Jurnalul purtatoarei de aparat dentar, 15 luni

Pe 12 aprilie 2011 mi se monta in sfarsit aparatul dentar metalic si iata-ma ajunsa in a 15-a luna de "convietuire". Am sa fiu sincera si voi recunoaste ca am cam obosit, nu neaparat fizic caci la un moment dat devine parte din tine si te obisnuiesti cu disconfortul (chiar si cu ranile sau aftele sporadice), ci pur si simplu nu mai am rabdare. M-am impacat cu gandul ca il dau jos la aproape 30 ani, insa asta nu inseamna ca nu tanjesc zi de zi dupa zambetul atat de dorit (si platit). Cred ca nu e zi in care sa nu zambesc larg in oglinda, exersand pentru momentele cand o sa ma hlizesc pana si la stele. Dar...mai e mult pana departe. :)

• Pe scurt : canin dreapta sus lenes + maxilar ingust + lipsa informatiilor (raritatea aparatelor la acea vreme si dentisti nepasatori) --> toti dintii mei de sus s-au mutat si aplecat spre dreapta si au ocupat tot spatiul, astfel incat caninul nu a mai avut cum sa erupa. Canin despre care absolut toti dentistii afirmasera ca nu exista, nu am mugur. Tarziu, pe la 21 ani, o radiografie arata ca de fapt bietul de el se dezvoltase acolo ascuns in os si gingie, avand o dimensiune normala si o pozitie perfect verticala. Cumva la baza sinusului. Sa nu va inchipuiti ca macar atunci mi s-a recomandat sa merg la ortodont (habar nu aveam cum se numeste specializarea), dimpotriva, mi s-a spus ca e prea tarziu si ca peste ani voi ajunge la chirurgie maxilo-faciala sa-l extrag pentru ca va dauna celor aflati sub el pe arcada. Si uite asa am mai irosit niste ani, in care nicio clipa nu am incetat sa imi urasc zambetul urat. La 28, un dentist dedicat mi-a dat cateva suturi verbale si m-a trimis la ortodont. A fost unul din cele mai bune sfaturi si imbolduri primite vreodata, si, fara sa agreez stereotipurile, sunt constienta ca mi-a schimbat viata.
  

Din punct de vedere estetic nu s-a mai schimbat nimic fata de luna martie, cand aratau asa, si in fapt acesta era aspectul lor inca din decembrie. Din pacate, nu exista evolutie pentru canin. Suportasem 2 interventii chirurgicale : prima exact inainte de montarea aparatului si care a implicat doar dezvelirea lui, a doua in septembrie cand a fost din nou descoperit fiindca crescuse gingia la loc dar a fost si ancorat cu un mic carlig (buton). S-a tractionat cu elastic, cu sarma, tot ce s-a putut. Existau foarte putine sanse sa nu coboare avand in vedere pozitia si ca scosesem ambii premolari si avea loc mai mult decat suficient. Sunt foarte rare exceptiile. Din pacate, asa cum am patit adesea in viata, eu am fost aia cu stea in frunte. Radiografia panoramica facuta la fix 1 an a dovedit ca nu se miscase absolut deloc. Ce puteam sa mai fac, cati ani sa mai astept cand nu aveam de ce sa ma mai agat. Nici macar 1 mm. S-a luat decizia sa il extrag, practic numai pentru el mai tineam aparatul.
Sunt mandra de mine ca am trecut prin asta si cine are putere sa citeasca procedeul, numit odontectomie, intelege ce putea sa simta cineva care urla si cand se taie putin la deget sau face o injectie amarata. Mi-am ales eu chirurgul de aceasta data, motivul il veti identifica sigur daca veti cauta in caseta specifica postarile dedicate aparatului dentar. Sa zicem ca nu mai doream ca jumatate de interventie sa se desfasoare cu anestezia dusa si glume sadice, mai ales ca de aceasta data era vorba de ceva mai dificil. Cu cateva ore inainte am mers la orto si mi-a taiat arcul lasandu-l numai pana la incisvul central dreapta inclusiv, ca sa poata lucra chirurgul. Asta nu mi-a placut deloc, pana l-am montat la loc peste tot m-am taiat si agatat in el de cateva ori pe zi. Nici macar nu ma puteam demachia fara sa nu ma tai in capetele de pe incisiv.
Interventia a durat 2 ore din momentul cand m-am asezat pe scaun si pana m-am ridicat. Am primit anestezie pe saturate (de regula cam simt injectiile in palat dar de data asta eram prea ingrozita de ce urma ca sa ma mai impiedic de atat), si apoi toata lumea din cabinet a incercat sa ma calmeze caci se vedea ca mai am putin si ma scurg de pe scaun. M-a ajutat mult ca dentistul meu mi-a facut pe plac sa asiste la interventie si imi vorbea mereu despre zambetul visurilor si alte asemenea acadele care-mi ajung la inima aia insetata de Hollywood smile. Nu pot spune ca interventia a durut, dar faptul ca imi imaginam ce se intampla acolo cand auzeam instrumentele cerute si presiunea simtita imi dadeau fiori. La final cand a facut suturile m-a usturat un pic, am rabdat insa pentru ca deja imi mai completase o data anestezia si nu era cazul sa abuzam. Vazand cum arat cusuta mi-am dat seama de ce nu se putea fara (da, mi-era foarte teama de sutura) si cat de mare a fost trauma. De altfel mi se explicase inainte de ce nu voi putea primi un implant din acela care se pune imediat dupa extractie - osul meu o sa fie destul de afectat si nu ar suporta surubul, trebuie sa astept minim 3 luni sa se formeze unul nou acolo. Am primit reteta cu antibiotice si o apa de gura pe care am urat-o pentru ca era foarte amara (Ossidenta), intentionat aleasa cu clorhexidina. Am fost avertizata ca dupa ce se duce complet anestezia e varful durerii, ca-i posibil sa ma umflu si invinetesc. De data asta cineva acolo sus m-a iubit, cum am iesit am inghitit preventiv un Tador si din secunda aceea nu a mai fost nevoie sa iau niciun analgezic. Abia in a 4a zi am simtit o jena, asemanatoare cu durerea curatarii unei carii fara anestezie. Suportabila, nu am luat nimic (nu iau pastile decat cand deja ma "tarasc"). In schimb, in a doua zi m-am umflat. Nu mult si nu asa cum imi imaginam eu, pur si simplu partea dreapta a fetei era cu totul putin mai lata. Probabil cei care nu ma cunosc nici nu ar fi sesizat asimetria.
Interventia a aratat ca am luat decizia potrivita, caninul era anchilozat si asteptam degeaba sa coboare. Nu varsta a fost motivul, ci particularitatile cazului.
Ce urmeaza acum? In primul rand sa punem bracket si tractionam incisivul lateral dreapta pana se lipeste de centrali asa cum e normal (a se vedea poza din primul link). Din cauza radacinii caninului, era imposibil sa fie tras pana nu rezolvam fie coborand dintele pacatos, fie facand extractie. La 2 saptamani dupa chirurgie am si avut programare la orto insa din pacate nu s-a putut actiona asupra lui. A fost si el traumatizat cand s-a scos caninul si observasem asta pentru ca exista sutura si in jurul sau. Dar nu observasem si ca se misca, insa am inteles ca e normal. I-a fost teama sa il forteze atunci asa ca mai am de asteptat pana pe 18 iulie. Dupa ce o sa fie lipit de incisivi, candva prin septembrie probabil o sa mi se puna 2 implanturi langa el. In total cand mi s-a montat aparatul mi s-au extras 3 dinti : un premolar stanga ca sa faca loc sa-i impingem pe ceilalti in pozitia normala medical si estetic (incat linia mediana sa cada pe mijlocul buzei si in continuarea liniei mediene de jos), si cei 2 premolari dreapta ca sa facem loc caninului. Toti 3 erau purtatori de pivot/coroana, unul chiar nu mai putea fi salvat din cauza unei infectii de la o obturatie veche si prost facuta a canalului. Din acest motiv s-a extras si nu s-a facut translatare, si nu regret pentru ca astfel am simetrie avand la final doar un premolar de fiecare parte. Spatiul din stanga s-a rezolvat pentru ca mutandu-se dintii s-a strans, in dreapta insa pentru ca nu a coborat caninul in loc de 1 implant cum stabilisem initial voi avea nevoie de 2. 1200 euro, din pacate.
Teoretic, dupa ce mut incisivul lateral as putea renunta la aparat. Nu o voi face pentru ca se vede cu ochiul liber ca pe dreapta imi va ramane mai mult spatiu decat necesita un canin si un premolar. Am sa il pastrez deci pana cand voi avea implanturile finalizate, incat apoi sa imi traga molarul langa ele. Exista posibilitatea sa imi faca coroanele mai late dar nici nu vreau sa aud de asa ceva pentru ca vreau sa fie exact ca cei de stanga. Am suportat 15 luni, mai suport inca 9 (minim 3 pana se pun implanturile, inca 6 pana se pot pune coroanele pe ele).
Si apoi etapa moft, care va avea loc de fapt inainte de a se monta coroanele implanturilor. Vreau sa-mi albesc dintii, si voi primi si cateva fatete. Partial pentru estetic, dar am nevoie si pentru a spori rezistenta incisivilor ce acum cativa ani au fost traumatizati in urma unei agresiuni fizice pe strada. Incisivul meu central dreapta nu mai are nerv, a fost fracturat atunci. Are foarte multe fisuri si e fragil, o fateta ii va creste rezistenta. Nu imi pot pune portelan (e mult prea scump) ci un compozit de foarte buna calitate. Eu visam extra white, dentistul nu imi permite decat a1 si in fapt nici cu asta nu e de acord pentru ca nu-i plac dintii atat de albi. Pentru mine a fost motivul nr.1 care m-a ajutat sa suport mai usor trecerea timpului, sa-i vad nu doar drepti ci si shiny si albi. Nu-s fumatoare, nu beau cafea sau cola si nu imi place ciocolata. Cu toate astea mereu i-am avut cam galbeni si fara luciu.

Va trebui sa inchei aici caci deja am scris un roman. As prefera sa postez noutati abia dupa ce rezolv tot ce am descris mai sus, cand am zambetul mult visat si o poza pe masura. Pana nu am coroanele implanturilor puse nu prea am ce sa mai arat, nu are ce sa se vada frumos cu acel spatiu gol urias. Mi s-a facut rau cand am auzit cat am de asteptat, eu credeam ca dupa acele 3-4 luni se monteaza totul nu doar surubul. Trecem noi si peste asta. :)

In cautarea volumului : sampon uscat Balea + pudra pentru volum Taft

Parul constituie una din cele mai mari batai de cap cand vine vorba de aspectul meu fizic, mai ales cand am in jur o multime de exemplare a caror podoaba capilara arata impecabil mereu si fara eforturi demne de luat in seama. E foarte moale si subtire, par de pisica. Nu stiu daca sa il caracterizez si rar avand in vedere ca nu o data mi s-a spus ca de fapt cantitativ e normal dar textura firului e de vina ca pare asa. Oricum, bogat nu e sigur caci am vazut ce inseamna asta si e clara diferenta cand tu ai nevoie de maxim o cutie si 1/2 de vopsea iar cineva cu el mult mai scurt pune 2-3 cutii si se plange ca nu face fata cantitatii si ritmului cresterii.
Mi se pare si destul de fragil, tipic firului subtire, pentru ca daca i-as face macar jumatate din ce ii fac prietenele mele probabil as ajunge semi-cheala sau ar arata ponosit si ars. Mai bine de 14 ani nu m-am atins de feon (abia iarna asta l-am "abuzat" de cateva ori pentru a testa keratina lichida), placa zace prin dulap si vede lumina o data la cateva luni, ma vopseam rar sau deloc (acum folosesc doar Casting, fara amoniac), il las cu ulei de masline mai multe ore sau chiar toata noaptea inaintea spalarii + intotdeauna masca pe lungime dupa. Singurul moft sunt bigudiurile clasice, nu prea des insa pentru ca trebuie sa stau foarte mult cu ele si oricum se lasa buclele repede caci nu mi-e drag sa imi pun fixativ cu nemiluita.
Imi place textura, e matasos, are luciu, dar tocmai pentru ca e moale si suplu nu pot avea volumul visat. Si daca reusesc datorita buclelor, e de scurta durata. De-a lungul anilor am experimentat diverse tunsori si lungimi si nu, nici cand l-am avut pana la umar nu a stat mai "aerat". Un par moale e un par moale, daca nu il tapezi sau buclezi si nu torni fixativ puternic in cantitati industriale pana scartaie, nu faci nimic. Dar sincer decat sa para ca se sparge daca il ating si sa simt ca mi se lipesc si incurca degetele in el, mai bine natural. Singurul moment in care am avut ceva volum a fost perioada blondului, avand nevoie si de decolorare bineinteles ca a devenit mai aspru si si-a pierdut supletea. Dar cum sa stau cu parul deteriorat doar din acest motiv, mai ales ca nu m-a convins nuanta?
Exista insa un produs care ma ajuta sa para mai "zdravan", asprind putin radacinile fara insa a-l incarca si a-mi provoca repulsie la atingere sau analiza in oglinda : samponul uscat Batiste, la vremea aceea brunette. Chiar mi-a placut si l-am folosit exclusiv pentru asta (nu prea des insa, totusi nu era cazul sa abuzez de un sampon fie el si uscat), caci din fericire cu ingrasat excesiv nu ma confrunt. Din pacate l-am terminat si am neglijat recumpararea lui (il gasiti aici). Poate si pentru ca am vazut preturile pe ebay si a inceput sa mi se para scump la noi, mai ales ca se adauga si transportul. In cautarea efectului obtinut datorita lui, am hotarat sa incerc doua produse : sampon uscat Balea (neavand DM am rugat o prietena sa mi-l ia) si pudra pentru volum Taft.






Stiu ca samponul Balea e destul de apreciat, la mine insa nu a functionat si nu am obtinut volum nici macar de moment. Miroase frumos, dar incarca teribil si il simt neplacut la atingere - mi se pare ca in loc sa mi-l improspateze si sa ii dea prestanta il ponoseste si il suviteaza.
Nu imi place nici ca se observa mult timp gri pe radacini, Batiste brunette chiar nu se vedea desi eu deja aveam parul aluna si culoarea pudrei dispersate era gri inchis albastrui.







Aveam mari sperante ca Taft o sa ma dea pe spate. De mult doream sa incerc pudra label m., mult mai costisitoare (cca 100 lei), si ma gandeam ca e un dupe. Din pacate, desi citisem cateva pareri bune, s-a dovedit o investitie proasta. Macar nu si costisitoare, a fost 16 lei.
E foarte mica, tubul e inalt cam cat degetul meu aratator, si circumferinta imi aminteste de lacurile Farmasi. Insa nu m-a descurajat ambalajul pentru ca putea sa fie spornica pudra. Am incercat de la putin la mult, aplicat direct sau intai pusa pe degete si masata cu capul in jos, mi-am facut nspe carari....degeaba. Intr-adevar, il umfla, cand ridic capul pot spune ca se apropie de mult visata coama, dar in 5-10 minute se spulbera vraja. Si partea proasta e ca se modifica textura, il simt si il vad de parca mi-am pus ceara de par. De fapt cam asa se si comporta cand freci pudra intre degete, e sticky. Poate ca pe un par mai scurt si mai poros ar merge, dar mi-e greu sa cred ca are putere sa sustina parul "de pisica". Ei spun ca daca ti se lasa e suficient sa masezi din nou la radacina si se reactiveaza, in cazul meu nu e valabil pentru ca din start nu si-a facut efectul. Nu imi place deloc, nu pot sa ii gasesc nici macar o calitate. Si pentru cine se va grabi sa ma atentioneze ca era imposibil sa faca fata unui par atat de lung, atata timp cat Batiste dry shampoo putea nu vad de ce nu am dreptul sa fiu dezamagita de Taft. Cat mai curand vreau sa pun mana din nou pe Batiste, nu doar ca ma ajuta in privinta volumului dar si improspateaza - se mai intampla sa ai nevoie sa iesi pe usa in cateva minute ceea ce face imposibil spalatul clasic.
Nefiind niste produse scumpe, merita totusi incercate pentru ca poate chiar o sa functioneze pe alta textura de par. Nu am vazut multe reviews pentru Taft la noi, dar samponul Balea are destule sustinatoare asa ca nu mi-as permite sa afirm ca e un produs prost doar pentru ca nu mi s-a potrivit mie.

Aparatul dentar, 11 luni.

Articolul in speta trebuia sa aiba ceva vechime si sa fie mult mai bine decorat cu imagini edificatoare, de altfel acestea fiind si motivul pentru care l-am tot amanat. Speram sa obtin fotografii din interior, cu modalitatea de ancorare a dintisorului-sef de la care s-au tras toate problemele. Pe scurt : maxilar ingust + canin lenes -> canin inclus (detectabil doar la radiografie) -> toti dintii de pe arcada superioara s-au deplasat si au acoperit si spatiul destinat lui -> linia mediana mutata cam cu 1 cm mai spre dreapta, dand impresia unui zambet foarte stramb.

• Pentru cei interesati de subiect, folositi va rog caseta search si veti descoperi toate postarile precedente referitoare la "aparat dentar" (tipuri, pregatiri, montaj, costuri, etc).

Aparatul a fost montat pe 12 aprilie, si tot in acea perioada am facut si interventia chirurgicala pentru descoperirea caninului ce urma sa fie ancorat mai tarziu. In prima faza am fost cam dezamagita, in capsorul meu dintii urmau sa se mute toti in acelasi timp si in fiecare zi priveam linia mediana care nu se misca deloc. Dupa 3 luni deja eram deprimata, parea ca nu progresez si ma gandeam ca in ritmul asta in loc de cei 2 ani aproximati voi sta o vesnicie cu el. Happy day, la o activare mi-a trecut prin minte sa intreb de ce desi ma dor, semn ca exista presiune si functioneaza, nu se centreaza. Mi-a explicat ca nici vorba sa fie trasi in acelasi timp, ci se muta unul cate unul, sa privesc in laterala unde exista o extractie si o sa observ ca spatiul e din ce in ce mai mic. Exact asa era, curand s-au tras unul cate unul spre stanga si deja in noiembrie linia mediana ajunsese la locul adecvat : mijlocul buzei, exact in continuarea centrului de jos. Din punct de vedere estetic, pot spune ca am scapat de cel mai mare complex. DAR....


Caninul e lenes. Foarte. E si varsta de vina, 28 nu e totuna cu 18. Nu intelegeam de ce nu l-a ancorat, imi spunea doar ca ar prefera sa iasa singur putin mai mult ca sa monteze pe el un carlig si apoi sa-l agate de arcul (sarma) aparatului. Am insistat ca nu mai am rabdare, si atunci s-a decis sa trec printr-o noua interventie chirurgicala. Moment in care m-au lasat picioarele cu gandul la doctorul acela atat de drag mie care nu aude cand ii spun ca s-a cam dus anestezia si simt tot. N-a fost prea dragut nici de data asta....stiu ca in Craiova e foarte cunoscut si apreciat, dar eu si alti cativa avem toate argumentele sa nu ii proslavim profesionalismul. Poate ca interventia e reusita, in sensul ca e bine executata tehnic si nu apar complicatii. Insa starile prin care treci ar putea fi usor evitate cu un dram de gentilete. Cand vezi ca pacientul mai are putin si lensina chiar nu e cazul sa faci glume proaste si sa-l intrebi daca ii e teama de bisturiu pentru ca il vei folosi din plin astazi. Si in timp de are culoarea varului si mai ca nu se prelinge de pe scaun nu te minunezi ca gingia e fibrozata, cat sange curge, si alte fraze de genul. Stiti, nu vreau sa aud in ce consta macelul. Da, stiu ca o sa tai si-o sa frezezi in osul meu, dar prefer sa nu am idee cand si cu ce faci toate astea si nici cum arata teatrul operatiunilor. In fine, dupa cca 50 min am scapat de chirurg si dupa alte 15 min de asteptare am intrat alaturi la orto unde medicul meu impreuna cu asistenta s-au chinuit sa faca hemostaza ca sa poata lipi carligul pe canin. Sunt mandra de mine ca am indurat, anestezia deja se dusese si nu era deloc placut sa tot simti un soi de fitil in rana dar eram constienta ca au stat dupa mine special peste program si ca depun un efort considerabil asa incat chiar n-a mai contat disconfortul fizic. Au reusit. Asta se intampla la sfarsitul lui septembrie.


Din luna urmatoare a fost agatat cu un elastic (trecut prin acel carlig) de sarma aparatului. Din pacate presiunea nu a fost suficient de mare si nu am vazut progres. Nu intelegeam de ce nu il agata direct cu sarma dar aveam sa aflu cand s-a ajuns la asta, in februarie. Prin carlig a fost trecuta o sarma exact ca cea de la aparat, iar acesta iese prin el in V si se intinde pe langa sarma aparatului. Practic am dublu arc, ceea ce obraji mei nu prea apreciaza caci mereu ma tai/agat. Mai ales la limba, obisnuita fiind sa trec spre molari pentru a verifica daca mi-a ramas mancare. Motivul pentru care nu prea isi dorea sarma este ca imi apasa pe incisivul lateral drept, cel fara bracket, si il impinge in spate. Dar nu am de ales, il vom aduce la loc dupa ce coboram caninul pe arcada.
A trecut mai bine de 1 luna de cand il am ancorat cu sarma, si am bifat o activare pe 5 martie. M-am cutremurat de raspunsul la intrebarea "exista vreo sansa sa nu coboare niciodata?". "Da, exista. Dar pana acum nu am intalnit niciun caz". Sa speram ca nu o sa fiu eu primul, practic puteam sa dau aparatul jos mai devreme de doi ani avand in vedere ca s-au aranjat din noiembrie deja, insa trebuie sa stau dupa canin. Si as turba sa stau degeaba....nu mai zic ce ar insemna sa il extrag, iar chirurgie avand in vedere unde e situat prin palat si cred ca radacina lui e la baza sinusului. Plus ca as avea nevoie de implant, multi bani si timp deci. Vestea buna e ca masurandu-l pare ca suprafata iesita s-a dublat in aceasta luna. O sa ne lamurim mai bine luna viitoare, cand o sa fie masurat din nou.


As fi vrut sa va arat poze cu caninul ancorat, insa am avut o mica polemica cu medicul stomatolog cand am mers la igienizare. Pe el il rugasem sa imi faca poze acolo inauntru, cu oglinzile acelea speciale. Orgolioasa din fire, nu am mai vrut le iau. Ma cam roade sa pun mana pe ele, e clar ca eu nu imi pot face singura si nici nu am instrumentele necesare, dar nu. Asa ca imi cer scuze, va trebui sa va multumiti doar cu poze normale, din fata. Nu o sa vedeti caninul, o sa vedeti insa sarma cu care e ancorat cum se petrece pe langa arc. Si, bineinteles, dintii mei centrati. :D
Mai e mult pana departe....dupa ce voi scapa de corvoada coborarii lui pe aracada si mai tarziu si de aparat(nu cred ca mai devreme de 1 an de acum inainte), voi ramane cu un premolar lipsa langa el. Implant, deci....4 luni si 500 euro. Jos 2 coroane de portelan. Sus pe incisivi fatete pentru ca au fost loviti candva si sunt plini de fisuri.
Merita? DA. Orice si oricat. Vreau sa aud si eu in viata asta : "Ce dantura frumoasa ai!".

• Fotografiile sunt din prima zi, apoi 3,5 luni, si ultima este de astazi, 11 luni. Se poate observa cat de strambi si aplecati erau spre dreapta, iar linia mediana era cam cu 1 dinte mai incolo decat normal. Din noiembrie totul e la locul lui...mai putin caninul. In ultima imagine se vede sarma care iese din carligul de pe el, doar cea dinspre stanga (e la fel si spre dreapta), formand dublu arc cu sarma aparatului.

P.S. Am gasit pe net o imagine cu canin inclus ancorat, exact ca la mine : http://www.drcrisan.ro/wp-content/uploads/2010/05/IMG_6658_resize.jpg

Liz Earle Cleanse and Polish Hot Cloth Cleanser

Ajung sa scriu destul de tarziu despre demachiantul Liz Earle intrucat recunosc ca nu cunosteam deloc brandul britanic si mi-a trezit interesul abia dupa ce am citit mai multe postari relative. Toate pozitive, fetele erau entuziasmate de ineditul produsului si de efectele constatate.


Motivele reticentei mele vor fi mereu aceleasi :


1. Nu ma impac deloc bine cu ideea de a solicita un produs spre testare, si nici nu am adresa de contact pentru a mi se oferi. Sa zicem ca nu mi-a placut ce se intampla cu campaniile din Romania si nu vreau sa ma simt prost atunci cand indraznesc sa nu ridic in slavi fara fundament real, nu pot si nu vreau sa mint si nu inteleg de ce faptul ca nu ai avut norocul sa ti se potriveasca ceva inseamna ca denigrezi deliberat. Totusi, la aproape 29 de ani cred ca stiu sa imi pun o crema sau un amarat de fond de ten pe fata si faptul ca imi provoaca iritatii sau alte neajunsuri nu tine de tehnica de aplicare ci de modul cum reactioneaza cu particularitatile pielii mele. Mi-ar placea sa nu mai primesc comentarii de timpul "sunteti doua proaste, e chiar bun accord parfait / rimelul e super daca stii sa il aplici dar trebuie sa ne dam putin osteneala". Nu inteleg de ce trebuie sa ne contrazicem si jignim cat timp nefiind toate construite la fel nu avem cum sa avem aceleasi rezultate, si nici de ce producatorii nu pot accepta si reversul medaliei. Oare voua v-a mers bine cu absolut orice produs ati cumparat/primit vreodata?

2. Am un ten capricios si foarte sensibil, ochii de asemenea. Pe scurt, un amestec dubios : ceva pori dilatati in zona de langa nas (sa zicem prima patrime a obrazului), sebum discret dar constant si rapid, cateodata mici imperfectiuni in piele, vesnic deshidratat si descuamat, linii/riduri in jurul ochilor, melasma vizibila ultimele 2 veri. In urma tratamentului cu Retin-A (cate 4 luni in perioada rece doi ani succesivi), am ramas cu sensibilitate extrema. Sa va spun ca ma arde si ustura fata dupa Sensibium Bioderma, dedicat evident tenului sensibil? Ma patez cand imi ating fata, cand intind o crema, fond de ten, demachiant, la frig, la cald...Mi-ar placea si mie sa mai schimb cate ceva in rutina cosmetica, ma mai plictisesc si se obisnuieste pielea, dar avand in vedere cat de putine produse nu-mi provoaca iritatii si disconfort chiar nu mai am tragere de inima ca altadata sa fac experimente.




Totusi, descrierile celor ce l-au folosit mi-au indus dorinta de a-l incerca si am sperat sa ma bucur de aceleasi efecte in ce priveste textura pielii. Mereu am avut probleme cu intinderea fondului de ten pentru ca suprafata nefiind perfect neteda nu adera. Aplicam crema, parea ca am scapat de scuame si zone care ma strangeau, dar dupa 1-2 zile de purtat fond de ten erau la loc. Hidratarea e o problema aparte pentru un ten ca al meu fiindca daca folosesc ceva foarte hidratant care sa faca fata imi exacerbeaza sebumul, daca folosesc o crema destinata tenului gras, light, nu ma ajuta cu absolut nimic (intre timp am obtinut rezultate foarte bune in acest sens ajutand o cantitate pentru o saptamana de Elmiplant Bioten pentru ten mixt cu cate 3 capsule de vit E si 4 de vit A, review peste cateva saptamani totusi).
Ma gandeam ca mi-ar fi de mare folos o exfoliere foarte blanda pe care la nevoie sa o pot folosi zilnic, ori tocmai pe acest principiu se bazeaza demachiantul Liz Earle. In plus, fetele studiasera lista de ingrediente si pareau prietenoase.
Am trimis un mail la adresa de contact de pe site, am spus cateva cuvinte despre mine si motivele solicitarii, iar raspunsul nu a intarziat sa apara. Louise a fost foarte amabila sa mi-l ofere si a fost expediat destul de repede desi era inainte de sarbatori si ma asteptam sa fie intarzieri. Au si fost de altfel, dar nu pe drum ci la posta de care apartin si care are o problema cu adusul avizelor. In acest caz nici nu am primit vreunul, dar m-am dus special sa intreb si sosise de 5-6 zile. L-am ridicat cu 2 zile inainte de Craciun.
In pachet exista o carticica cu informatii despre Liz Earle si un etui ce continea tubul de demachiant si 2 prosopele din bumbac 100% care la prima vedere pareau un fel de batiste mai aspre (intre batista si tifon sa zicem), prea aspre pentru cum imi stiam pielea. Si, detaliu aparte, un biletel personalizat scris de mana.

E nevoie de o cantitate mica pentru a acoperi intreaga fata (o singura apasare) pentru ca textura de spuma catifelata si densa il face spornic. Nu mi-e total necunoscuta ideea caci obisnuiam sa imi fac gomaj cu spuma de barbierit a tatei, nimic nu desprindea mai delicat si mai eficient scuamele. Cremele de gomaj din comert au particule abrazive care ma zgarie, ma ustura, imi inrosesc fata si la final nici nu mi se pare ca au curatat si inmuiat. De cativa ani preferam deci spuma de ras, pe care o ajutam uneori cu un prosop normal inmuiat in apa calda. Totusi, bineinteles ca ma incanta mai mult un produs care sa faca acelasi lucru dar sa fie conceput special pentru asta, cu ingrediente benefice tenului. Principiul e acelasi : masezi spuma pe intreaga suprafata (complet uscata) inclusiv zona ochilor, apoi cu prosopelul adiacent umezit in apa calda stergi usor incercand sa nu folosesti acelasi material peste tot. La final clatesti cu apa rece. Pas pe care nu il pot indeplini, nu ma spal cu apa rece niciodata caci ma inteapa/doare si apare uneori urticarie + prurit. Asa ca o setez usor calie.
Aici au aparut problemele. Cand am masat spuma senzatia era placuta, textura fina si usor emolienta. In momentul cand am inceput sa o sterg, pielea a inceput sa ma usture. Mediu sa zicem. Bineinteles, m-am inrosit foarte tare dar asta nu e ceva neobisnuit caci o patesc si cand ma spal, cu atat mai mult cand exfoliez. Usturimea nu a persistat, maxim 4-5 minute, dar a doua zi am avut surpriza neplacuta sa ma trezesc cu brobonite pe frunte. Fara continut si maruntele, genul acela de relief neregulat cum fac unele persoane vara de la soare. Dar putin rosii. Seara urmatoare l-am folosit din nou, aceleasi senzatii, fruntea mea iarasi razvratita. L-am abandonat caci nu stiam ce sa fac si nici daca era de la el. In restul fetei, desi ma usturase peste tot, nu am patit absolut nimic de genul. In cele cateva zile cat nu l-am mai folosit fruntea si-a revenit la normal, curata si neteda. Am zis sa incerc din nou si din pacate in continuare au fost probleme. Dupa un timp i-am dat alta sansa si m-am gandit sa vad ce se intampla daca nu mai sterg cu prosopelul. Ei bine, de data aceasta nu m-am mai iritat. Se pare deci ca exfolierea e totusi prea agresiva pentru mine, ori fara ea sincer produsul nu mai e la fel si nu are cum sa netezeasca.
E intr-adevar foarte bland cu ochii iar eu sunt genul care lacrimeaza din orice si demachierea dincolo de vesnicul meu Byphasse a fost mereu cu problematica. Cu Liz Earle aici a fost foarte bine, nu am simtit niciun disconfort si nici ca as avea ceva in ochi in timpul sau dupa operatiunea in cauza. Doar ca imi era mila sa il irosesc pe straturile de rimel.
Mirosul e usor mentolat si imi aminteste de Prep, o crema primita de la Choco din Italia si care ajuta epiderma sa se refaca dupa diverse eruptii cutanate si expunere la conditii extreme, soare puternic, vant, frig, muscaturi de insecte. Banuiesc ca au aceleasi ingrediente calmante, de aici si mirosul aproape identic. Ba chiar si la textura seamana, doar ca Prep e o spuma condensata in borcanel. Mi-a fost de mare ajutor in vara cand faceam pe piept brobonite de la soare asociate cu prurit enervant, le "tragea" in cateva ore.
Momentan nu il folosesc zilnic si evit prosopelul, ma strangea fata si mai tare. Cum spuneam, fara el e safe si nu patesc nimic, dar din pacate nici de efectul de retexturare nu ma pot bucura asa. Insa am dobandit o spuma de curatare blanda si eficienta in ce priveste inlaturarea machiajului. Nu stiu ce sa zic de cosmeticele waterproof pentru ca nu am.
Pretul este de 13,75 lire si cu siguranta merita fiecare banut daca m-as fi bucurat si eu de valentele sale.
Din pacate sunt probabil singurul caz de reactie neplacuta, insa tin sa subliniez ca din moment ce atatea fete s-au bucurat de beneficiile sale chiar nu cred ca e vina lui ca atare ci a modului in care e primita exfolierea de o piele excesiv sensibilizata. Nu cred ca a primit fara motiv sase premii si are o multime de recenzii laudative. Eu nu am fost norocoasa sa functioneze. Poate nu trebuia sa cer exact demachiantul acesta ci sa ii povestesc lui Louise toate particularitatile si istoricul tenului lasand-o sa-mi aleaga ce considera potrivit, insa as fi regretat daca nu l-as fi incercat pentru ca parea a fi ce imi trebuie sa netezesc si "insufletesc" iarasi pielea.

Rugaciunea bloggeritei beauty& fashion

Draga Doamne,

Binecuvanteaza fiecare bucatica de chiffon si dantela, fiecare paieta si fiecare margica impachetata in ceva pe care sa scrie Elie Saab, Zuhair Murad sau Abed Mahfouz. Da-le Doamne intelepciunea de a vedea ca nimeni niciodata nu va tanji cu aceeasi ardoare sa se impiedice prin casa de cutii cu rochii, si nici nu va dormi cu ele pe pat in prima seara de dupa ulcerul rezultat ca urmare a stradaniei de a se atinge de ele. As vrea daca se poate sa ajung sa le inchid usa in nas satula de atatea livrari si din lipsa de spatiu. Pana si perdelele mele din bucatarie sa fie Saab. Si Doamne, pentru ca stiu ca ai si tu niste limite si ti-ar fi greu sa faci cele de mai sus, FA-LE DOAMNE PE TOATE GRASE SA NU INCAPA IN ROCHII SI SA IMI RAMANA NUMAI MIE.

Si da-mi pantofi. Da' da-mi sa ma satur. Sa fiu trezita in fiecare dimineata (in Seychelles) de zgomotul camioanelor. Choo. Blahnik. Louboutin. Le Silla. Dar mai ales minunatiile alea din dantela si pene, stii tu, Philip Treacy pentru Valentino. Sa trebuiasca sa-mi cumpar a doua casa pe plaja numai pentru a-i putea depozita. Sa nu pot clipi de atatea ori intr-o zi cate incaltari am. Si cand mi se rupe un toc, sa vina Victoria Beckham sa doarma pe presul din fata usii si sa ma roage plangand sa-i dau ei ca-i poarta si asa stricati. Ca tot am ajuns aici, FA-O DOAMNE SI PE ASTA GRASA!

Doamne, as vrea ca inainte sa fie lansate pe piata toate produsele high-end sa imi fie oferite cadou in dublu exemplar. Unul ca poate ma dau cu ele, altul ca poate nu ma dau. Sa ma dau cu La Mer pe calcaie, plictisita de atatea creme de fata, si sa dezinfectez cleanta usii numai cu Chopard. Sa arunc cu sticle de Nuxe dupa postas cand vrea sa imi arunce coletele (alte cadouri, fanii, Lagerfeld si altii de teapa lui) peste gard si sa fac baie in Imperial Majesty by Clive Christian, ca epiderma mea nu se mai poate regenera linistita la gandul ca nu se bucura de cei 215.000$. La Prairie sa devina un fel de Gerovital, sa ma uit asa in sila la ele cand primesc alta si alta cutie. Ce zic eu sa ma uit in sila....sa lesin de nervi, sa fiu contactata de PR-ul lor si implorata sa ii iert, scuzele fiind asociate cu vacante lunare nelimitate la un spa in Bali. Acolo sa am un sclav permanent pentru intinsul untului de corp, unul pentru prepararea frappe-ului, si un altul pentru facut vant cu frunze de palmier. Si, bineinteles, Terry Richardson sa se milogeasca sa il las sa imi faca poze. Si eu sa ezit, de mila ca se va simti prost Mario Testino.

As mai vrea, daca se poate, sa vina la mine toate bijuteriile din lume. Pana si zgarda lui Goe sa fie semnata Van Cleef & Arpels. Cartier si Chopard sa isi imparta pumni pentru a-si castiga intaietatea in sufletul si cutiile mele, si eu sa stau pe geam sa ma uit cum ploua cu diamante cand isi dau peste ochi cu bratari si coliere. Sa le iau cu farasul si sa le arunc peste balcon, acolo unde Paris Hilton infometata (dar fara sa fie slaba ca e totusi visul meu si trebuie sa fie numai grase in afara de mine) asteapta firimiturile mele. Sa-i mai arunc asa cate un cercel, un inel, sa mai traiasca si ea bine o saptamana. Si pe urma sa vina iar sub balconul meu, incercanata si spasita. As lua-o sa imi spele vasele, da' mai stii ca imi pune naposim in mancare sa ma fac cat Zidul Chinezesc?

Acuma Doamne, cand e vorba de barbati, Daniel Ghita nu mai intra in discutie. S-a insurat, si nu ca ar fi ceva vesnic pe lumea asta, da' Doamne iarta-ma nevasta-sa e cam uratica si ar rade lumea ca il primesc inapoi dupa asa jignire. Si oricum era cam prea inalt si prea facut. Desi asta nu e chiar de rau, ca prin comparatie paream eu mai slaba. Da' si pitica, ewwwwww, NU NU NU.
Pe Marian Nedelcu l-a luat Ingrid Vlasov, Johnny Depp e prea batran, Wentworth Miller e gay si Jonathan Rhys Meyers e cam brutal si are o figura prea lunatica. N-am nicio garantie ca nu e mai nebun ca mine.
Nici nu stiu pe cine sa iti zic sa-mi dai, dar pe principiul "cand dragostea e mare nu conteaza ce culoare ai BMW-ul", tot asa : daca dragostea o sa fie mare, nu mai conteaza cat de foarte frumos o sa fie si cate tatuaje o sa aiba mai exact. Si pe cuvant ca nu mai tin la ochii albastri, ca pe la 40 tot va avea nevoie de ochelari si-i bag pe gat lentile albastre.

Si m-am gandit mai bine, nu vreau doar casa pe plaja, as vrea sa fiu stapana marii. Si toti prietenii mei pasionati de mare sa trebuiasca sa ma roage sa isi puna un picior pe plaja mea, si sa se inscrie pe liste de asteptare pentru a fi udati cu apa de mare. PET-uri de 2l, maxim 3 pe zi.

Si daca am cerut prea mult si chiar nu poti infaptui toate cele de mai sus, ma rezum la una singura : FA-LE DOAMNE PE TOATE GRASE! =)))

L'Oreal Casting Creme Gloss 734 Honey Amber

Nu va fi o postare elaborata asa cum obisnuiesc, insa am promis ca voi arata rezultatul. Daca cititi postarea anterioara veti vedea ca imi doream ceva alun-cognac. Genul de nuanta care sa evidentieze si sa complimenteze o rochie verde (pe care intre timp mi-am si facut-o) si sa imi deschida mai mult ochii hazel.

Am hotarat sa nu reincep cu o vopsea permanenta ci sa incerc o colorare fara amoniac. Fara asteptari absurde, fiind mai blanda nu poate schimba radical nuanta parului. Cel mai mult imi doream o retexturare si reflexe, caci partea vopsita de mai multe ori in trecut parea ponosita si fara viata. Asa incat nu am fost deloc dezamagita de rezultat desi cateodata ma gandesc ca data viitoare sa pun un blond in loc de honey amber.
Atentie, ies mult mai inchise decat pe cutie si asta nu o spun numai eu ci o multime de forumuri. Daca va luati saten, fie el si deschis, aveti sanse mari sa iesiti brunete si desi se mai deschide dupa cateva spalari banuiesc ca nu va surade ideea.
In instructiuni se recomanda sa actioneze 20-25 min, eu am spalat-o dupa 15 fiindca am observat ca deja se inchide prea mult. E bine sa va uitati des in oglinda ca sa puteti controla cat de cat rezultatul.
Parul a devenit foarte moale, matasos, chiar si spre varfuri care ma tot necajeau. Ideea e ca tot curgand culoarea de pe ele, prin contrast cu partea naturala pareau despicate. Nuantandu-le am obtinut un efect de laminare si s-au uniformizat cu restul. Cu siguranta datorez asta si balsamului inclus, despre care am citit pe forumuri ca e minunat. Fetele se intrebau daca nu ar putea cumva sa il cumpere separat. Adevarul e ca si mie mi-a placut mult, insa parul fiind lung imi ajunge cam pentru 2 aplicari.
M-am spalat o singura data de cand m-am vopsit, si mi se pare ca s-a mai deschis un pic. Oricum, a curs fiindca s-a vazut in apa.
Desi nu contine amoniac, am simtit un miros mai aparte. Am inteles ca in schimb contine peroxid, nu ma pricep dar poate de aici mirosul asemanator cu cel de la o vopsea clasica. A persistat cateva zile.
Foarte multe inca nu pot spune, nu stiu cum se va comporta pe termen lung. Momentan sunt bucuroasa de schimbarea facuta. Nu s-a deschis mai mult de 1 ton, insa are luciu si s-a uniformizat atat ca textura cat si ca nuanta.
Mi-a mai placut cantitatea - am parul rar asa ca m-am descurcat cu 1 tub (mai mergea jumatate poate insa n-am vrut sa stric chiar 66 lei in caz ca nu iesea nimic), si simplitatea prepararii si aplicarii cu tubul prevazut cu "pipeta".
In caz ca va doriti informatii despre alte nuante Casting Creme Gloss, pe mine m-a ajutat mult forumul acesta. E in spaniola dar sunt sigura ca majoritatea intelege, si daca aveti rabdare sa frunzariti se vorbeste cam despre fiecare nuanta folosita, pe baze diferite. Pe alocuri cu poze.
Am sa adaug si poze la lumina naturala in perioada urmatoare, planuiesc un OOTD cu noua mea rochie maxi verde aprins. Custom made.


Hugs!