Cinderella doesn't live here anymore....

"Fata visurilor tale pur si simplu a plecat
Ca si cum iubirea n-ar fi existat
Tu continui sa o cauti si o cauti in zadar
Cu inelul de logodna in buzunar.
..............................................
Suni la radio si iarasi ii dedici ceva
Melodia aia veche care ii placea
Si asa mai trece inca o noapte alba fara ea
Rascolesti prin toata casa insa e ciudat
Nu mai regasesti parfumul ce te-a obsedat
N-a lasat in urma nici macar un semn c-a existat."

Balul nu era decat un circ diform si grotesc, ai carui artisti s-au sinucis incercand un ultim salt care sa plamadeasca zambete pe chipurile spectatorilor obositi sa li se mai vanda iluzii Candelabrele dantelate cu mii de cristale si arabescuri de jad mai greu decat matca universului n-au mai gasit putere sa sustina sclipirea unui opait palid si bolnav de tristete. Ultimul vals a gasit-o sprijinindu-se de balustrada imbratisata de epiderma aspra si dureroasa a tufelor de trandafiri inghetati pe vecie, cautand un boboc inflorit care sa-i pavoazeze corsajul de purpura inspumata si usor prea strans. Ochii ei arzatori n-au fost nicicand mai stinsi si pustii, si viorile nu i-au soptit cu atata amaraciune. Se zbate violent in palma inmanusata si otelita ce-i sfarma pumnul strans in spaima si sila, sila de privirea vicioasa si murdara ce o tintuieste cu vorbe si clipe patimase, sila de propria-i slabiciune de a nu le sfasia cu nepasare si autosuficienta dezarmanta.
Un dans mai lung si mai intunecat decat cea din urma noapte, mai rece decat viforul din trup. Cercuri si linii perfecte descrise cu disperarea artizanului ce stie ca maine va trebui sa le uite si sa le sparga pentru totdeauna, sa le ingroape fara mila sapand cu unghiile in lespezile vesniciei. Si peste toate, condurii din raze si pulbere de stele, si aripile sfasiate de iminenta celui mai inalt si dureros zbor. Cel al resemnarii.