Iubeste-mi mainile si ochii

"Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atat cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot...

Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina..." (Iubeste-mi mainile si ochii, Elena Farago)

Intr-o lume in care invatam sa pretuim falsul si imitatia in detrimentul veridicului, poate mai putin estetic si armonios dar incontestabil mai accesibil si uman,comunicarea non-verbala ramane poate ultima sansa de a distinge dincolo de ziduri coborate sau ridicate dupa bunul plac supus intereselor si credintelor adesea nemasurate. Am invatat sa limpezim sau sa intunecam priviri, sa construim zambete voluptuoase si magulitoare, sa desenam chipuri senine ori dimpotriva sa le imprimam cutele si paloarea unei suferinte menite sa cucereasca si cele mai aprige inimi. Zi de zi ne mutilam stima de sine si sfidam legile naturii si bunului simt decorandu-ne si asezonandu-ne trupul cu tot ce ne sta in putinta spre a fi oricine altcineva mai putin noi insine. Si nu, nu militez pentru naturalete,caci sunt cea dintai care priveste artificiile portfardului ca pe raftul cu bomboane in gusturi,culori si forme infinite, ci pentru moderatie si simulare motivata ce nu imbratiseaza ridicolul. Pentru ce ne irosim clipe pretioase,ne descotorosim de bucati de epiderma si ne mutilam fibra capilara, cedam sume considerabile si nervi doar ca sa devenim peste noapte clone ale unui mit absurd si otravitor din copilarie? "Buna ziua,as dori 1,75 cm de piele bronzata dozata in 55 kg "calitate superioara" , o baza blond-portocaliu/galben pui si 100 suvite platinate ondulate si lungi cam pana la talia mai-mult-decat-joasa a jeansilor Dolce&Gabbana pictati si pavati cu kilograme de dantela si strasuri,tipsuri lungi cat ziua polara si neaparat cadorisite cu french roz candy, cel putin 4 perechi de extensii de gene, ochi turquoise si buze ce arata permanent de parca ar fi primit un pumn sanatos si profesionist". Cand a creat papusa Barbie, Mattel a "distrus" generatii intregi de fetite, viitoare femei complexate si ahtiate dupa atingerea unor standarde ireale, asasin lent dar abil al unicitatii si personalitatii. In ce ma priveste, niciodata nu am sa asociez termenul "beauty" cu o Bianca Dragusanu ori nu mai stiu ce iepuras Playboy. Nu contest ca se incadreaza frumos in decorul scaunului din dreapta al unui bolid nemtesc ori pe canapeaua unui club cu nume de planta. Nu e vorba doar de vulg si fals, ci de uniformitate. Sunt toate la fel, cu mici modificari nesemnificative. Nu cad nici in extrema adorarii unor trasaturi masculine sau ciudate, drept pentru care pe lista mea de iconuri nu se va regasi modelul-fetis al lui Lagerfeld, Stella Tennant , si nici chiar versatila Agyness Dean. Este adevarat ca ma pasioneaza lipsa formelor, trupurile androgine, dar numai daca sunt dublate de un chip interesant, statuar, cu reliefuri armonioase si expresive. Ester Canadas, Ruby Aldridge, Joan Smalls, Isabeli Fontana,si o multime de alte manechine fascinante cel putin fizic.
Cum standardele converg spre kitch-ul cel cheap&not so chic, ori avem de-a face cu experte in cosmetizare si metamorfozare atat de iscusite incat ele insele se recunosc cu greu dupa 2 ore petrecute in oglinda, e tot mai dificil sa iei contact cu "continutul",dincolo de funde si poleiala. Crima si falsul nu vor fi niciodata perfecte, asa ca tabloul rezultat din exploatarea portfardului si saloanelor cosmetice va avea in mod sigur si lacune a caror dimensiune tine de atentia si dexteritatea privitorului. Ochii si mainile sunt poate singurele aspecte unde e aproape imposibil sa trisezi,cel putin nu pentru mult timp.
Desi mainile si unghiile mele nu vor fi vreodata subiect de editorial beauty,imi sunt mai de pret decat cel mai pur portelan,gel sau acryl, cele mai frumoase picturi ori aplicatii. Pentru ca sunt vii, pentru ca simt, pentru ca palpeaza, cheama, aduc, apropie, strang, ating, smulg, sfasie, cu toata puterea si toata inflacararea izbucnite din trairi atat de intense ca nu-si vor gasi vreodata liniste infundate intr-un colt de suflet. Traiesc si ard cu fiecare clipa, caci, asa cum spuneam atunci cand ma caracterizam, la baza actiunilor sau inactiunilor mele sta un principiu creat si auto-impus cu scopul exploatarii experientelor si simplificarii existentei: "breaking the habbit before the habbit breaks me,livin my life before my life lives me,disappointing my heart before my heart disappoints me,fuckin killin myself before i get killed,never walking easily trough all these sa i can only easily get to the end safe...". Acei ce conteaza stiu ca nu ma fidelizeaza culoarea si numele lacului de unghii cu care imi colorez ziua, ci disperarea cu care as tine mana cuiva pe care distanta, oameni, cuvinte, clipe, destin, nu mi-l vor mai aduce in cale poate un an sau poate niciodata. Taria cu care as strange bratul ce se clatina sub nefericirea unei dezamagiri sau unui esec, incercand sa il ridic chiar daca eu insami port adesea poveri ce-mi daruiesc dorinta sa stau ghemuita pe pamantul rece. Da, imi place sa cred ca sunt "fata ce-ti putea insenina ziua cu un zambet,chiar daca pe a ei nu a putut sa si-o insenineze niciodata". Bucuria imensa cu care as imparti imbratisarea unui om fericit. Inca mai invat sa ma bucur de fericirea celor din jur, am si momente cand nu o pot sarbatori pentru ca imi aminteste de cat de departe sunt de a mea si cat de mult am gresit. Furia si neputinta cu care as plesni obrazul necunoscut si murdar ce partineste trupul vinovat de tradarea dureroasa si ireversibila, unghiile ce ar sfasia buzele mincinoase si otravite ce poarta inca parfumul altei pieli. Iubesc si urasc cu sufletul si trupul intreg, si mainile mele au cunoscut poate cel mai bine adevarul simtirilor. Sarutate, dezmierdate, stranse cu pasiune ori poate cu furie oarba, ranite sau tarate de ochi inghetati de vise albe. Inca mai stiu sa imbratiseze. Inca mai stiu sa se deschida cuvintelor. Inca n-au invatat sa falseze si sa deseneze cercuri pe post de afectiune. Inca n-au decis sa fie platosa fata de lumea asta cumplita si patimasa ce ma sfasie cu fiecare zi si ma intubeaza cu oxigenul ei contrafacut si contaminat de autosuficienta si aparente. Daca ai sa ma iubesti vreodata, iubeste-mi mainile si ochii.

Am vazut o multime de fotografii cu fete splendide, impecabil machiate si coafate, ruinate de brate neepilate, piele aspra, cuticule neingrijite, unghii urate. Nu pot spune ca acord o atentie deosebita manichiurii pentru ca nici nu am o forma frumoasa si nici nu detin talent in acest sens. Dar am grija sa imi hidratez pielea, chiar si ca gest involuntar, pentru ca aplicand lotiuni/unt de corp ori ulei de masline chiar si fara sa imi propun imi ajung si pe maini, sa nu am pielite sau descuamari inestetice, oja ciobita. Din pacate nu imi pot face french pentru ca naturale nu au o culoare frumoasa,e adevarat ca in ultimii ani am tot folosit culori intense si probabil le-a influentat, dar nici pe vremea cand le tineam scurte si nelacuite sau doar cu lac incolor nu aratau mai bine. Modelele nu imi plac, nu stiu sa mi le fac, si mi se par greu de purtat si asortat preferand sa "incarc" alte trasaturi si nu unghiile. Nu am nimic impotriva celor ce frecventeaza saloanele si de multe ori tanjesc dupa un rasfat constand in impachetari, masaj si tot tacamul.Cateodata chiar este necesara prezenta acestora pentru ca specificul unghiilor ori pur si simplu totala stangacie in domeniu nu ne permit sa ne ocupam noi insene de ingrijirea si cosmetizarea lor. Dar, in principiu, consider ca ma pot descurca si singura sa am o mani-pedi corecta care sa-mi completeze imaginea si sa sublinieze respectul pentru mine si pentru persoanele cu care interactionez. Mi se pare impardonabil sa arati ca scoasa din cutie si sa ai haine si accesorii de sute/mii/zeci de mii de euro asortate la maini ridate si rugoase, unghii roase sau inegale, oja sarita. Pot sa inteleg aspectul mai putin placut al mainilor unei femei care desfasoara munca fizica in ture la un combinat nenorocit ori pe un camp la tara, dar nu si lipsa de interes a unei domnisoare cochete ale carei singure ocupatii sunt butonatul telecomenzii, frunzaritul revistelor,shoppingul si taratul tocurilor incomensurabile pe nu stiu ce bulevard faimos. Ai senzatia ca va fi ultimul detaliu pe care il va remarca cineva desi revistele au obosit sa ne tot spuna ca mainile sunt cartea de vizita a fiecaruia. Nu este nimic jenant in a nu-ti permite haine din ultima colectie Balenciaga ori incaltari Jimmy Choo, probabil ca isterie mai mare ca in Romania pentru branduri si pentru pozitionarea logo-urilor cat mai la vedere nu vom gasi nicaieri. E insa trist sa afirmi ca nu ai timp sau nu stii sa iti ingrijesti manichiura macar in limita bunului simt. Ok, activitatea pe care o desfasori presupune contactul cu diverse medii si substante care le afecteaza si murdaresc si e practic imposibil si nesanatos sa ti le aranjezi zilnic. Mi se pare normal atunci sa le scurtezi cat de mult se poate si sa nu iti aplici cel mai strident si naucitor rosu cu putinta, ca sa nu dai ocazia unei privelisti ce mie personal imi face sila de-a dreptul. Nu pot uita cateva "doamne" din satul bunicii care se prezinta la delicata operatiune numita sapat cu degetele pline de zgarieturi si rugozitati decorate cu o intreaga colectie de inele din acelea de aur rosu cu tot soiul de pietre colorate, gipsy-like si cred ca stiti despre ce vorbesc, cu unghiile mizerabile una scurta doua lungi date cu lacuri cat mai colorate si sidefate de acum o luna. Pai daca ai pretentia sa ai unghii "de doamna", asigura-te ca te comporti ca atare si ca nu vopsesti gardul inainte sa curati rugina si praful. Mai doamna e o femeie cu o piele curata, frumoasa si ingrijita, unghii scurte si discrete, decat una cu tipsuri a caror lungime ma duce cu gandul la focar de microbi si infectie si a caror forma imi aduce aminte de ghiarele unui animal furios.
Probabil ca cel mai important aspect, vis-a-vis de orice parte a corpului, este sa fie sanatoasa si abia apoi decorata. Poate ca uneori pare mai simplu si mai putin costisitor sa mascam decat sa tratam, insa e doar o prelungire a agoniei. In final, tot la medic vei ajunge, cum de fapt trebuia sa faci de la inceput pentru a preveni agravarea problemelor si implicit cresterea costurilor pentru "reparatie". Crede-ma pe cuvant, indiferent de textura, culoare, luminozitate, stralucire, nici un Chanel din lumea asta nu te va face sa uiti de boala ascunsa sub. Stiu ca ar trebui sa fie un articol propriu, dar nu se poate sa nu inserez cateva pasaje din articole de specialitate pentru ca nefiind medic nu imi permit sa fabulez sau sa improvizez intr-o sfera atat de serioasa. Cauzele ce pot afecta sanatatea unghiilor pot fi interne sau externe. In timp ce pentru cele externe(folosirea detergentilor fara manusi, lovirea de suprafete dure, folosirea lacurilor colorate fara baza de protectie, aplicarea unghiilor false,etc) exista numeroase produse cosmetice de care ne putem ajuta, cele interne se rezolva exclusiv la medic fiind determinate ,in principiu, de toate dereglarile si fenomenele de disfunctie care afecteaza fluxul sangvin catre patul unghiei si impiedica hranirea si dezvoltarea acestei: tulburarea ganglionilor, alergiile, insuficienta fluxului de calciu si a diferitilor aminoacizi, anemia, aparitia unei ciuperci sau a unei infectii. Pot imbraca urmatoarele forme:

" 1. Modificari ale culorii

Coloraţia normală a unghiilor este roz din cauză că prin transparenţa lamei unghiale se pot vedea capilarele patului unghial. Această coloraţie normală se poate modifica, în diferite nuanţe. Coloraţia albă se numeşte leuconichie. Ea poate fi totală, adică să intereseze unghia în întregime, ca în vitiligo, albinism, nevrite, sau după afecţiuni grave, sau poate fi parţială. Leuconichia parţială este forma obişnuită a afecţiunii şi este numită curent leuconichie, fără alt calificativ. Se caracterizează prin pete de culoare albă care apar pe lama unghială, pete ce pot fi distribuite regulat (liniar, etc) sau neregulat. Aceste pete răsar de obicei la nivelul rădăcinii unghiei, de unde ajung spre marginea ei liberă, o dată cu creşterea ei. Apariţia leuconichiei este pusă în legătură cu afecţiunile generale, mai ales de natură endocrină, lipsa zincului ori a vitaminei A.

În icter unghiile sunt galbene. În cianoză, stări caşectice, colaps periferic, ele sunt violete. În cangrenă (boala Raynaud, arterite) ele devin aproape negre. Tot negru apare şi hematomul subunghial post- traumatic, urmat de obicei de eliminarea unghiei. Diferite profesii (coafori, muncitori în industria coloranţilor) pot prezenta stigmate profesionale sub forma impregnării unghiilor cu diferite substanţe.

S-a descris sub denumirea de arc violaceu o dungă semicirculară de culoare violacee situată învecinătatea lunulei. Acest arc este considerat, de unii clinicieni, drept un stigmat sifilitic.

2. Modificari ale formei

Cea mai frecventă modificare a formei este realizată prin aşa numitele unghii hipocratice. Ele constau în exagerarea convexităţii normale a unghiilor, care devin bombate ca sticla de ceasornic. Cauza probabilă este un edem al patului şi mai ales a matricei care, ridicându-se, micşorează unghiul de creştere faţă de falangă, astfel că unghia se mulează pe planul osos. Unghiile hipocratice se pot constata în următoarele afecţiuni: cardiopatii congenitale, endocardită lentă, supuraţii şi tuberculoză pulmonară, papilomatoză intestinală şi osteoartropatia hipertrofiantă şi Pierre Marie.

3. Modificari ale structurii

• Sanţul arciform Beau este un şanţ transversal, care apare în vecinătatea matricei şi înaintează odată cu creşterea unghiei spre marginea liberă. Poate fi prezent pe una sau mai multe unghii. Apariţia lui se pune în legătură cu tulburări de nutriţie, afecţiuni generale piretice, intoxicaţii (arseniacală sau etilică). La femei poate fi consecinţa traumatismelor de manichiură.

• Depresiunile sau eroziunile punctiforme se pot prezenta pe una sau mai multe unghii, sub formaunor excavaţii rotunde care împrumută unghiei aspectul de degetar. Ele pot fi dispuse neregulat sau ordonate paralel, transversal sau longitudinal. Ele pot apărea după coree, reumatism acut, şi în diferite dermatoze: eczemă, sifilis, dar mai ales în psoriazis.

• Şanţurile unghiale sunt dungi frecvent întâlnite la bătrâni. Uneori se pot accentua într-oasemenea măsură încât pot provoca despicarea unghiei, mai ales atunci când se asociază şi o fragilitate accentuată (onicoreză). Aceste şanţuri când sunt mai puţin pronunţate, poartă denumirea de striaţii. Ele pot fi longitudinale sau transversale. Când striaţia este transversală, ea însoţeşte îngroşarea unghiei, care devine mată, cenuşie, pierzându-şi transparenţa normală. Se întâlneşte în micoze şi în psoriazisul unghiilor.

• Distrofia mediană canaliformă este o afecţiune caracterizată prin prezenţa unui şanţ longitudinalla una sau mai multe unghii. Acest şanţ este însoţit de subţierea, la nivelul lui, a lamei unghiale, care devine friabilă. Este o afecţiune rară, probabil de origine nervoasă.

• Hapalonichia desemnează o afecţiune caracterizată prin înmuierea unghiilor, care se ramolesc deobicei sub acţiunea macerantă a secreţiei sudorale, în hiperhidroză sau în paralizii spasmodice. Uneori unghiile mai pot împrumuta aspectul alb-albăstrui şi fragilitatea membranei interne a cojii de ou (unghii în coajă de ou).

• Sideraţia unghială este sindromul caracterizat prin oprirea în creştere a unghiilor.

• Platonichia-se caracterizează prin dispariţia convexităţii normale a suprafeţei unghiale, aceasta devenind plană.

• Koilonichia- este inversarea curburilor unghiale, suprafaţa prezentând în centru o depresiune,nivel la care unghia este mai moale. Unghiile iau înfăţişarea unor lopeţi. Se observă în anemii, eczeme, disendocinii.

• Onicoschizia- se caracterizează prin deslipirea unghiei de pe pat. În cazul când unghia nouă creşte normal, pe pat cele 2 unghii se imbrică între ele ca olanele de pe casă. Afecţiunea aceasta se constată în onicomicoze, în toxicodermii, în pemfigus.

• Helconichia- înseamnă distrugerea parţială a unghiei, sub forma unor pierderi de substanţă, caredescoperă astfel porţiunea corespunzătoare a patului.

• Onicofagia- este distrugerea marginii libere, prin obiceiul ce-l au unele persoane, mai des copiii,de a-şi roade unghiile. Afecţiunea denotă ticuri nervoase şi necesită tratamentul unui medic psihiatru.

• Uzura marginii libere- se observă în anumite profesii şi în dermatozele pruriginoase. Margineadevine lucioasă, netedă şi concavă.

• Atrofia unghiilor- se caracterizează prin subţierea lor, devenind papiracee (ca hârtia). Suprafaţa lor devine ondulată, iar consistenţa moale. Ele nu trebuie confundante cu unghia epidermică, care ia locul celei normale, după extirparea matricei şi care se formează prin procesul de keratinizare suplimentară a patului.
  

• Anonichia- este lipsa unghiilor. Ea poate fi totală sau parţială şi este de obicei congenitală. Sepoate întâlni în hiperkeratoza ihtioziformă, în keratoza difuză congenitală şi keratodermia palmo-plantară.

• Îngroşarea unghiei numită şi pahionichia- se caracterizează prin faptul că unghia devine tare,rigidă, striată longitudinal sau transversal şi se colorează în brun sau cenuşiu. Ea poate fi congenitală, traumatică sau însoţeşte alte manifestări cutanate, ca leziuni palmo- plantare, leucoplazii bucale, etc. O formă deosebită a îngroşării unghiilor esteonicogrifoza, în care unghiile pierd forma lor normală şi se ridică de pe pat ca tăiate. Lungimea lor poate depăşi 10 cm. Se întâlnesc în sindromul varicos şi în nevrite. Îndepărtarea lor se face pe cale operatorie.

• Unghiile în turnuleţe- sunt o varietate a onicogrifozei, în care spre deosebire de prima, în care degetele sunt afectate, în aceasta din urmă toate unghiile sunt interesate. În acelaşi timp în aceastăvarietate, vârful unghiilor nu se îndoaie, ci rămân drepte, asemenea unor mici turnuleţe, de unde vine şi numele afecţiunii.

• Parakeratoza subunghială- se deosebeşte de pahionichie, cu care se poate confunda, prin faptul că lama cornoasă este de grosime ne modificată; totuşi marginea liberă a unghiei este îngroşată prin numeroase scuame care ridică unghia de pe pat. Obişnuit se poate să se însoţească de modificări ale unghiei: îngroşare, striaţii, etc. Se întâlneşte în psoriazis, eczemă, micoze, etc.

• Paronichia - apare sub forma unei inflamatii localizate in jurul bazei unghiei si este una din cele mai intalnite infectii si care poate afecta intreg degetul in cazul netratarii. Paronichia acuta apare brusc, in cateva ore unghia devenind dureroasa, rosie si inflamata, iar sub cuticule poate aparea puroi. Cauzele acestei afectiuni sunt bacteriile si ciupercile, iar tratamentul consta in antibiotice, orale sau sub forma de crema, infectia disparand dupa cateva zile cu slabe sanse de a recidiva. Paronichia cronica apare treptat, iar remediile reusesc cu greu sa o indeparteze, putand aparea la mai multe unghii simultan. Ca si in cazul celei acute, unghiile se umfla, se inrosesc si apare puroiul. Totodata unghia creste neuniform schimbandu-si culoarea si fiind foarte fragila. Un prim pas in combaterea paronichiei cronice este pastrarea in permanenta a curateniei mainilor si a picioarelor, evitarea umezelii in aceste zone, folosirea sapunului antibacterian si a prosoapelor pe cat posibil sterile.

• Panaritiul - este infectia acuta din zona unghiala, determinata de patrunderea sub piele a unui germen, de obicei stafilococic, printr-o leziune a pielii. Afectiunea este intalnita in special la persoanele ce au activitati manuale zilnice, celor ce sufera de diabet sau fac chimioterapie. Ca simptome putem intalni cresterea in volum a degetului, inrosirea si incalzirea acestuia, in caz de abces durerea fiind intensa si simtind pulsatia degetului. Trebuie sa avem in vedere si faptul ca infectia se poate extinde si la oase, articulatii si tendoane, iar lipsa tratamentului poate duce la infectia intregului organism. Ca remediu este recomandat tratamentul cu antibiotice mai puternice, iar in caz de nereusita se recurge la interventia chirurgicala.

• Onicomicoza - este o infectie cauzata de ciuperci in principal si apare mai ales la degetele picioarelor. Onicomicoza este cea mai intalnita infectie a unghiilor. Este vorba de o afectiune ce apare doar la adulti si cu precadere la barbati, varsta inaintata fiind si ea un factor favorabil. Cel mai des intalnite infectii fungice sunt „piciorul de atlet” si micozele unghiilor. Putem recunoaste onicomicoza destul de usor pentru ca unghia capata un aspect neplacut, se ingroasa, isi pierde culoarea naturala si capata pete albe, negre sau verzui in unele cazuri putand chiar sa se faramiteze si sa cada pur si simplu. Cauzele pentru care aceasta infectie apare pot fi ciuperca pielii, purtarea incalcamintei sport, umiditatea picioarelor, transpiratia excesiva, leziuni ale unghiei, sistem umanitar slabit si chiar fumatul. Tratamentul recomandat este cel pe baza de antibiotice si evident, in cazul in care situatia nu se amelioreaza, consultarea unui medic de specialitate. Totusi, tratamentul cu antibiotice orale este unul din cele mai eficiente pentru ca prin circulatia sangelui in care ajunge antibioticul se regenereaza tesuturile unghiilor, dezavantajul fiind insa perioada de cateva luni in care corpul trebuie sa stea sub tratament medicamentos." (www.imaginelife.ro - "Bolile anexelor pielii - unghiile")

Sanatatea si cresterea unghiilor este afectata si de alimentatie, in caz de carente ori pentru a-ti asigura aportul necesar de vitamine si aminoacizi esentiali putand apela la suplimentele special create. Despre formula ideala a acestora am discutat deja intr-o postare mai veche pe care o gasiti aici. Intr-o perioada aveam o multitudine de santuri transversale destul de adanci, pe care in loc sa le investighez la medicul dermatolog le-am supus parerii medicului de familie. Stiind ca am o alimentatie deficitara datorita vesnicei diete, imediat mi-a pus diagnosticul malnutritie si mi-a recomandat un imunostimulator si ceva suplimente nutritive. Pe masura ce unghia crestea se deplasau spre marginea libera si reuseam sa scap astfel de o parte din ele, iar pe cele ramase le umpleam punctiform cu varfului acului "scaldat" in oja. Uneori sunt uimita de tampeniile ce imi trec prin minte in detrimentul solutiilor sanatoase si normale. La un moment dat ajungand la salon cu o prietena si plangandu-ma de problema unghiilor manichiurista ma intreaba daca imi tai cuticulele. Exact asta faceam,cu cutitasul acela metalic, desi le am foarte fine si pot sta foarte bine si cu ele neatinse. Santurile mele erau rezultatul invaziv al cutitasului care odata cu cuticulele imi "rascheta" si o portiune din baza unghiei,inca fragila. La inceput am fost reticenta, dar dupa un timp de cand nu-mi mai atingeam cuticulele am constatat si disparitia totala a santurilor. Oricum au o culoare bolnavicioasa si pete albe din abundenta, sunt casabile, se exfoliaza in ciuda miraculosului Farmec B5 ce mi-a fost indispensabil de 3 ani incoace,se ascut spre varf prin plierea laturilor inspre interior. Macar netede sa fie. Imi doresc din tot sufletul sa le pot tine patrate dar nu am forma necesara, sunt destul de ovale si imediat ce cresc putin incep sa se ascuta oricat le-as tot scurta si pili iarasi spre a avea marginea dreapta. Pur si simplu se "refac" singure pe oval si partea libera ajunge mai ingusta decat baza unghiei. M-am gandit de multe ori la manichiura cu gel si ezit. Mi s-a explicat ca mai putin daunatoare este protectia, ori aceasta nu ma ajuta caci va imbraca forma unghiei si tot nu voi ajunge sa am genul acela trapez la care visez. Da, poate ca nu se mai poarta, dar pentru cineva care nu le-a avut si nu le va avea in veci asa ramane un deziderat. Ramane tipsul, numai ca mi-as semna singura condamnarea la viciu. Daca as avea unghii sanatoase si puternice poate m-as incumeta, dar cum sa ma inham la pilirea unei suprafete si asa subtiri si sensibile? Probabil ca apoi nu as mai putea sta fara ele pentru ca as ramane cu ele distruse si pentru ca m-as obisnui cu aspectul acela imposibil de atins natural. Si daca nu imi permit o luna sa merg sa le schimb ce am sa fac? Nu vreau sa ingros randurile celor ce stau 2-3 luni cu acelasi gel, pe langa ca arata rau vazandu-se clar diferenta de nivel fata de partea crescuta, nici nu vreau sa imi imaginez ce dezastru lasa in urma si ce cu ce infectie ma pot trezi caci ma indoiesc ca ar mai ramane perfect lipit si nu s-ar strecura microbi.
Nu doar in materie de alimentatie sunt exemplu negativ, ci si ca utilizator al lacului colorat. Nu aplic intotdeauna protectie desi in ultimii ani folosesc numai culori intense si inchise, variatii de rosu si roz. In plus, nu le las sa respire suficient pentru ca ma ingrozeste aspectul lor nud. Nu neaparat din pricina ingalbenirii, ci pentru ca dunga aceea ce face diferenta intre unghia prinsa de pat si partea aceea crescuta, de regula alba, la mine este foarte inchisa, ca si cum ar Dar macar evit total sideful pentru ca nu il pot suferi dar in special pentru ca mi se parea ca "mananca" netezimea si culoarea unghiei. Am inteles ca este cu adevarat daunator persoanelor ce au carente de calciu.
Ideea postarii mi-a venit in urma unei provocari, "Concurs pentru bloggărițe cu un premiu de la OPI", lansata pe blogul Emei. Numai ca, tipic mie, m-am "folosit" de stimulentul acesta pentru a-mi dinamiza ambitia si dorinta de a scrie din nou caci uneori chiar nu ma simt in stare sa ma adun. Nu ma incumet sa spun ca particip, pentru ca am incalcat regulile. Nu e chiar un articol tipic mani-pedi, si in plus am inserat un pasaj preluat dintr-un articol medical. Dar sunt fericita ca am scris, ca nu m-am lasat descurajata de starea proasta, caldura, plictiseala, apatie. Decizia participarii ii apartine Emei, eu imi doresc doar sa fi reusit sa va captez atentia si sa cititi macar o parte. Printre randuri, stiti doar ca ma pierd in detalii si am obiceiul sa scriu prea mult riscand sa-mi pierd pe drum cititorii.:)