. Imi amintesc ca aveam mereu probleme cu cariile si au fost necesare si tratamente de canal precum si doua extractii pe mandibula - cate un molar de fiecare parte. Nu va imaginati ca am ajuns in situatia asta pentru ca nu mergeam la medic, oricat de frica imi era niciodata nu am evitat sau amanat. Dar nu e suficient sa mergi la medic, mai trebuie si sa fie unul competent sau hai sa il numim potrivit. In acei ani (in fapt pana la 27) nu mi s-a facut niciodata anestezie pentru o plomba. Indiferent cat ii rugam motivau ca nu se face pentru asa ceva si ca de unde mai stiu daca a ajuns la nerv din moment ce eu nu mai simt durerea. Bineinteles ca la un moment dat dintele se incingea din cauza pilirii, incepea sa doara iar eu ma manifestam sonor. Fara sa ma misc pe scaun, fara sa ii ating mana medicului sau sa le misc pe ale mele. Subliniez pentru ca mi se pare semnificativ, de multe ori am fost data afara pentru ca indrazneam sa imi manifest chinul (si eram doar un copil).

Au urmat alti medici, cu alte recomandari calduroase. Si nu din cei mai ieftini, dimpotriva. Vi s-a scos vreodata nervul cu arsenic in loc de anestezie? Si in vis imi amintesc acele dureri, biata mama ma ruga sa stau acolo si sa rabd, sa ii bag unghiile in mana cand simt ca nu ma pot, ma mituia cu diverse cadouri, numai sa stau cuminte. Nerv scos si canal obturat in hai sa zicem 20-30 min maxim. Plombe puse in 15 min. Va dati seama cat de bine se lucra si cat de atent se curata daca dura atat de putin. Ma trezeam apoi cu durere la dinti plombati si ma minunam ca am facut iarasi carie sub plomba - si culmea, mai adanca. 

Inainte de stomatologul pe care il frecventez acum am avut unul ce a contribuit decisiv la starea proasta a dintilor mei. Pur si simplu a ajutat la distrugerea inutila a unora, sacrificand prea usor nervul caci la el durere = carie ajunsa la nerv si toate cariile curatate de persoana in speta au fost lucrate de mantuiala. In acea perioada am avut parte si de o intamplare nefericita, un tigan (ma scuzati ca nu il pot numi rrom) m-a batut pe strada cand veneam de la scoala. Tot ce am facut a fost sa ma feresc cand trecand pe langa mine a incercat sa ma atinga si probabil a considerat asta o grava ofensa. In plus, am aflat ulterior ca avea ceva probleme psihice. Minute in sir m-a tinut de par si m-a lovit cu genunchii si cu capul in fata. Pana am amortit, nu mai simteam nimic. Mult timp mi s-au miscat toti dintii de pe arcada superioara, nu puteam sa musc nici macar din felia de paine. I-am spus dentistului ce am patit si m-a asigurat ca nu am de ce sa imi fac griji, se vor suda la loc. Intr-adevar s-au stabilizat, aveam insa mici fisuri pe centrali. Apoi unul din ei s-a inchis mult la culoare, de la a2 la a4. I-am semnalat ca nu mi se pare in regula si mi-a spus ca e doar tartru, dar nici detartraj nu a vrut sa imi faca pentru ca din nu stiu ce motiv nu era de acord cu procedura. 
Aveam un premolar cu pivot care imi tot cadea, ma chema si mi-l lipea la loc imediat. Cred ca de 3 ori a facut asta. Cand mi s-a intamplat din nou, am avut sansa sa fie plecat din localitate si a trebuit sa caut un alt medic. Mi l-a recomandat un amic si el stomatolog (in Bucuresti insa) si mi s-a parut mai safe decat daca ma luam iarasi dupa parerile pacientilor. Caci pacientii, ca si mine, nu stiu ca sunt probleme pana nu schimba medicul.   

Partea 2

De data aceasta, acum 3,5 ani, am avut cu adevarat noroc pentru ca am intalnit omul potrivit. dr. Aurelian Carstea. Din secunda cand am urcat pe scaun m-a intrebat daca am suferit vreun traumatism la incisivul central dreapta, sus, pentru ca nu este normal sa fie atat de inchis decat daca si-a pierdut nervul. Mi s-a facut fisa aceea de evaluare pentru prima data in viata si apoi am inceput refacerea si rezolvarea tuturor problemelor. 


Aveam carii sub toate plombele si doua leziuni (nu stiu exact denumirea, acelea ce pe radiografie se vad negre la baza radacinii dintilor, cred ca un fel de pierdere de materie) din cauza obturatiilor de canal prost facute. S-a folosit diga, mi s-a facut anestezie de fiecare data. Eram socata ca primesc anestezie pentru plombe si ca merg la dentist fara sa ma doara. In niciun caz nu dura cateva minute operatiunea iar plomba nu consta intr-o singura aplicare ci mai multe straturi, inclusiv dentina si smalt. Mi-a albit intern centralul acela si l-a adus la a2 ca ceilalti, evident dupa ce a facut partea de endodontie. Facut, nu refacut, caci cel dinainte s-a multumit sa-l declare incarcat cu tartru in loc sa realizeze ca nervul era mort de mult timp.

• Din pacate mai tarziu urma sa primesc si o veste proasta : fiindca au trecut prea multi ani intre trauma si descoperirea nervului necrozat urmata de obturatie, iar intre timp radacina lui a suferit si o resorbtie, vor exista probleme la incisivul central. Nu imediat caci medicilor li se pare rezistent si va primi coroana in loc de fateta, insa mi-au spus ca trebuie sa fiu constienta ca se poate intampla si asta. Ar putea sa fie peste 10 ani, dar ar putea sa fie mult mai devreme. Din cauza celor mentionate mai sus, cand va ceda nu se va putea pune pivot ci direct implant. Sper din tot sufletul sa ma tina cat mai multi ani, financiar mi-ar fi pur si simplu imposibil in urmatorii 2-3 ani sa mai platesc un implant. Plus ca ar fi chiar dureros ca acum cand in sfarsit am dantura visata sa stau cu un gol in fata cateva luni. Ce poti sa simti cand stii ca daca nu ai fi avut ghinionul sa fii batuta pe strada in vazul tuturor fara ca cineva sa intervina macar verbal, nu ai avea de indurat atatea fizic si financiar? Ca viata ta ar fi fost normala daca ai fi trecut cu 5 min mai tarziu pe acea strada? 

Si partea cea mai buna, in loc sa ma descurajeze ca toti ceilalti cand mentionam ca as vrea aparat dentar (de la 20 ani imi spuneau ca nu se mai poate, e prea tarziu) a inceput sa imi vorbeasca despre necesitatea tratamentului ortodontic inainte sa deschid eu subiectul. Ma convinsesera ceilalti ca nu mai am nicio sansa din cauza varstei asa incat nici nu cred ca l-as fi intrebat despre asta. Mi-a oferit numarul celui mai bun ortodont din oras si m-a mituit povestindu-mi cum mi se vor indrepta dintii si promitand ca imi va face fatete cand termin cu aparatul. Am aflat ca acel canin a existat dintotdeauna doar ca fiind mai lenes si neavand mentinator de spatiu a ramas fara loc si nu a mai putut erupe. Canin inclus, asadar. Dr. Carstea isi dorea sa coboram acel canin cu ajutorul aparatului si era increzator ca vom reusi. 

Partea 3

Iata-ma la ortodont, dr. Simona Popa. Un om exceptional pe care vi-l recomand cu drag. Exista o singura problema, este foarte aglomerata si nu veti prinde loc mai devreme de 1 luna. E nevoie de 3 programari pana aveti aparatul montat insa merita asteptarea. Nu conteaza ca aveti 14 sau 40 ani, aparatul dentar se poate purta la orice varsta si nu va puteti imagina cum va schimba viata rezultatul. Trecand peste partea estetica, sunt persoane care au probleme cu stomacul pentru ca nu mesteca bine mancarea din cauza ocluziei.  

Eu am purtat doar sus desi as vrea sa fi insistat sa imi puna si jos, chiar daca dintii nu erau deplasati. 

Am avut metalic, cel mai ieftin si mai rezistent. Potrivit unora si cel mai rapid ca eficienta. Mai exista Damon, ceramic, saphire si acela invizibil in sensul ca este montat pe spatele dintilor - am inteles ca afecteaza pronuntia (pe langa ca-i foarte costisitor).

Dupa cca 7 luni erau deja mutati si drepti insa l-am mai pastrat pana la 1 an si 10 luni in speranta ca reusim sa aducem caninul pe arcada. 


Facusem 2 descoperiri de canin, ambele cu "marele" chirurg F (cei din Craiova stiu despre cine vorbesc caci avem putini chirurgi). Nu am nici macar un cuvant bun de spus despre acest medic care isi cheama pacientii de la spital la cabinetul propriu in carduri de 10-20, la aceeasi ora, iar tu care insisti pentru programare oricum vei astepta 1-2 ore peste. In picioare, evident, cand are program nu ai loc sa arunci un ac din motivul sus-mentionat. Apoi te cheama in cabinet, in timp ce pe scaun are alt pacient, si te aseaza frumos pe scaunul normal de la birou pentru anestezie. Am crezut ca visez, am refuzat sa mi se faca anestezia stand in fund intr-o pozitie deloc relaxata pe un taburet si am cerut sa stau intinsa pe scaunul stomatologic asa cum este normal. Dupa care am fost invitata afara sa isi continue omul treaba cu celalalt pacient, si eventual mai baga unul dupa acela. Cu alte cuvinte, iti trece serios din anestezie si cand iti vine randul in scurt timp vei incepe sa simti ce face. Te plangi, normal, doar ca se pare ca nu aude bine sau poate considera ca de banii aia nu ai dreptul la o completare de anestezie. La ambele interventii a procedat la fel si jumatate de interventie am stat cu lacrimile curgand si manifestandu-ma sonor fara sa ma misc. Te mai si intreaba daca te doare, confirmi iar el isi vede mai departe de treaba ca si cum asa ar fi normal. Are mana grea si mi se pare ca lucreaza barbar, in senul ca nu conteaza cam cata gingie iti strica important e sa reuseasca interventia. La prima interventie a fost necesar sa extraga premolarul ce ocupa locul caninului (celalalt mi-l scosese dentistul pentru ca datorita predecesorului radacina era fisurata si avusesem si o infectie cauzata de obturatia de canal facuta in batjocura). In loc sa decoperteze gingia si sa foloseasca "parghia" aceea, a tras cu clestele si l-a facut bucati lovindu-mi repetat centralul acela fisurat si lateralul. Mi se parea ca vad un film prost si ramasesem fara cuvinte, nu puteam decat sa plang in timp ce marele chirurg se chinuia sa rapuna un amarat de premolar pe care el insusi il facuse bucati de greu ce ii fusese sa il scoata usor si atent. Este atent in schimb sa te intrebe daca ti-e frica si sa se amuze in caz afirmativ, sa te intrebe ce-o sa faci cand foloseste bisturiul si sa adauge des ce mult sange curge. Am vazut ulterior pe un forum ca nu sunt singura pe care a ingrozit-o cu acest comportament, pare a se bucura ca ti-e teama. Esti un nimic iar el este inaltimea sa, chirurg si profesor la facultatea din Craiova. Mi-a trecut de multe ori prin minte sa ii dau o cheie pe BMW-ul X6 parcat in fata clinicii in care mergeam lunar la ortodont, au cabinete vecine. Nu pot sa inteleg cum a ajuns atat de cunoscut, banuiesc ca din lipsa competitiei caci Craiova sta foarte prost pe chirurgie buco-maxilo-faciala. 
Despre experienta mea cu aparatul si cu dr. Butcher puteti citi cu un click pe titlurile : 



Counting the days till wearing the pinky stuff

Aparatul dentar. Ultimii pasi spre montarea lui.

Yesterday's nightmare

Aparatul dentar metalic, ziua 2

Odiseea aparatului dentar, jurnal de "victima"

Aparatul dentar la 3,5 luni

Aparatul dentar la 11 luni

Partea 4 

Am ajuns in punctul in care s-a constatat ca asteptam degeaba sa coboare caninul inclus, nu se miscase nici macar 1mm desi era de mult ancorat de aparat. Nu cu bara din aceea pe cerul gurii, ci cu un fel de carlig lipit pe el prin care trecea un arc. Practic aveam arc dublu la aparat, unul din ele ridicandu-se pana in spatele gingiei in zona premolarilor lipsa incat sa treaca in V intors prin acel inel. Trebuia sa faca odontectomie si sa il extrag, interventie mai complicata decat o extractie obisnuita intrucat vorbim despre un dinte de marime naturala ascuns in os, deasupra celorlalti. Am refuzat sa mai merg la distinsul F si mi-am intrebat dentistul daca prietenul si colegul sau din acelasi cabinet, despre care mi se spusese ca practica si chirurgie, poate sa faca aceasta interventie. Raspunsul a fost afirmativ si mi-am facut programare.

Interventia a durat cca 2 ore si singura durere a fost cand s-au facut suturile, avand in vedere cata anestezie primisem, inclusiv a doua oara, mi-a spus ca nu are rost sa imi faca inca una pentru 2-3 minute cat coase. A usturat dar nu pot spune ca a fost ceva socant, nu m-a marcat momentul. 

Am auzit atunci franturi dintr-o discutie ce implicau termenul resorbtie insa nu mi-am facut griji pentru ca nu erau spuse pe un ton aparte si oricum nu stiam ce inseamna. 

Nu m-am umflat deloc, ceea ce m-a surprins caci la cele doua interventii de descoperire asa se intamplase si stiu ca sunt slabe sanse sa arati perfect normal dupa asa ceva. Mi s-a miscat lateralul si m-am speriat, mi s-a explicat insa ca este normal avand in vedere ca mare parte din osul de langa el era de fapt caninul inclus si fiind extras a ramas un mare gol. Si am pierdut din nou gingie, din pacate, pentru ca s-a lucrat cu aceeasi decopertare in sus - se numeste lambou. 

Aveam 2 goluri, premolarii lipsa, si cum caninul nu a coborat se impuneau implanturi. A trebuit sa astept 4 luni pana la aceasta interventie, a 4a. Mi-a fost foarte greu sa stau cu acel gol, cand aveam aparatul oamenii nu spuneau nimic caci se gandeau ca are legatura cu aparatul dar apoi eram vesnic intrebata de ce nu imi pun dintii. Pai...pentru ca nu se poate cand vreau eu ci cand vrea medicul si permite situatia?

A venit octombrie 2012 si clipa asteptata, ziua implanturilor. Cu cateva zile inainte ma chemase sa imi spuna ca potrivit panoramicii am facut resorbtie osoasa, la care se astepta, si nu am os suficient. Eram atat de ametita de tot ce spunea incat nu am inteles decat ca va trebui sa puna aditie cu ce scoate cand "foreaza" pentru implanturi (moment in care ma intrebam cum naiba aduna el fragmentele alea microscopice ce se pulvrizeaza la pilire), ca trebuie sa platesc si o membrana si ca 100% cei doi premolari vor fi mult mai sus decat restul dar nu are ce le face. Mi-a aratat un mulaj (mi s-a luat o singura amprenta, fara poze, fara nimic altceva) pe care zona implanturilor era tapetata cu gingie artificiala, ca un cauciuc roz. Mi-a venit sa plang, i-am spus ca nu vreau asa ceva si nu vreau nici sa am acele doua colete atat de sus fata de ceilalti.

In ziua interventiei totul a decurs normal - cand medicul fluiera in timp ce lucreaza te gandesti ca operatia merge perfect - pana cand a inceput sa discute cu cei care asistau si sa spuna ca locul arata altfel decat credea. A lucrat cca 1 h, timp in care a decopertat gingia si a pilit destul de mult cu 2 freze diferite (cred ca una era de fapt turbina pentru ca ma zguduia mai tare) - stiu sigur asta pentru ca ma uitam la ceas. La un moment dat a stins lampa si a inceput sa ridice scaunul. Si-a cerut scuze si mi-a spus ca a gresit, a crezut ca poate face interventia dar nu este asa si ca nu vrea sa isi bata joc caci stie ca a fost un efort financiar. Nu aveam os. Am pufnit in plans caci nu imi venea sa cred cat ghinion pot sa am, cat asteptasem acea zi si cum credeam ca in sfarsit problemele mele vor lua sfarsit.

Cei ce lucreaza in domeniu isi pun cu siguranta o intrebare pe care mi-am pus-o si eu dupa scurt timp : de ce nu s-a cerut tomografie, pe care se putea masura osul, si s-a cerut panoramica? Nu stiu. De fapt stiu si imi pare rau sa spun asta pentru ca este un medic bun. Dar un medic care in cazul meu a facut o greseala grava. Si nu cred ca a facut-o pentru bani ci pentru prestigiu, era o situatie foarte dificila a carei rezolvare ar fi aratat bine in palmaresul cabinetului. Astazi nu mai recunoaste nimic si faptul ca am pus aceasta intrebare m-a costat prietenia cu medicul asociat. Mi-a spus ca parea sa fie os. Ok, daca era os atunci ce rost avea devizul cu pretul membranei si acea discutie despre aditia cu propriul os chiar din locul unde se fora pentru implanturi? Cred ca in fapt se numeste grefa cand pui os propriu, dar nu am mai auzit sa se recolteze chiar de la locul implantarii cand ai si resorbtie considerabila.

Partea 5

Mi-a spus ca nu poate nimeni din Craiova realiza interventia si l-am crezut pentru ca nu avea de ce sa minta, oricum era clar ca banii vor ajunge in alta parte si la fel de bine putea sa imi recomande vreun prieten concitadin. Dupa o zi de gandire, in care si-a consultat mai multi colegi din Bucuresti, mi-a dat un nume si un numar de telefon. Se intampla vineri seara tarziu si a insistat sa merg a doua zi la Bucuresti sustinand ca medicul stie ca vin. Am ajuns la clinica si era inchis. Nu mi-a venit sa cred, mai ales ca eu il intrebasem daca e ok sa merg asa fara sa sun in prealabil, ca as prefera sa merg la inceputul saptamanii dupa ce discut cu cei de la clinica. L-am sunat si m-a intrebat senin cum am putut sa ma duc fara sa le dau si eu un telefon inainte...tragi-comic, nu imi venea sa cred ca sunt acuzata de ceea ce eu insistasem sa fac si mi se garantase ca nu e nevoie, se subliniase ca trebuie sa merg neaparat a doua zi fiindca sunt asteptata. L-am sunat pe medicul din Bucuresti si i-am explicat situatia, bineinteles ca nu stia ca vin exact atunci si fiind sambata nu vin decat daca au programari in mod special. Am apreciat ca a venit de acasa si nu m-a trimis la plimbare sa revin in alta zi, eram invatata sa nu mi se faca nicio favoare si deja ma gandeam cum l-am tarat degeaba dupa mine pe bietul tata ca sa nu rezolvam nimic. 

Clinica se numeste aesthetics ONE iar echipa este condusa de dr. Alecsandru Ionescu, membru SSER si unul din autorii lucrarii Incursiune in Estetica Dentara. 

Mi s-a facut o evaluare generala si mi s-a spus ca in scurt timp urma sa ajunga in Romania un chirurg colaborator din Germania, dr. Georg Taffet, sa revin sa ma vada si dansul. La plecare am facut pentru prima data tomografie, la Dental View, un centru de imagistica dentara situat la Muncii. A fost super locatia pentru ca este in drumul meu, clinica e pe o straduta fata in fata cu intrarea la Lia Manoliu (pe str. Bucovinei, langa un sediu Carespot). Cand am venit ma gandeam cum o sa ma ratacesc cautand adresa si cat de departe o sa fie de gara, dar in fapt dupa ce am gasit am realizat ca mai simplu de atat nu se putea. 5 statii de metrou si apoi 15 min pe jos spre Arena Nationala - detaliile le-am inclus in ideea ca poate exista persoane interesate de clinica in speta, pe care o recomand fara ezitare caci mi-a adus zambetul pe buze la propriu si veti vedea in continuare cum.

Situatia mea nu era deloc roz. Nu as putea explica in termeni medicali (dar o sa apara un articol cu cazul meu si voi updata atunci), insa in linii mari facusem o resorbtie serioasa atat pe inaltime cat si pe grosime incepand dupa incisivul lateral si pana la molar. Gingia era mult ridicata si oarecum concava. Aveam nevoie de o aditie cu os artificial caci altfel nu exista posibilitatea inserarii implanturilor. 

Dr. Taffet vine foarte rar in Romania fiindca in timpul saptamanii este ocupat cu propria clinica iar in weekenduri merge la congrese worldwide. Era octombrie si eu inca mai purtam aparatul pentru ca atunci cand s-a tras de canin mi-a impins un pic in spate varful incisivului lateral si bineinteles ca il voiam la loc, aliniat. In plus, eram proaspat operata, abia ma desumflasem. Am ratat asadar sansa de a face interventia in acea unica vizita a dansului  si din pacate urmatoarea data posibila a fost septembrie 2013. Va dati seama ce am simtit cand am inteles ca voi astepta 1 an pentru a putea face aditia dar pe de alta parte termenul a permis strangerea sumei necesare fiindca pentru mine a constituit un efort financiar serios, mai ales ca s-a hotarat inserarea concomitenta a implanturilor. 

Intre timp ma familiarizasem un pic cu termenii si citeam despre asemenea interventii (pe forumuri, pentru a nu vedea si poze macro cu "locul faptei". Cand incepi sa ai un pic habar intervin tot mai multe dileme si recunosc ca l-am terorizat pe dr. Ionescu cu mailuri. Nici nu mai retin tot ce l-am intrebat, probabil il intrebam ziua ce visam noaptea....orice imi trecea prin minte legat de operatie si perioada de dupa. Daca ii faceam asta dentistului meu obisnuit dupa primele raspunsuri ma trimitea la plimbare sau imi dadea de inteles ca exagerez, nu ii place tendinta mea de a-mi baga nasul in tot si de a investiga terenul. Dar mie imi face bine sa stiu, sa mi se explice, altfel nu am liniste si dilemele devin obsesie. Una din cele mai mari a fost de ce se pun implanturile impreuna cu aditia, nu-mi cad daca nu reuseste aditia? Mi s-a explicat ca este alegerea ideala intrucat osul se va dezvolta in jurul lor, controlat. Si mi s-a mai spus ca trebuie sa ma bucur de viata si sa nu las teama de interventie sa imi guverneze fiecare zi...moment in care m-am calmat. :)

Am fost speriata de interventie pentru ca asa sunt eu cand aud de chirurgie, gandul ca sunt taiata si cusuta ma inspaimanta chiar daca nu simt niciun disconfort in timp ce se lucreaza. Dar medicii mi-au transmis si mie increderea ca o sa iasa totul bine. Pot sa spun ca descoperirea de canin a fost infinit mai traumatizanta decat aditia si implanturile, chiar nu am simtit nimic altceva decat nerabdare. A durat mai putin decat odontectomia caninului inclus si singura mea suparare a fost aerul conditionat. :) Cand mi-e teama de ceva mi-e frig si aerul ma stresa insa stiu ca ii era necesar medicului pentru a nu transpira. 
Interventia a fost realizata de dr. Georg Taffet asistat de dr. Vasileios Panagopoulos si a durat aprox 2 ore. 

O diferenta fata de interventiile anterioare, a carei importanta am inteles-o atunci, e ca mi s-a cerut sa imi demachiez fondul de ten pentru ca il putea lua pe manusa si manusa ajungea in gura. Am fost apoi pictata cu iod pe toata fata cu exceptia ochilor si am purtat casca. Igiena la cote maxime, asadar.

Cand am iesit am mers sa fac o panoramica sa vedem situatia post-operator si apoi am asteptat ca dr. Taffet sa iasa din urmatoarea interventie complicata pentru ca dorea sa imi explice ce a facut. Mi-a si desenat situatia osului inainte si dupa dar nu am retinut decat ca s-a fracturat deliberat maxilarul in doua locuri pentru a forta si dirija osul meu sa se regenereze (fierastraul nu produce absolut deloc durere sub anestezie dar te zguduie serios), s-a facut ca un sandwich din osul natural si cel artificial si ca un implant este pozitionat oblic. S-a lucrat exclusiv pe sus, fara decopertare, asadar nu am pierdut deloc gingie.

Am plecat la Craiova bucuroasa dar stresata la gandul ca din punct de vedere medical operatia a reusit insa organismul meu ar putea respinge aditia sau implanturile. Aveam si cateva restrictii, sa nu apas pe obraz de exemplu, si eram terorizata stiind ca noaptea in somn imi pun palma sub obraz. Durere am avut mai mult ca o sacaiala si numai in acea zi. Am primit de la clinica niste pastile pentru asta, ca un fel de drajeuri dulci ce se luau cate 4, si nu am avut deloc nevoie de analgezicul inclus in reteta. 

Igiena a fost o mare problema pentru ca nu aveam voie sa ridic buza si nici sa ma uit acolo (adevarul e ca nici nu imi doream sa vad rana, dar nu puteam sa ma curat). Am avut o seringa cu care pulverizam paradontax cu clorhexidina iar in rest periam normal. Imi era teama sa nu agat firele, sa nu zgarii rana. 

A trebuit sa merg des la control atunci si cred ca partea cea mai urata din toata povestea asta sunt fix aceste drumuri cu trenul intr-un oras pe care nu-l iubesc. Am fost cea mai fericita cand mi s-au scos firele, m-am desumflat si am putut sa ma uit si eu in sfarsit cand periam si curatam acolo. Plus ca am primit acordul sa imi ating obrazul, adica sa ma tencuiesc. :) A fost cam greu fara fond de ten dar cand te gandesti prin ce ai trecut iti dai seama instant ce penibila pare problema asta pe langa motivul care o impune. 

Primele doua luni au fost cele mai stresante, dupa cum spuneam imi era teama sa nu fac eu ceva gresit incat sa afectez bunul mers al lucrurilor. Am avut si inca mai am probleme cu stomacul fiindca de teama ca nu ma pot curata bine mult timp dupa interventie am mancat numai supe si piure, la asta adaugandu-se un tratament puternic cu antibiotice necesar dupa asemenea situatii. Cand am revenit la alimentatia normala am facut esofagita de reflux, nu mai puteam tine mancarea si va dati seama ce stare fizica si psihica poti avea cand vomiti tot ce mananci. Sa nu faceti asadar greseala de a "manca" numai lichide pe termen lung cand medicul nu o impune, nu o sa fie prea dragut cand incercati sa diversificati. 

Partea 6 

Revenind la dinti, daca in prima faza numaram zilele caci stiam ca primele 6 saptamani sunt capitale, de la sarbatori timpul a trecut foarte repede. Abia asteptam sa vina martie, 6 luni de la interventie, sa pot merge sa facem protetica si sa scap de vesnica intrebare "da' de ce nu iti pui dintii?". Sa pot zambi NORMAL. 

A intervenit din nou problema financiara caci aveam nevoie de analiza functionala, albire, schimbat cateva plombe, bonturi protetice, 5 fatete si 2 coroane ceramice. Gingivoplastia urma sa o primesc "din partea casei" si ma bucur mult ca mi s-a propus si oferit pentru ca dintotdeauna m-a necajit gingia mea mult vizibila si visam la modelarea ei. De mai bine de 3 ani, cand am descoperit ca este posibila aceasta interventie, devenisem obsedata de modificarea gingiei numai ca dentistul din Craiova m-a sfatuit sa ma linistesc fiindca nu are cine sa imi decupeze gingia la noi in oras.

Initial, exprimandu-mi regretul ca pur si simplu nu imi permit suma necesara pentru acest plan, s-a hotarat sa facem protetica provizorie - compozit pe o perioada de 1-2 ani. 

Saptamana trecuta am mers de doua ori si am inceput prin multe amprente, poze, masuratori cu instrumentul al carui nume imi scapa...e ca un schelet metalic ce se pune pe fata, cu niste tije ce intra in urechi si un dispozitiv ce strange nasul, altul ce se numeste furca si care cred ca se foloseste pentru a stabili cum se ating cele doua arcade pentru a vedea ocluzia. Cand ma gandesc ca la acea tentativa de implant singura masuratoare a fost de fapt un mulaj realizez cat de superficial era tratat cazul, mai ales din punct de vedere estetic. 

Am facut albire zoom dar nu imi puneam mari sperante pentru ca depinde si de ce nuanta au nativ ori ai mei au fost mereu galbeni. S-au deschis considerabil, inclusiv acel incisiv lateral albit intern. O sa am ceva plombe de schimbat jos, desi nu prea se vad, sus mi le-au schimbat deja cei de la aesthetics ONE. De dragul dintilor albiti am renuntat dupa 10 ani la singurul meu viciu, pliculetele zilnice de Jacobs ice coffee. Le-am inlocuit cu ciocolata calda alba, still not healthy dar cat sa am ceva de facut la trezire cand omul de rand isi bea cafeaua.:) Sunt convinsa ca nu se pateaza peste noapte dar rezultatul se mentine mai mult daca ai grija de ei ori eu nu imi permit sa repet procedura si sper sa fie nevoie cat mai tarziu.           

Erau galbeni ca de fumator si bautor de cafea si cola notoriu, probabil ar trebui sa invinovatesc genetica la fel cum un vicios ar trebui sa ii multumeasca pentru dantura incredibil de alba. Acum sunt albi ca cei mai albi dinti naturali si cred ca vom plusa cu fatete cu o nuanta mai deschisa daca reusesc sa il conving pe dr. Ionescu ca nu pot trai fara b1. Nu prea imi intelege obsesia si m-a sfatuit sa ma gandesc bine daca vreau sa stau o viata cu o culoare nefireasca. Si cred ca vreau, b1 nu mi se pare totusi extra-white ca un bleached 1 de ex.  

La a doua sedinta, ce a insemnat 6 ore de munca, au urmat noi fotografii, refacerea a 2 plombe sus,  masurarea osului urmata de gingivoplastie, cateva modele de data aceasta nu amprente luate cu gutiera ci turnate din compozit pe baza analizei functionale. Mai precis dintii ideali, asa cum urmau sa arate dupa gingivoplastie si fatetare. Mai lungi si mai inalti. A existat o problema pe centrali pentru ca din cauza aparatului dentar radacinile au suferit o resorbtie si nu se putea decupa foarte mult, au fost insa adusi la nivel cu ceilalti caci ii aveam mai jos. Dr. Ionescu se gandea sa ridice osul intr-o interventie chirurgicala incat sa poata decupa cat ar fi perfect din punct de vedere estetic, centralii sa fie mai sus decat ceilati. Eu sunt fericita si cu situatia de acum, veti vedea in imagini ca nici nu se compara cu ce aveam la inceput. Din punctul meu de vedere sunt perfecti desi nu este decat "o proteza" de compozit, dintr-o bucata, ori portelanul va arata chiar mai bine.


Gingivoplastia nu este dificila pentru pacient ci pentru medic. Nu trebuie sa va fie teama. E drept ca poti simti o usturime dupa ce trece anestezia (la prima nu am simtit nimic, la a doua m-a usturat/ars pe o anumita portiune insa dupa un ketonal n-am mai avut probleme) dar nu va imaginati ca post-operator este o corvoada. Nu iti pune probleme decat in sensul unui periaj mai bland in primele zile, ca sa nu sangereze iarasi. Dar puteti manca normal si arata ok zona, nu este umflata. In afara de imediat dupa, cand se vede sangerare discreta strict la baza dintilor, nu o sa stie nimeni ca s-a umblat acolo. Daca ar trebui sa compar cu o extractie, alimentatia si igiena sunt mai dificile dupa extractie decat dupa gingivoplastie. La cea din urma nu se schimba cu nimic activitatea obisnuita, poti pleca linistita la scoala sau la job de indata ce iesi din cabinet.    

Vorbesc despre portelan pentru ca am primit o sansa nesperata sa punem direct ceramica. Sa spunem un fel de credit destinat dintilor si poate ca unora o sa le para ca sunt nebuna sa ma inham la asa ceva dar pentru mine o dantura sanatoasa, corecta si frumoasa este mai importanta decat orice altceva as fi putut face cu acesti bani. La ce mi-ar folosi sa am o masina mai noua si buna sau sa merg in nu stiu ce vacanta daca mi-ar fi rusine sa deschid gura in public? Prefer sa nu ma mai bucur de nimic altceva cativa ani dar sa stiu ca mi-am rezolvat cel mai mare complex. 
Si asa am gandit si cu aparatul dentar, 13,5 mil nu au fost nici pentru mine o suma neglijabila insa cam atat ai plati pe o vacanta la noi la mare cu conditia sa stai la gazda, nu la hotel. Considerati ca va este mai de folos amintirea a 7 zile petrecute la mare decat dinti frumosi pe viata? Nici nu are rost comparatia.  

Nu va puteti imagina cat inseamna pentru mine acest moment, peste cateva sedinte voi avea tot ce am visat aproape 31 ani. Mi-am dorit enorm dar credeam ca nu se poate face nimic pentru a-i transforma atat de mult, credeam ca toata viata va trebui sa traiesc cu rusine si sa inghit in sec de cate ori aud langa mine "ai vazut ce dinti super are X?". Un X fiind cea mai buna prietena a mea, care nu cred ca stie cat a iubit-o genetica incat sa-i daruiasca dantura perfecta fara niciun efort : regulati si simetrici, albi, fara absolut nicio plomba. Cand ea zambea eu nu mai existam. Imi venea sa ma "scurg" sub masa, eram un fel de contra-exemplul ei. Stie ca o invidiez, pot sa-mi admit pacatul...mai ales ca acum are si ea probleme mari, i se exfoliaza unghiile! :) 

Revenind la aesthetics ONE, le datorez mult. Ca om si ca pacient, pentru ca mi-au redat increderea in transformarea pe care o pot face mainile si tehnicile potrivite. Sunt ferm convinsa in Craiova nu as fi putut obtine acest rezultat pentru ca nu li se cere prea des si nu se specializeaza in chirurgie buco-maxilo-faciala si restaurari care sa tina cont de idealul estetic. E drept ca la noi preturile sunt mai mici, e provincie si salariile sunt si ele mai modeste, insa fiind vorba de o investitie pe termen lung si cand nu iti permiti repetitie in caz de esec aplici principiul "sunt prea sarac sa cumpar ieftin". 

M-a surprins placut faptul ca persoane din echipa clinicii, pe care le vedeam pentru prima data si cu care nu interactionam medical, stiau cazul meu si se interesau de mersul tratamentului. Vineri cand am plecat fata de la receptie astepta sa ii arat cum au iesit dintii aceia de compozit. Poate nu vi se pare mare lucru dar pentru mine conteaza faptul ca esti individualizat astfel, simti ca problemele tale conteaza si nu esti doar un caz, un nume caruia i se ofera o solutie corecta din punct de vedere tehnic si atat. Pentru ei e important sa pleci cu o alta atitudine, sa fii fericit cu ceea ce s-a obtinut.  
Am plecat cu dintii de compozit acasa, sa ii arat mamei si prietenelor. Si pentru a incepe sa ma obisnuiesc sa am din nou dantura completa dupa 3 ani in care mi-au lipsit premolarii. A fost un pic ciudat, ma obisnuisem sa duc mereu limba in acel gol si acum mi se parea ca sunt asezati in mijlocul gurii, ca ma incurca. In aceste 5 zile m-am obisnuit deja cu senzatia si desi se simt cam cum percepeam aparatul de contentie am ajuns sa ii consider firesti. Atat ca nu mananc chestii mai tari pentru ca nu sunt cimentati si nu vreau sa stric ceva pana ajung la urmatoarea sedinta sa fie dati jos complet.

Daca nu voi avea nevoie de a doua gingivoplastie  sau de acea interventie de ridicare a osului la centrali, cred ca data viitoare se vor pregati dintii pentru fatete. Acestea am inteles vor fi gata in 1-2 saptamani, in functie de cate lucrari va avea tehnicianul inaintea mea. Sper sa imi puna din nou "proteza" de compozit daca am de asteptat pentru ca deja m-am obisnuit sa zambesc fara grija si nu mai vreau sa fac pauza. 

Sambata am iesit cu un prieten si mi-a spus ca se vede clar o schimbare de atitudine, eram foarte vesela si cred ca radeam si cand nu era cazul doar ca sa imi pot arata dantura, fie ea si falsa. :) 

• Update : a fost necesara o a doua gingivoplastie dar s-a facut si pregatirea pentru fatetare si s-au mai rezolvat cateva puncte de carie. De data aceasta s-a lucrat 7 ore, probabil si pentru ca nefiind din Bucuresti s-au gandit ca ar fi mai bine decat sa ma cheme de mai multe ori un timp mai scurt. Si chiar prefer asa, mi-ar fi mai greu sa stau de mai multe ori in tren si prin sala de asteptare decat intinsa comod pe scaunul cabinetului. De data aceasta cand a inceput sa treaca anestezia am simtit un disconfort ca o usturime/arsura la gingia de pe zona implanturilor insa a cedat la analgezic. Dar chiar nu conteaza, daca ar trebui sa fac iarasi nu as ezita nicio secunda, as trece prin gingivoplastie de oricate ori ar fi nevoie pentru a arata perfect la final. Ca si prima data, nu au fost probleme dupa interventie - am putut manca normal iar sangerarea este practic ca la detartraj pe dintii unde s-a depus mai mult, neglijabila si strict la baza. Trebuie sa aveti rabdare pentru ca pregatirea este migaloasa, implica numeroase detalii a caror importanta se vede in rezultatul final. Din nou poze, amprente, analiza ocluziei, "proteza" din compozit ca sa te poti bucura in continuare de transformare pana la ceramica. Eu nu mi-am privit dintii inainte sa fie acoperiti de compozit asa ca nu prea stiu cum aratau, insa senzorial mi s-a parut ca nu se pilesc complet ci se "zgarie" din loc in loc, probabil pentru a adera cimentul si implicit fateta. Pilirea nu a produs dinsconfort, cel mult va plictisiti pe scaun. Ce nu mi-a placut insa au fost niste fire care trebuie legate pe fiecare dinte ce urmeaza a primi fateta sau coroana, undeva sub gingie unde dintii au un sant. Aceste fire sunt importante pentru a se lua mulajul perfect pentru tehnician. Mi s-a spus ca in mod normal aceasta operatiune nu trebuie sa doara insa eu avand gingia decupata proaspat am avut o zona unde am urat procedura. Aveam deja mai multe anestezii si chiar nu poti face tot timpul si pentru orice mic detaliu. Sper sa nu fie nevoie de firele astea si la cimentare (dar este) insa mai e ceva timp pana atunci si cred ca gingia nu va mai fi sensibila la ridicare - in trecut si eu acasa am mai bagat ata dentara sub gingie din greseala si nu simteam nimic, deci chiar cred ca separat de gingivoplastie firele nu pun probleme.     

Uneori nu imi vine sa cred ca ma apropii de sfarsitul acestui lung si trist drum, ca nu mai trebuie sa imi fie rusine. Si ma bucur ca printre atatea esecuri am avut sansa sa intalnesc, chiar si atat de tarziu, medici ce m-au putut ajuta sa imi realizez visul. Multumesc dr. Alecsandru Ionescu, dr. Georg Taffet, dr. Miruna Duta, dr. Andreea Filip, dr. Vasileios Panagopoulos  si in fapt tuturor de la clinica pe care i-am intalnit si cu care am interactionat.  

Si multumesc mamei, pentru ca intotdeauna m-a ajutat psihic si financiar si mi-a inteles tristetea si frustrarea - cum credeti ca te simti cand trebuie sa te controlezi permanent in public sa nu ti se vada dintii ca cei din jur sa nu creada ca nu te ingrijesti. Ea a fost cea mai bucuroasa cand am venit acasa, am ajuns la 1 a.m. si desi imi venea sa o trezesc atunci sa ii arat am asteptat pana a doua zi, sa-i vada la lumina naturala. Nici nu si-a dat seama ca sunt falsi, i s-au parut frumosi. Si chiar sunt cei mai frumosi, abia astept ceramica sa ma pot lauda in voie cu zambetul visurilor mele. :)

Iata ce au facut pentru mine cei de la Aesthetics One si dr. Taffet si de la ce plecasem (in ultimii 3 ani am avut si problema cu premolarul si caninul dreapta lipsa + o resorbitie grava pe acea zona). Am updatat poza cu  varianta finala, portelan.