OPI Just a Little Rosti at This + December newcomers

Desi nu am participat propriu-zis la concursul de articole "De ce ne plac blogurile de beauty", Ema a hotarat totusi sa ma nominalizeze printre castigatoare fiindca am preluat tema ca pe o provocare inspirationala si mi-am facut si eu propriul eseu argumentativ. Nu in acceptiunea de baza, caci urasc schematizarea oricat de tare ar simplifica "furia si iutimea" vietii in secolul XXI. Imi pare rau ca nu tin cont de ritmul vostru alert si de timpul limitat dedicat descoperirii noilor incrustatii din blogger, dar nu ma pot vindeca de mania detaliilor si ma seaca ideea de a-mi alinia si numerota gandurile si trairile ca pe niste ipoteze matematice, ca pe niste coloane cu unic rezultat si directie prestabilita, inlantuindu-le cu superficialitatea si ariditatea condensarii povestilor in sumare.
Cum sa fac recenzia sufletului? Sa reduc + si - infinitul la o cifra oarecare? Sa reduc spectrul de forme si culori in care ma deschid si dezvolt? Nu m-am nascut sa fiu alb sau negru. Sau 10. Sau patrat. Sau opac. Sau vanilie. M-am nascut sa ma privesti cu portretul si instructiunile in fata, si sa te intrebi cine sunt. Ei bine, sunt putin din toate si totusi nu-s niciuna din ele...risipesc franturi de simtire si ratiune in fiecare zi, contorsionandu-mi existenta pana la forma visata, pentru ca a doua zi sa constat ca pe undeva am strecurat o greseala si ca trebuie sa o iau de la capat pentru ca rezultatul e lipsit de sclipiri si eu pot, eu sunt magician...
Daca va intrebati ce anume mi-a adus bucuria premiului ce urmeaza a fi dezvaluit, gasiti articolul in speta aici.

Nu sunt pasionata pana la euforie de unghii, sunt insa un admirator pasiv al tehnicilor si practicilor in domeniu, si desi mi se pare prea mult sa vad picturi si reliefuri elaborate in cotidian, ma inclin in fata maiestriei si dexteritatii celor ce pot realiza arta. Nu am unghii deosebite, in afara faptului ca le pot lasa lungi ajutate de un intaritor, sunt destul de pretentioase. Se ingalbenesc, se exfoliaza, se mai ciobesc, se aduc de laterale spre interior si refuza cu desavarsire sa stea intinse si patrate. Si pentru ca toata vara am avut tipsuri, acum arata si mai rau decat de obicei, fiind "inzestrate" cu asperitati si portiuni subtiate(ca niste scobituri) de la care se frang cand cresc. Mai dureaza ceva pana isi revin, dar nu promit sa nu mai repet procedura pentru ca am fost tare fericita sa pot avea "lopeti" french, ca din cutie in orice moment si dupa orice activitate casnica.

Asadar, mai mult decat sa adaug culoare nu-mi cereti. Pana acum 2-3 ani nu as fi pus rosu pe unghii si buze pentru nimic in lume, mi se parea exagerat si strident, si recunosteam ca nu am atitudinea si curajul necesare pentru a nu fi coplesita de greutatea oricarui gest ce acapareaza priviri. Nu poti sa porti rosu si sa fii surprinsa ca atragi atentia, si cateodata nu in sens pozitiv fiindca replicile si categorisirile pot imbraca forme nu tocmai placute, de la simple ironii la jigniri in toata regula. Ma indoiesc ca nu ati auzit macar o data in viata conceptia potrivit careia numai....anumite femei poarta culori stridente, si credeti-ma ca nu a ramas undeva inainte de 1989, traim cu ea si multe alte prejudecati imbecile zi de zi. Si nu la nivelul celor mai putin inzestrati intelectual si cultural, ci unde nu v-ati astepta, mult mai sus, la oameni cu multe diplome si multe deschideri. Cu timpul insa am invatat ca iubirea universala naste monstri si ca oricat ti-ai dori si te-ai sacrifica n-ai sa poti fi pe gustul tuturor, singurul rezultat o sa fie dezvoltarea unor complexe si frustrari care vor genera standarde imposibil de atins si deci nefericire. Cand partidul te vrea blonda...cu ceva efort, par ars si ponosit si condamnare la vesnica decolorare, s-ar putea sa supravietuiesti. Dar cand partidul te vrea tunsa...n-ar fi pacat sa mutilezi cu foarfeca parul tau lung, atat de iubit si ingrijit, cand exista sanse considerabile ca imediat dupa atrocitate sa se razgandeasca pe motiv ca acum se poarta iarasi lung, si tot infierata drept razvratita sa fii?
Acum imi place rosu. Rosu curat, trandafiriu, corai, cherry, wine, rosu in toate formele posibile. Si imi sta bine, cel mai bine, hey, i'm not a nude girl cand e vorba de machiaj. Si nici unghiile mele nu-s fericite cand le pictez cu bejuri pale si vlaguite, daca forma nu-i aparte macar sa plusez prin culoare.
Cand am castigat acelasi premiu in iulie, am optat pentru The Thrill of Brazil, un rosu pur si intens, numai bun pentru vara torida si pielea aramie. L-am purtat abuziv si abia se vede ca am luat din sticluta, imi va ajunge o vesnicie si ma incanta efectul magnetizant fiindca toata lumea ma intreba ce lac port. De data aceasta aveam un pitic pe creier cu Red My Fortune Cookie, rosu-corai, si am avut ceva dileme pana sa imi manifest clar alegerea. Dupa indelungi cugetari, m-am gandit ca iarna abia a inceput si ca ar fi mai potrivita o nuanta mai rece, care sa nu sfideze atmosfera si temperaturile, caci mai e mult pana cand am sa fiu atat de intens bronzata cat sa port onorabil asa un corai complementar si potentator. Si mai era o rezerva : am dunga dintre patul unghial si varful liber foarte pronuntata, avand nevoie de lacuri laptoase si perfect opace pentru a o acoperi complet. Nu imi place sa dau 3-4 straturi in acest scop, si asa urasc sa astept sa se usuce cele 2 obisnuite. Ori toate corai-urile detinute anterior au fost asa translucide incat doar cu 2 nu faceam fata, si mi-a fost teama ca asa o sa patesc si acum. In final, cele doua considerente m-au impins catre Just a Little Rosti at This, un wine pe care dupa ce l-am vazut purtat l-as incadra drept visina putreda. Din punctul meu de vedere, nu are nimic in comun cu rosul, e foarte inchis si numai bun pentru anotimpul rece, dar si vibrant cat sa nu aplatizeze prezenta asemenea nuantelor pale, neutre.
Nu am sa mai descriu proprietatile lacului OPI, le puteti gasi urmand linkul de mai sus, The Thrill of Brazil. Daca observati striatii in poza ce o atasez drept elocventa, nu-i vina ojei ci a unghiilor mele inca suferinde in urma tipsurilor, arata "raschetate". Pot spune insa ca-s suficiente doua straturi, dar cred ca mi-ar placea si mai tare cu trei, ar parea mai laptoasa si catifelata.
Cred ca ar fi o alegere potrivita si pentru cele ce aleg tonuri foarte inchise, maron si negru, eu una nu prea ma impac cu ele asa ca visiniul acesta e perfect pentru a fi purtat ca parte a oricarui outfit. Pozele nu-s asa acurate cum speram, dar nemaifiind lumina naturala intensa e mai greu sa scoti nuantele identice cu realitatea. Blitz-ul le deschide urat, lipsa lui le face palide.

Nu este o nuanta girly, ci mult mai rafinata dar fara a fi ostentativa si pretentioasa. Nu inveseleste ci mai degraba invaluie, e senzuala la modul soft, mai mult femme fatale decat lolita. Desi se spune ca in moda si machiaj nu exista reguli si singura limita este imaginatia (SI BUGETUL, as adauga), parca-i prea mult pentru o adolescenta la care imi place sa vad culori vii pentru ca imbraca si lumineaza varsta.
O vad adecvata si tinutelor de birou, unde nu intotdeauna ai libertate deplina si oricat ti-ai dori sa porti culoare poti arata deplasat cu nuante prea intense si stridente, tonuri de corai cu prea mult orange ori turbate gen albastru si verde neon. E undeva la mijloc, nu-i neutra dar e pudrata, atrage atentia dar nu cat sa deranjeze si socheze mintile de sef mai inchistate. Mi-ar placea sa o vad asortata unui chignon simplu, ballerina-like, cu tenul portelanat machiat pin-up, curat, si ruj in aceeasi culoare. Pe mine nu stiu daca ma prinde la buze variatia visina putreda, de regula port rosu mai deschis, dar mi se pare foarte sofisticat si elegant. Poate incerc...sau poate intre timp ma ajuta fetele cu bloguri de machiaj cu punerea in scena. Deja am in minte imaginea perfecta, lipseste doar chignon-ul : Raisa, una din participantele la concursul organizat de our special bunny, Koko. Arata perfect, asemenea unei tarine cu ten marmorat si rochii fabuloase de catifea grea si pretioasa.

Nesperat, mi-a sosit si premiul special castigat pe cosmeticreviews acum 2 luni, pe care sponsorul afirma ca il mai trimisese o data dar Posta Romana l-a ratacit/subtilizat (ALLOW ME TO DOUBT, dar nu vreau sa mai reiau pleiada de mailuri schimbate de echipa site-ului mai sus mentionat cu domnisoara/doamna in cauza, din care adevarul reiesea fara prea multa bataie de cap). Eu le-am inteles atitudinea, pe langa ca nu aveau nicio vina neavand cunostinta de situatia creata, era normal sa aiba delicatete si sa nu puna punctul pe "i" desi sincer o merita pentru ca nu suport minciuna si lipsa de respect cand totul putea fi solutionat cu un simplu "imi cer scuze, am uitat/nu am avut timp sa ii trimit coletul".
Desi nu era obligatia lor, pentru ca persoana in speta nu si-a onorat nici promisiunea ca le va trimite un "nou" premiu in decurs de o saptamana, pe care ei sa mi-l trimita mai departe mie (oare de ce era nevoie de aceasta procedura?? probabil ca sa fie si ei siguri ca nu se mai "pierde"), mi-au trimis din partea lor un set de cercelusi si pandantiv de argint pe care l-am prezentat aici(punctul 4) cu mentiunea ca imi vor trimite si setul de la ea atunci cand va binevoi sa soseasca.
Asa ca fix acum o saptamana mi-au dat un mail informandu-ma ca au pus si acel colet la posta, si a doua zi am si primit avizul. Setul e chiar frumos, pietrele fiind intr-una din culorile mele preferate cand e vorba de bijuterii, verde-jad.
Desi de regula admir mai degraba cerceii opulenti si oversized, nu pot sa nu fiu incantata si de acestia pentru ca sunt chiar reusiti. Mai castigasem asta-vara un concurs de articole organizat de ei cu acelasi sponsor, si atunci a fost vorba despre un set cu pietre mov. Fiindca am omis sa vi-l arat la momentul mentionat, am sa inserez si o imagine cu el.
Spre deosebire de primul, setul verde a venit asezat intr-o cutiuta de bijuterii si m-a surpins placut gestul pentru ca astfel chiar arata a dar.
Imi place sa spun ca darurile vin din suflet si cu sufletul sunt primite...acesta a avut o vreme un gust amar, si ma dezarmez rapid cand e vorba de ce vine tras cu clestele mai ales cand nu a fost cerut ci oferit benevol, dar fiindca-i vorba de bijuterii care-mi sunt atat de dragi si speciale, incerc sa il "purific" de gandurile negative ce mi-au traversat ratiunea in tot acest timp. Pana la urma, s-au nascut din pasiunea cuiva pentru frumos si arta, si bunul simt nu trebuie sa afecteze creativitatea si daruirea.
Asadar, tot respectul pentru echipa cosmetricreviews care a perseverat in solutionarea situatiei si pentru mainile care au generat ce imi bucura mie privirea acum. Insa desi am primit invitatie directa sa particip si la concursul aflat in desfasurare, prefer sa ma abtin cat timp este vorba de acelasi sponsor. Nu-s ranchiunoasa sinonim cu rautatea, dar nu pot nega ca mi-a lasat cu gust amar si mi se pare ca as fi ipocrita sa insist in a ma abona la generozitatea cuiva cu care am avut o disensiune rezolvata doar cu ajutorul intermediarului. De la ea nu am primit nici macar un rand justificativ, sa nu mai zic de scuze.

Si ca sa nu zic ca nu mi-am cumparat nimic in ultima vreme, m-am procopsit cu 4 lacuri de unghii cheap, in culori mai aparte. Negru, verde mint neon, mov curat si albastru electric, singurul sidefat caci nu le sufar.
Nu sunt o mare devoratoare de negru, dar l-am luat pentru a-l aplica drept baza ca sa ma asigur ca orice lac imi iese pe unghii exact ca in sticluta. De regula sunt cam translucide si doua straturi sunt destul de vaporoase, iar mai mult de atat, pe langa ca se usuca greu, inseamna adesea sa se duca mai repede decat ar trebui - sare sau se ciobeste. Spre exemplu albastrul arata cam dubios si neingrijit aplicat simplu, ori peste negru era perfect opac si identic cu ce se voia a fi : surogat accesibil pentru OPI Yoga-ta get this blue. Si datorita bazei inchise, nici sideful nu mai era asa evident. Verdele mint aduce cu Read my palm, dar ceva mai deschis, e intens dar pastelat, laptos, iar movul cu baza neagra e identic cu Sapphire in the snow, blueberry. Nu prea abuzez de ele inca, le-am probat dar nu-s addicted fiindca momentan sunt ocupata si incantata sa exploatez wine-ul OPI si tonurile de roz daruite de Andreea.
"Colectia" mea de lacuri de unghii e undeva la mijloc, nu am etajere intregi dar nici nu are sens sa ma plang ca am prea putine. Dar asta si pentru ca le cumpar sedusa de nuanta, fara insa a o si purta...si neconsumandu-le decat pe 2-3 pentru care fac o obsesie temporara, e normal sa se stranga. Aveam depozit Farmasi dar au trebuit aruncate mai multe fiindca deja aratau rau. Cu toate astea, am cateva care de doi ani arata la fel, nu si-au modificat textura absolut deloc asa ca nu ma incumet sa renunt la ele desi nu ma dau. Lipseste ultima venita, OPI JALRAT, intrucat am uitat sa o integrez.
Nici nu stiu de ce pastrez nude-urile, am si uitat cand le-am folosit ultima data. Mi-ar placea sa port french dar arata urat pe unghiile mele naturale, trebuie multe straturi sa maschez tonul lor urat si striatiile, si forma oval-ascutita strica tot.

• Si cam asta ar fi tot pentru astazi...Have a nice day!, la Craiova e in sfarsit soare dupa atatea zile urate si parca si starea mea s-a mai luminat putin impreuna cu camera. Sau poate pentru ca in sfarsit am avut voie sa beau cald si mi-am inceput dimineata cum se cuvine, cu frappe-ul aburind in cana preferata. Am un dentist minunat si rana se vindeca perfect, fara probleme, desi de regula trageam de ele inzecit.