Candva am descris rochia visurilor mele astfel :
Candelabrele revarsate in buchete de cristal ii picura raze si vise peste umerii goi, imbratisandu-i asemenea unei mantii de lumina si incalzindu-i privirea cu pulbere de stele. Valuri inspumate de dantele pretioase si chiffon adanc purpuriu se infasoara si se intrepatrund peste trupul cald, descriind un vesmant neasemuit. Texturi matasoase si fine ii danseaza pe piept, izbucnind din viori nevazute, compunand un corsaj delicat si eteric ce mangaie piele si suflet. Se deschide amplu pe piept asemenea unei inimi, usor asimetrica si totusi perfecta prin linia curata si zvelta, prin suprapunerea peste inima din carne ce palpita dedesubt sa-i imprumute vapaie si viata. Se revarsa mladios spre pantecul ce ascunde taina cea mai de pret, curgand enigmatic si intins precum oceanul de zambete si bucurie ce-i inunda gandurile. Tot mai bogat si mai unduit, mangaind coapse si pulpe de alabastru, sarutand gleznele si talpile ferecate in conduri pretiosi ce depun un ultim vals pe dusumeaua unei nopti de basm. O crevasa de libertate si tinerete se despica adanc de la sold la pamant la fiecare pas intre valurile usoare si matasoase, aratand femeia sub vesmant : vulnerabila si deschisa dincolo de orice acoperamant, caci priviri si cuvinte o pot dezgoli pana la suflet. Gingasa si senzuala printre texturile, formele si taieturile indraznete si voluptuoase, fiindca trupul stie a spune ce gandul nu mai are putere si curaj. Femeia devine rochia, si rochia devine femeia. Cand nu mai simti unde se termina una si unde incepe cealalalta, cand ajungi sa iti iubesti fiecare curba si fiecare linie pentru ca iubesti povestea scrisa numai pentru tine de maini iscusite printre suluri de fibre pretioase, ata si ac. O rochie usoara asemenea unui vis, ce se impleteste si curge in jurul tau molcom si imbatator precum melasa. E visul meu, e bucuria mea, e coltul de rai ce doresc sa-l port in clipe fara seaman....
Dar Elie Saab, fiindca el era magicianul, nu-i pentru muritorii de rand si ale lor venituri neglijabile. Asadar va ramane mereu doar o rochie de vis si suflet, eterica si pretioasa. Sa o am ar fi poate o epifanie...
Daca tot imi sta gandul la seri de poveste, iata cateva substituente vizuale de moment :
Cu toate ca mi-ar fi placut un rosu intens, curat, si as fi preferat lipsa detaliului dintre cupe, am o mica pasiune pentru croiala acestei rochii. Tocmai pentru ca imi aminteste de Saab si taieturile sale indraznete. Intre un decolteu adanc si un slit asemenea, prefer ultima varianta. Mi se pare mai incitant, mai ales cand partea de sus nu depaseste limita.
Rochia poate fi gasita aici.
Si pentru ca cealalalta culoare-obsesie a mea este verde, imi place mult si acest model :
Prefer rochiile lungi, din chiffon, fara bretele daca modelul se preteaza sa mi se aseze cum si unde trebuie si sa mai si ramana asa. In principiu nu aleg decolteu adanc pentru ca astfel exista mai putine riscuri sa arati mai mult decat ti-ai dori atunci cand rochia nu este intarita si participi la evenimente unde te misti mult si intens - de ex o nunta, eu nu concep sa nu dansez pana cand nu ma mai pot tine pe picioare. :)
Mai multe detalii despre rochia alaturata aici.
Imi place si acest model, numai ca experienta personala spune ca satinul nu face casa buna cu efortul fizic si caldura iar partea de sus nu este potrivita conformatiei mele actuale.
Cand vine vorba de incaltari din pacate caracteristicile picioarelor mele imi limiteaza alegerile. Mi se umfla zilnic, chiar si stand in pat, asadar cu atat mai mult sufar daca trebuie sa stau incaltata cu tocuri multe ore. Nu suport platformele pentru ca ma dor talpile chiar si cu branturi si daca vremea permite - desi am facut asta si la nici 20 grade - prefer sandale minimaliste, cu o singura bareta subtire, incat sa am cat mai multa libertate si sa existe posibilitati minime de a face rani. Dar pentru ca pot macar visa si la altceva, ma incanta :
Sunt mult prea inalte pentru a-mi fi comode, nu le-as putea purta niciodata dar sunt asa frumoase...
Nu putea lipsi ceva rosu. :)
Le gasiti aici.
Cam acesta este modelul in care ma simt cel mai bine, insa bareta de la glezna o prefer la fel de subtire ca pe cealalalta fiindca am glezne groase si nu e cazul sa atrag atentia asupra lor cu o "catusa".
Iata si cateva clutch-uri dragute :
Detalii aici.
Poate fi gasit aici.
Da, aia verde e Dumnezeu pe pamant.
RăspundețiȘtergereNu m-ar supara nici pe galben. :)
Ștergere