Beautiful Serbia. Belgrad, orasul ascuns.

Pasiunea mea pentru Belgrad a inceput cu o carte. Target, un jurnal de razboi scris de Sorin Bogdan in timpul conflictului cu NATO din 1999, material pe care vi-l recomand cu drag pentru ca dincolo de aspectele urate si dureroase ale unui razboi veti descoperi oameni si locuri speciale pe care presa si prejudecatile rezultate din distorsionarile infaptuite de aceasta ni le-au negat. 


Nu am fost niciodata o amatoare de carti dedicate conflictelor armate fiindca era una din temerile-obsesie ale copilariei. Ambii mei bunici au luptat pe front, unul fiind si impuscat in Rusia. A supravietuit dar a petrecut mult timp in spitale atat acolo cat si in tara ajungand acasa abia dupa 9 luni de la terminarea razboiului. Bunica a pierdut doi frati atunci. Astfel, am ascultat de multe ori amintirile lor despre acele vremuri si suferintele traite si ma gandeam adesea ca se va intampla din nou. 


Cand a izbucnit razboiul in Bosnia si Herzegovina in 1992 eram copil, nici macar nu intelegeam prea bine ce se intampla si cat de grava e situatia acolo, dar cand a inceput asediul in Kosovo realizam cat de aproape suntem si cat de usor se poate intinde in functie de pozitia tertilor interesati. Despre cele doua state si atitudinea Serbiei fata de incercarea lor de a se desprinde nu am o pozitie clara nici macar acum, dupa ce am reusit sa citesc mai multe carti dedicate evenimentelor in speta. 


Curiozitatea deschisa dupa Target mi-a invins hotararea de a nu deschide pagini triste si nu regret fiindca a fost o incursiune valoroasa pentru cultura mea. Am constatat ca nu stiam mai nimic despre acest subiect si ca oricum acel putin era viciat. Yugoslavia, prin nivelul la care reusise sa ajunga si progresul continuu, a reprezentat o amenintare serioasa la nivel mondial. Va inchipuiti ce incantate au fost SUA si NATO sa intervina intre statele membre si sa ajute la faramitarea sa. Si atunci nu stiu cat sa ii condamn pe sarbi pentru ce s-a intamplat, caci asa cum ei afirma "Kosovo e Serbia" si eu simt ca Moldova si Basarabia sunt pamant romanesc si ca nu ar fi trebuit cedate. Daca v-am starnit curiozitatea si pentru a nu mai incarca postarea, va recomand de asemenea Travesty - The trial of Slobodan Milosevic and the corruption of international justice.  

Ei bine, dupa razboi si dupa ce economia tarii a fost serios lovita, oamenii au inceput sa asocieze spatiul ex-yugoslav cu doua coordonate : insecuritate si saracie. In asemenea conditii nu e de mirare ca turismul este sub potentialul statelor implicate si ca putini sunt cei care isi doresc sa vada Belgradul in detrimentul altor capitale europene populare. Eu mi-am dorit. Mult. Am vrut sa vad toate locurile despre care povestea Sorin Bogdan - sa ma plimb pe boema Skadarlija, sa locuiesc la Hotel Royal cu speranta ca il voi intalni pe Nelu, directorul roman al hotelului, sa mananc la Tri Sesira si sa vad cladirile distruse de rachetele aliatilor. 


Mai fusesem in Serbia de cateva ori, insa doar aproape de granite. La Kladovo, langa Drobeta Turnu Severin, pentru scurte plimbari "la cafea" sau la masa - e un orasel linistit dar cu un centru destul de animat vara datorita plajei, teraselor si cunoscutului restaurant Tekijanka unde puteti manca "dolofana" pljeskavica pentru aprox 4900 dinari (1100 dinari = 1 euro). Mie nu imi place carnea dar pentru amatori e imbietoare, e foarte mare si consistenta si, alaturi de garnitura inclusa, prietenilor mei gurmanzi le-a pus capac pe toata ziua. 

Am mai fost la Negotin si Zajecar, de data aceasta cu intrare pe la Portile de Fier II. Drumul a fost nitel cam anevoios, vama e undeva pe camp asa ca nu va ganditi la asfalt dupa ce treceti de ultimul sat de la noi. Era noiembrie, plouase, deci nu pot spune ca am gasit orase pline de viata insa avand in vedere ca eu iubesc oricum tara si oamenii nu am regretat plimbarile. 


Da, pe alocuri Serbia iti aminteste de comunism caci s-a construit putin si totul are un aer retro - care in orasele mici poate parea deprimant, mai ales intr-o toamna tarziu asa cum am ales noi - dar nu cred ca e cazul sa spunem ca o duc chiar asa rau fata de noi. In Romania, oamenii conduc masini de zeci si sute de mii de euro dar locuiesc cu chirie. In Serbia masini scumpe vezi rar dar pana si in sate casele sunt foarte frumoase, etajate si incarcate cu flori. Curti cochete cu garduri de 1 m, cam asta este insecuritatea din tara vecina - sa ma anuntati va rog cand la noi va indrazni cineva sa isi protejeze proprietatea asa simbolic cum fac sarbii. Nu e o regula, bineinteles ca exista si "normale", dar am vazut asta de cateva ori si ma gandeam la gardul meu de 2,20 m, ajuns asa din motivatii serioase. 

Cea mai des intalnita masina, exceptand capitala, este Yugo. Poate vi se pare deprimant dar eu m-am simtit cumva relaxata sa nu mai vad doze de snobism la fiecare pas, masini scumpe harbuite pe drumuri odioase. Aveam senzatia ca m-am intors in timp, in filmele romanesti pe care inca le vizionez cu placere cand am ocazia. 

Drumul de la vama spre Belgrad mi s-a parut oarecum descurcat chiar si fara gps. De la Craiova sunt aprox. 365 km, pe care i-am parcurs in 5 ore cu mici pauze. In vama am stat foarte putin, doar cat sa aratam actele. Se trece cu buletinul. Sarbii ne-au intrebat numai unde mergem si de ce, apoi ne-au urat drum bun. A urmat tronsonul cu peisaj de poveste, Clisura Dunarii - Djerdapska Klisura, la fel de spectaculoasa si pe partea noastra - la ei face parte din Parcul National Djerdap. De obicei nu imi plac drumurile cu serpentine, mi se mai face rau, insa aici este cu adevarat spectaculos si mi-ar fi placut sa fie mai lung traseul.  

Prima localitate dupa granita a fost Donji Milanovac, ce merita cu prisosinta macar o plimbare de weekend. Micut dar animat, cu aceleasi case cochete - a nu se intelege nu stiu ce minuni arhitecturale moderne - pur si simplu frumos si cald. Fara monumente de beton si fara termopane. Daca as avea de ales intre a sta la noi la Mraconia si a sta la Donji, as alege ultima varianta. Si asta si pentru ca la ei cazarea si mancarea sunt mai ieftine, iar oamenii sunt mai zambitori si mai petrecareti....cred ca am obosit sa vad chipuri serioase si firi recalcitrante. 

Urmeaza Golubac unde trebuie neaparat sa opriti si sa priviti ruinele fortaretei. Evident, fetele vor fi incantate de background-ul pentru poze si aici m-am inclus si pe mine caci toata excursia a fost raiul pozelor - si probabil cosmarul insotitorilor mei, doi la numar. Tot aici nu ratati Stanca Babacai, sau Baba Gaia, despre care circula multe legende. Cea mai populara se refera la iubirea dintre o turcoaica ce traia la Golubac si un comandant roman. O rapeste cand paza era mai slaba, dar beiul din Golubac ataca cetatea romanului noaptea, ucide soldatii iar pe cei doi ii leaga de stanca si ii lasa sa moara. 

Vine la rand Pozarevac, pe care din pacate nu l-am vazut decat in fotografiile folosite pentru documetarea prealabila plecarii, fiindca amicul ce conducea a preferat sa ocoleasca pe centura. Nu e un oras mare dar as fi vrut totusi sa il vad, sa-mi amintesc peste timp ceva si despre el - poate o strada, o cafenea, poate un muzeu sau o casa aparte. Am intrat apoi pe autostrada, careia nu i-as spune "ca in palma" dar nici nu pot afirma ca iti strici masina...un drum acceptabil, per ansamblu. Nu mai retin cat a costat, cred ca in jur de 3 euro. 


Problema a inceput la iesirea de pe autostrada, la intrarea in Belgrad. Ne-am ratacit pentru ca nu am intrat corect sa mergem spre centru, acolo unde aveam cazarea. Am nimerit intr-un cartier de blocuri, cumva mai sus, si gps-ul auto de care aveam pentru prima data cu adevarat nevoie bineinteles ca s-a gandit sa nu functioneze. Exista pe acolo un iphone dar aveam ceva probleme cu internetul si nici macar nu stiam unde suntem pentru ca toate placutele erau in chirilica - motiv pentru care ulterior acasa am pus frumos mana si am invatat alfabetul cel potrivnic. :)  In timp ce ma invarteam nervoasa pe aleile blocurilor, caci am pierdut ceva timp acolo si nu imi venea sa cred ca ne-am incurcat tocmai la destinatie, apare o batrana...sa nu credeti ca m-am lasat descurajata de cele 99% sanse sa nu stie engleza. Singurul lucru pe care l-a inteles a fost Hotel Slavija, singurul lucru pe care l-am priceput a fost, din gesturile ei, ca suntem la mama naibii. In final ne-a salvat "aifonul" si am ajuns cu bine la hotel, situat aparoape de kilometrul 0. 

Hotelul l-am ales de pe booking.com, plata la destinatie si anulare gratuita in termenul stipulat. Ceea ce ne-a folosit cand intentionam sa plecam din nou si cu doua zile inainte s-a stricat grav masina. Din pacate nu am putut sta la Royal pentru ca diferenta de pret era considerabila. Am studiat toate posibilitatile, inclusiv hosteluri si apartamente. Primele aveau ce urasc mai mult, bai comune, si in general paturi suprapuse. Ultimele aveau destule avantaje, dar nu mi-a placut ideea garantiei obligatorii ce de regula insemna 100 euro si faptul ca tot ce era aproape de zona centrala nu avea parcare proprie nici macar contra cost. 


Parcarea e un aspect foarte important pentru ca in Belgrad nu o poti lasa oriunde. Parcarile din zona centrala sunt impartite pe 3 categorii si in cel mai bun caz o poti lasa 3 ore, contra cost bineinteles, dar dupa ce timpul expira nu mai ai voie sa cumperi in acelasi loc - fac asta pentru a degaja traficul, banuiesc. Cum noi stateam 3 zile, nu prea suna frumos s-o muti din 3 in 3 ore. Luand in considerare amplasarea, facilitatea parcarii si pretul, cea mai buna optiune a fost Hotel Slavija. Cel de 2**, alaturi fiind si Slavija Lux. 


Hotelul nu este renovat, mobilierul este vechi si modest, insa eu nu am fost dezamagita pentru ca era curat si spatios. Am avut un apartament pentru trei persoane dar puteau sta lejer si patru. Baia era imensa, camerele rezonabile. In schimb nu exista balcon dar nu a fost o problema. Pretul apartamentului a fost de cca 150 lei/noapte si mi-e greu sa cred ca la noi poti sta in centrul capitalei cu suma aceasta. Includea si micul dejun, caruia nu i-am dat atentie la rezervare intrucat nu mananc dimineata si oricum imi imaginam ceva frugal. Nu a fost deloc asa, dimpotriva. Cei obisnuiti cu mese consistente dimineata ar fi fost mai mult decat fericiti. Chiar si eu mi-am calcat pe obicei si m-am luptat cu ceva croissante si cappuccino.

Exista wi-fi gratuit in camere - desi eu retinusem pe booking ca ar fi doar in holuri si cam suferisem la gandul ca nu voi putea sta pe laptop cand ma lupt cu insomnia aferenta schimbarii patului. Din fericire m-am putut lafai in conexiune, am navigat fara probleme caci merge bine.

Revenind la parcare, costa 7 euro/zi si era necesara rezervarea. De inteles dupa ce am vazut-o, nu avea foarte multe locuri. Intrarea se face pe o straduta in laterala hotelului, este subterana. Ceea ce inseamna ca vei trage bagajele in rampa, asta n-a fost prea dragut.

Amplasarea iti ofera sansa de a ajunge pe jos la o multime de obiective turistice. Impresionanta catedrala Sf. Sava, strada pietonala Knez Mihajlova, Skadarlija, Piata Republicii, parcul Kalemegdan, Casa Parlamentului - de peste strada de ea puteti lua open bus-ul pentru turul orasului. Stiu, e nitel kitschos, dar va asigur ca e cea mai buna cale pentru a bifa mai multe obiective intrucat atunci cand timpul e scurt si nu cunosti orasul nu ai cum sa te descurci. M-am plimbat de la trezire pana noaptea tarziu, nici nu ma mai puteam incalta de rani si fistule, si cu toate astea consider ca am vazut prea putin din ce avea de oferit. 

Eu iubesc arhitectura veche si in Belgrad e vizibila la tot pasul amprenta austro-ungara. Ar fi o crima sa vezi un mastodont din oglinzi asa cum se intampla spre exemplu in centrul istoric al Craiovei - cei de aici cunosc cladirea Bancpost sau Romtelecom. Nu exista lanturile de supermarketuri la tot pasul si mi-a placut acest aspect. Sunt mini-marketuri cu adevarat mini, fara sa polueze estetic peisajul.  

Se spune ca ar fi "matca" distractiilor nocturne, pentru ei orice zi a saptamanii e perfecta pentru clubbing si nu au dificultati in a pleca din club direct la birou. Desi ma uitasem pe net si in privinta asta, nu am reusit sa luam pulsul pentru ca eram prea obositi dupa cat ne plimbam ziua si in plus nu prea le-a suras ideea de a merge doar noi trei. Sper sa am curand ocazia sa imi fac o impresie si despre viata de noapte. 

M-am simtit mai libera ca oricand, mai ales vestimentar. De fapt era chiar ciudata atata libertate, avand in vedere ce intampinam acasa. Ajungi sa iti doresti sa se uite cineva la tine. Nu vezi nici macar o privire insistenta oricat de mult ai exagera cu impopotonatul, nici vorba de zambete ironice sau abordari. Intr-o seara in statia de autobuz erau doua fete imbracate in fuste foarte scurte si pantofi de club. Toata lumea in jur se comporta de parca era cel mai normal lucru. Aici nu faci 2 pasi fara sa nu auzi un claxon sau vreo ironie/apostrofare daca esti ceva mai aranjata iar daca ai fi imbracata asa cum spuneam mai sus opresc mai multe masini decat poti sa numeri, sa-ti zica diverse magarii. Si mi-a placut foarte tare ca erau multe fane maxi, cu adevarat maxi, si iarasi nu avea nimeni nicio treaba ca maturau strazile cu fuste sau rochii. Te imbraci cum vrei, oricat de sumar sau extravagant, si oamenii iti respecta exprimarea vestimentara. Nu-si dau coate, nu susotesc, nu intorc capul. Ca tot a venit vorba de haine, aveti destule optiuni de shopping insa eu nu le-am utilizat. Culmea, am intrat doar in doua magazine, eram asa incantata sa ma plimb incat mi s-a parut ca irosesc timpul daca ma uit dupa carpisoare. Magazine in care in niciun caz nu au venit 3 vanzatoare si 2 gardieni sa imi respire in ceafa in timp ce citesc eticheta unui parfum si nici nu s-au agitat cand geanta prietenei mele a inceput sa chitaie. Ba chiar s-au amuzat pana am descoperit ce anume provoca alarma si desi nu aveau motiv si-au cerut scuze pentru situatie. Pe scurt, daca aveti buget si timp pentru cumparaturi, aveti de unde alege. Si sunt convinsa ca si mall-ul ofera cateva optiuni autohtone interesante, plus ca undeva in suburbia Zemun au o strada dedicata brandurilor de lux.


In ce priveste terasele si restaurantele, abundenta. Sunt foarte multe, mai ales pe Knez Mihajlova. Sa nu ratati Vapiano, daca tot sunteti in zona. Si neaparat sa mancati inghetata, nu conteaza de unde, e peste tot si e vis. Dar n-ati fost la Belgrad daca nu mancati de la Moritz Eis. Pur si simplu divina, in arome la care nu v-ati putea gandi vreodata. Nu e chiar budget friendly dar merita fiecare dinar, a fost cea mai buna inghetata pe care am savurat-o in toata viata mea de dependenta. Mi-as fi dorit sa vina si la noi dar cel care se ocupa de afacere mi-a spus ca momentan nu e o piata buna, preferand sa se extinda in Muntenegru si America de Sud. Eu inca mai sper.


Ramanand in sfera caloriilor, daca ajungeti acolo si mai ales daca stati la Slavija va recomand la doi pasi un mic grup de terase (restaurante, dar si un ice cream parlor) situat langa mini-marketul al carui nume nu mi-l amintesc dar il recunoasteti usor fiindca in fata lui exista o expozitie stradala de tablouri. Mi-a placut mai ales Piazza dei Fiori, unde gasiti un sandwich club delicios. Costa 4500 dinari si e buuun. Locatia arata foarte bine, erau o multime de fete cochete in jur. Sunt frumoase sarboaicele si destul de aranjate. Nu am vazut nicio pitipoanca dar exista cu siguranta caci unul din locurile unde voiam sa ajung se numeste Sillicon Valley tocmai din pricina exemplarelor tunate ce abunda pe acolo. Citeam ca pana si chelneritele au silicoane si diverse alte retusuri. Cred ca ar fi fost interesant sa vad si partea "occidentala", mai ales ca e o zona cu multe localuri la moda.


Un alt restaurant ce mi-a placut a fost Tri Sesira, situat pe Skadarlija sau Skadarska. Ca si Knez Mihajlova, strada e la 10-15 min plimbare de Slavija. Auzisem de el din jurnalul lui Sorin Bogdan si pot spune ca mancarea chiar este delicioasa iar ambianta si privelistea sunt pe masura. Eu va recomand sa incercati preparate sarbesti, cu conditia sa fiti carnivori caci in mare parte mananci carne cu carne. Sunt destul de consistente. Altfel gasesti tot felul de bucatarii, pacat ca nu am avut timp sa experimentam mai multe localuri.


Fiecare zi a inclus obligatoriu plimbare in Kalemegdan, pentru ca nu te poti satura de panorama oferita. Multi spun ca e cel mai frumos obiectiv din Belgrad. Are peste 50 hectare si include 6 zone : Marele Kalemegdan, Micul Kalemegdan, Orasul de Sus, Orasul de Jos, Versantul Savei si Versantul Dunarii. E situat in capatul strazii pietonale Knez Mihajlova, il veti gasi usor. Iata o descriere detaliata aici, iar eu am sa atasez mai tarziu pozele relative. Acolo am cunoscut si un tunisian, fost student la Bucuresti, care ne-a abordat auzindu-ne vorbind romana. Facea un fel de tur al Balcanilor, cu rucsacul in spate, stand la hosteluri si calatorind cu trenul. 


Am atat de multe lucruri de povestit incat nu stiu cum sa le structurez. Mi-a placut mult orasul si avand in vedere ca citisem si cateva pareri negative si nu aveam mari iluzii asteptarile mi-au fost depasite. Nu inteleg obsesia pentru blamatul "blocurilor gri", comuniste. In Romania nu le aveti? Si sunt ele majoritare, incat sa te faca sa renunti la a vizita un oras ce iti poate oferi atatea lucruri minunate? Eu zic ca nu. Si apoi au si ele rolul lor in farmecul capitalei. Ar fi ciudat printre atatea cladiri istorice, cu aspect de muzeu, sa vezi blocuri moderne ce-ti ia ochii. Daca ati ramas doar cu atat, pacat....erau destule alte lucruri frumoase in jurul lor. Da, Belgrad nu e Paris. E pur si simplu capitala unui stat ce a tinut piept atacului NATO si totusi a ramas in picioare, unde oamenii se bucura de viata si merg pe strada cu chipuri si zambete luminoase. Daca Romania ar fi fost sub asediul NATO, capitula instant - asta daca se incumeta sa inceapa macar. Ganditi-va ca in timp ce noi ne vedeam linistiti de de ale noastre, la ei nu circulau autobuzele pentru ca trebuia rationalizat combustibilul - le-au bombardat podurile si rafinariile. Se intrerupea curentul adesea, mai ales seara. Uneori nu exista apa la robinet, tot "datorita" bombardamentelor. Au fost atacati inclusiv de Paste. S-au imbratisat pe poduri in speranta ca le vor salva. Si ma revolt cand citesc "ce urat, n-au fost in stare sa repare cladirea aia bombardata". Cladirea in cauza era sediul Ambasadei Chineze si nu au vrut sa o demoleze sau sa o renoveze. Au pastrat-o asa, dovada a celor traite, si mi se pare o chestie sanatoasa sa nu uiti caci a merge mai departe nu inseamna a te preface ca n-a fost nimic in urma ci a face pace cu trecutul. Ganditi-va ca e pozitionata intr-o zona centrala, aglomerata, si cu toate astea avioanele NATO au lansat rachete desi aveau obligatia sa nu atace civili. Pagubele omenesti puteau fi mult mai mari. Ce sa uite sarbii, ca au stat in coasta SUA si au platit scump? Industria lor a fost grav afectata, caci pierderile au fost imense fata de ce au primit apoi pentru reconstructie. Cu toate acestea, eu nu as spune ca-i o tara saraca. E saraca poate fata de ce insemna Yugoslavia. Cand eram mica cele mai bune lucruri le-am avut de acolo, de la dulciuri si haine pana la jucarii si electrocasnice. Piata Sarbilor era locul meu preferat cand mergeam in vizita in Severin si Orsova - toate rudele mamei sunt aici. Nu stiu daca ati prins si va mai amintiti acadelele acelea care isi schimbau imprimeul central cand le miscai, de regula era o floare. Boni-Bon. Un sirop al carui nume nu mi-l mai amintesc. Un fel de Finetti sub forma de inima, cu mult mai gustos decat cel de acum. Fuste de blugi. Primul video player. Pentru mine toate au venit de acolo.


Sunt subiectiva. Cu siguranta exista destinatii mult mai imbietoare, dar asta nu inseamna ca Belgrad merita sa fie desconsiderat si evitat. Mai ales ca nu e foarte departe, spre exemplu timisorenii au de parcurs doar 160 km. Daca iubiti arhitectura veche si locurile incarcate istoric, nu ezitati sa il explorati. Exista si suficiente elemente "la moda" incat sa nu vi se para ca aveti parte de mai putin decat acasa.
Eu incerc sa le invat un pic limba, stau prost momentan dar am observat cu bucurie ca desi nu pot lega fraze inteleg multe cuvinte.  Daca veti calatori si aveti nevoie de dictionar online, recomand Cruiser Dictionary. In caz ca va doriti sa asimilati termeni, aruncati o privire aici.



Iata ce puteti vizita :

1. The National Assembly House, sau Casa Parlamentului. O cladire grandioasa, situata destul de aproape de centru. Nu o puteti rata daca va plimbati pe Kralja Milana, strada ce duce drept de la Hotelul Slavija la pietonala Knez Mihajlova. Dupa o distanta scurta apare in cale Parcul Pionirski si traverandu-l ajungeti imediat la Casa Parlamentului. O gasiti usor pentru ca strada pe care se afla este mai sus si o cladire de asemenea dimensiune se observa oricum de la distanta, mai ales datorita acoperisului specific.


      
      


2. Tot sunteti in zona, plimbat-va prin Parcul Pionirski cu ale sale palate Vechi si Nou - primul adaposteste in prezent Primaria Belgradului.

3. Kralja Milana, un bulevard ofertant in ce priveste arhitectura si pulsul orasului. 

4. Knez Mihajlova, cu oameni frumosi, restaurante cochete, terase si magazine imbietoare. Aici puteti gasi Vapiano si faimoasa inghetata Moritz Eis.  

4. Kalemegdan

unde puteti vedea si Biserica Ruzica (primele 2 imagini), Fortareata Kalemegdan (3), Muzeul Militar, Mausoleul lui Tito (ultima), Casa cu flori (penultima poza) si Muzeul de istorie Iugoslava, statuia Pobednik - emblematica pentru oras (poza 4).  

5. Piata Republicii, foarte aproape de Knez Mihajlova. 

6. Skadarlija, strada pietonala boema, unde gasiti faimosul restaurant Tri Sesira. De asemenea foarte aproape de Knez Mihajlova.

7. Teatrul National 

8. Catedrala Sf. Sava

9.Parcul Tasmajdan si Biserica Sf. Marcu

10. Resedinta Printesei Ljubica

11. Conacul Printului Milos 

12. Zemun, cartierul boem despre care se spune ca ar fi salasul de lux al mafiei sarbe. Aveti in imagini turnul Sibinjanin Janko (sau Millenium). Candva cartierul era de fapt un oras separat. 

13. Insula Ada Ciganlija, pe raul Sava. Va imibie cu o plaja de 8 km, un lac artificial, terenuri de tenis si golf, biciclete, variate restaurante si terase.  

14. Cartierul Dorcol, despre care puteti citi mai multe aici. Unii il numesc Manhattan-ul Belgradului si un apartament aici e foarte ravnit. Veti descoperi cateva din cele mai populare baruri si restaurante ale orasului.

Radionica Bar 

Homa Restaurant

Przionica, roaster and coffee bar

15. Sillicon Valley, in realitate strada Strahinjica bana. Foarte multe localuri interesante, si abundenta de fete frumoase. 

Kandahar Kafe

Cashmire Restaurant

Dorian Gray

Tezga, minunat

Duomo

Supermarket

Alte locatii frumoase din capitala sarba :

Ineditul Lorenzo and Kakalamba

Toro

Terra Divina

Dijagonala 2.0

El Hispano

Frans

Pire

Kovac

Mala Fabrika

Bizu

Splav KOGO

Kalemegdanska

Monte Kristo

Bella Napoli

Kafe Boutique

Podrum Wine Art

Depo 23

Majik Kafe

Black Turtle Pub

Comunale

Tribeca

Moritz Eis

Piazza dei Fiori

Cavaliere

Evropa

Jump INN Hotel Restaurant

Little Bay

Ma voi opri aici desi mai sunt multe alte localuri speciale. Va las insa cu imagini reprezentative pentru oras, realizate de Anis Saloum - amicul ce ne-a insotit si care a carat neobosit trepiedul prin Belgrad. Din pacate pozele mele nu sunt facute de el ci de L23-ul propriu, foarte slab. 

Si iata si cateva cadre de pe drum: 

Djerdap

Golubac

Sper ca ati rezistat pana la final sau macar ati privit fotografiile. Pur si simplu nu inteleg de ce un oras cu asemenea peisaje si localuri si asa oameni degajati si open-minded este adesea etichetat drept inapoiat si nu constituie o destinatie dezirabila. In Craiova nu exista nici macar un restaurant comparabil cu cele selectate aici iar oamenii sunt mult mai inchistati in prejudecati desuete...noi astia modernii. Balcanii pot oferi la fel de mult ca restul Europei iar eu imi doresc mult sa ajung in Sarajevo si Mostar, Bosnia si Herzegovina este superba iar insecuritatea nu a ramas decat un mit. Priviti numai cum arata Cascada Kravice  si Podul Mostar. 

  

Jurnalul igienei dentare : periuta electrica

Cel mai cautat subiect pe acest blog a fost de departe aparatul dentar si ma bucur din tot sufletul ca v-am putut ajuta in luarea deciziei de a face acest pas important. Zambetul imperfect, atat medical cat si estetic, a fost complexul vietii mele si mi-as fi dorit sa fi avut mai devreme sansa sa-l port.

Din pacate in cazul meu dantura frumoasa implica mai mult de atat si momentan nu vreau sa vorbesc despre ce s-a mai intamplat fiindca am trecut prin cateva proceduri al caror rezultat depinde de organismul meu si de timp si prefer sa fiu rezervata pana la finalul perioadei necesare. Am sa mentionez insa ca am dat jos aparatul in februarie 2013, iar rezultatele nu le mai dezvalui intrucat postasem cu multe luni inainte imagini concludente. Din acest punct de vedere, am obtinut tot ce mi-am dorit - pozitionarea corecta. Spre sfarsitul lui martie voi putea spune exact ce alte interventii au mai fost necesare si daca au avut succes.

Intre timp as vrea sa va recomand un aliat nepretuit pentru igiena dentara - periuta electrica, pe care am ajuns sa o descopar abia de 3 luni. Nu in sensul ca nu ii cunosteam existenta si utilitatea, ci ca pur si simplu nu imi imaginam ca ar fi esentiala. Probabil pentru cineva inzestrat cu dinti sanatosi indiferent de gradul de atentie acordat, nu-i mare lucru. Dar eu am avut mereu probleme - fac foarte usor carii, coloratii, depozite de tartru pe partea dinspre interior a molarilor - si implicit a trebuit sa existe efort. Am crezut ca apogeul l-a constituit dusul bucal, imi simteam dintii cu adevarat fresh folosind capul jet si pe cel asemanator periutei electrice (dar care nu se roteste) fata de perioada cand apelam strict la o periuta normala si ata dentara. Numai ca tot observam depozitele de tartru, mereu in aceeasi zona. Dentistul meu mi-a tot spus sa imi cumpar si o periuta electrica dar sincer ajunsesem sa cred ca indiferent cati bani si cate eforturi aloc nu voi reusi sa evit problemele. In decembrie mi-am facut programare la igienizare, obicei dobandit din perioada cand purtam aparat dentar. Acum fac rar dar nu vreau sa renunt pentru ca acasa nu pot obtine acelasi rezultat ca trioul profijet + periaj profesional + ultrasunete. Mi s-a spus ca exista o promotie fix in perioada cand am fost programata : platind pentru procedura cu 50 lei mai mult decat in mod obisnuit primeam o periuta Oral B Professional Care 500, aceasta. Mi s-a patut o idee buna, oricum mergeam la igienizare si dobandeam astfel si un bun necesar la mai putin de 1/3 din pret. Exista bineinteles modele mai sofisticate, cu pret pe masura, dupa cum puteti gasi si variante mai ieftine - si acum cred cu tarie ca si cel mai ieftin model electric este infinit mai ok fata de periutele clasice. 

Pot spune in sfarsit ca am scapat de depunerile de tartru - a nu se intelege ca le aveam si le-a curatat, ci ca dupa ce am scapat de ele cu ultrasunete periuta m-a ajutat sa nu se formeze iarasi. Am observat ca poate "sparge" depunerile doar daca sunt minore, mi se mai intampla sa nu observ imediat ca nu am curatat perfect undeva. Fiind atat de mica fata de cea clasica are acces usor in orice zona, o poti manevra dupa bunul plac si dupa necesitate. Pot insista pe spatele dintilor si pe lateralele molarilor de minte.

O periuta clasica nu va curata niciodata la fel de bine pentru ca tu nu ai aceeasi putere sa executi manevrele de rotatie si nici vorba de pulsatie. "Oral B Professional Care 500 oscileaza (8800 oscilatii/minut), pulseaza (20.000 pulsatii/minut) si inconjoara fiecare dinte pentru o curatare 3D". Imi simt intr-adevar dintii curati, e o senzatie de "polish" pe care o iubesc fiindca mi s-a parut intotdeauna ca smaltul meu nu are netezime si luciu. Nu uitati bineinteles sa completati cu ata dentara/dus bucal si apa de gura. Acum ca am periuta mi-e mai la indemana sa folosesc ata dentara in loc de dus, ia mai putin timp decat sa instalez dusul (nu e complicat, insa cum eu nu am priza in baie si spatiul de pe chiuveta nu e suficient de lat, trebuie sa-mi aduc prelungitor caci are firul scurt si sa il sprijin cumva cu o mana sa nu cada de pe chiuveta).

E recomandat sa fie folosita in total 2 minute. De regula o tin mai mult. Mi-am impus sa o plimb de 10 ori pe fiecare dinte, insistand daca observ ca nu a fost de ajuns pentru o anumita zona. Chiar si asa pana acum m-a tinut cam 1 sapatamana dupa fiecare incarcare. Aceasta din urma dureaza aproximativ 16 ore iar in timp ce va sta pe suport ledul va clipi intermitent oprindu-se doar cand e complet incarcata. Acelasi led clipeste cateva secunde pentru a va anunta ca se termina bateria.

Singurul inconvenient a existat doar la primele utilizari insa eram deja avertizata ca o sa mi se para ciudata presiunea si ca e posibil sa imi sangereze gingiile pana se obisnuiesc. Periajul este bineinteles mai dur decat cel clasic dar e chestiune de cateva zile si apoi devine o senzatie fireasca. Nu trebuie sa va speriati, nu veti pati nimic. Mie mi se parea ca facusem rana la baza unui canin dar nu am facut caz intrucat usturimea era neglijabila fata de o rana produsa de un bracket spre exemplu. Era ca si cum m-as fi zgariat si a trecut de la sine repede.

Acum nu mi-as mai putea imagina igiena dentara fara ea si va recomand sa faceti trecerea pentru ca rezultatul periajului nu se compara, mai ales daca asemenea mie aveti probleme cu tartrul. Am vazut si variante sub 70 lei, si oricum nu e o investitie pe care sa o faci des. Asa cum am mai spus de nenumarate ori, un zambet sanatos si frumos merita orice sacrificiu si suma e rezonabila daca te gandesti pe cate alte nimicuri dam mult mai mult intr-o luna.             

        

Jurnalul purtatoarei de aparat dentar, 15 luni

Pe 12 aprilie 2011 mi se monta in sfarsit aparatul dentar metalic si iata-ma ajunsa in a 15-a luna de "convietuire". Am sa fiu sincera si voi recunoaste ca am cam obosit, nu neaparat fizic caci la un moment dat devine parte din tine si te obisnuiesti cu disconfortul (chiar si cu ranile sau aftele sporadice), ci pur si simplu nu mai am rabdare. M-am impacat cu gandul ca il dau jos la aproape 30 ani, insa asta nu inseamna ca nu tanjesc zi de zi dupa zambetul atat de dorit (si platit). Cred ca nu e zi in care sa nu zambesc larg in oglinda, exersand pentru momentele cand o sa ma hlizesc pana si la stele. Dar...mai e mult pana departe. :)

• Pe scurt : canin dreapta sus lenes + maxilar ingust + lipsa informatiilor (raritatea aparatelor la acea vreme si dentisti nepasatori) --> toti dintii mei de sus s-au mutat si aplecat spre dreapta si au ocupat tot spatiul, astfel incat caninul nu a mai avut cum sa erupa. Canin despre care absolut toti dentistii afirmasera ca nu exista, nu am mugur. Tarziu, pe la 21 ani, o radiografie arata ca de fapt bietul de el se dezvoltase acolo ascuns in os si gingie, avand o dimensiune normala si o pozitie perfect verticala. Cumva la baza sinusului. Sa nu va inchipuiti ca macar atunci mi s-a recomandat sa merg la ortodont (habar nu aveam cum se numeste specializarea), dimpotriva, mi s-a spus ca e prea tarziu si ca peste ani voi ajunge la chirurgie maxilo-faciala sa-l extrag pentru ca va dauna celor aflati sub el pe arcada. Si uite asa am mai irosit niste ani, in care nicio clipa nu am incetat sa imi urasc zambetul urat. La 28, un dentist dedicat mi-a dat cateva suturi verbale si m-a trimis la ortodont. A fost unul din cele mai bune sfaturi si imbolduri primite vreodata, si, fara sa agreez stereotipurile, sunt constienta ca mi-a schimbat viata.
  

Din punct de vedere estetic nu s-a mai schimbat nimic fata de luna martie, cand aratau asa, si in fapt acesta era aspectul lor inca din decembrie. Din pacate, nu exista evolutie pentru canin. Suportasem 2 interventii chirurgicale : prima exact inainte de montarea aparatului si care a implicat doar dezvelirea lui, a doua in septembrie cand a fost din nou descoperit fiindca crescuse gingia la loc dar a fost si ancorat cu un mic carlig (buton). S-a tractionat cu elastic, cu sarma, tot ce s-a putut. Existau foarte putine sanse sa nu coboare avand in vedere pozitia si ca scosesem ambii premolari si avea loc mai mult decat suficient. Sunt foarte rare exceptiile. Din pacate, asa cum am patit adesea in viata, eu am fost aia cu stea in frunte. Radiografia panoramica facuta la fix 1 an a dovedit ca nu se miscase absolut deloc. Ce puteam sa mai fac, cati ani sa mai astept cand nu aveam de ce sa ma mai agat. Nici macar 1 mm. S-a luat decizia sa il extrag, practic numai pentru el mai tineam aparatul.
Sunt mandra de mine ca am trecut prin asta si cine are putere sa citeasca procedeul, numit odontectomie, intelege ce putea sa simta cineva care urla si cand se taie putin la deget sau face o injectie amarata. Mi-am ales eu chirurgul de aceasta data, motivul il veti identifica sigur daca veti cauta in caseta specifica postarile dedicate aparatului dentar. Sa zicem ca nu mai doream ca jumatate de interventie sa se desfasoare cu anestezia dusa si glume sadice, mai ales ca de aceasta data era vorba de ceva mai dificil. Cu cateva ore inainte am mers la orto si mi-a taiat arcul lasandu-l numai pana la incisvul central dreapta inclusiv, ca sa poata lucra chirurgul. Asta nu mi-a placut deloc, pana l-am montat la loc peste tot m-am taiat si agatat in el de cateva ori pe zi. Nici macar nu ma puteam demachia fara sa nu ma tai in capetele de pe incisiv.
Interventia a durat 2 ore din momentul cand m-am asezat pe scaun si pana m-am ridicat. Am primit anestezie pe saturate (de regula cam simt injectiile in palat dar de data asta eram prea ingrozita de ce urma ca sa ma mai impiedic de atat), si apoi toata lumea din cabinet a incercat sa ma calmeze caci se vedea ca mai am putin si ma scurg de pe scaun. M-a ajutat mult ca dentistul meu mi-a facut pe plac sa asiste la interventie si imi vorbea mereu despre zambetul visurilor si alte asemenea acadele care-mi ajung la inima aia insetata de Hollywood smile. Nu pot spune ca interventia a durut, dar faptul ca imi imaginam ce se intampla acolo cand auzeam instrumentele cerute si presiunea simtita imi dadeau fiori. La final cand a facut suturile m-a usturat un pic, am rabdat insa pentru ca deja imi mai completase o data anestezia si nu era cazul sa abuzam. Vazand cum arat cusuta mi-am dat seama de ce nu se putea fara (da, mi-era foarte teama de sutura) si cat de mare a fost trauma. De altfel mi se explicase inainte de ce nu voi putea primi un implant din acela care se pune imediat dupa extractie - osul meu o sa fie destul de afectat si nu ar suporta surubul, trebuie sa astept minim 3 luni sa se formeze unul nou acolo. Am primit reteta cu antibiotice si o apa de gura pe care am urat-o pentru ca era foarte amara (Ossidenta), intentionat aleasa cu clorhexidina. Am fost avertizata ca dupa ce se duce complet anestezia e varful durerii, ca-i posibil sa ma umflu si invinetesc. De data asta cineva acolo sus m-a iubit, cum am iesit am inghitit preventiv un Tador si din secunda aceea nu a mai fost nevoie sa iau niciun analgezic. Abia in a 4a zi am simtit o jena, asemanatoare cu durerea curatarii unei carii fara anestezie. Suportabila, nu am luat nimic (nu iau pastile decat cand deja ma "tarasc"). In schimb, in a doua zi m-am umflat. Nu mult si nu asa cum imi imaginam eu, pur si simplu partea dreapta a fetei era cu totul putin mai lata. Probabil cei care nu ma cunosc nici nu ar fi sesizat asimetria.
Interventia a aratat ca am luat decizia potrivita, caninul era anchilozat si asteptam degeaba sa coboare. Nu varsta a fost motivul, ci particularitatile cazului.
Ce urmeaza acum? In primul rand sa punem bracket si tractionam incisivul lateral dreapta pana se lipeste de centrali asa cum e normal (a se vedea poza din primul link). Din cauza radacinii caninului, era imposibil sa fie tras pana nu rezolvam fie coborand dintele pacatos, fie facand extractie. La 2 saptamani dupa chirurgie am si avut programare la orto insa din pacate nu s-a putut actiona asupra lui. A fost si el traumatizat cand s-a scos caninul si observasem asta pentru ca exista sutura si in jurul sau. Dar nu observasem si ca se misca, insa am inteles ca e normal. I-a fost teama sa il forteze atunci asa ca mai am de asteptat pana pe 18 iulie. Dupa ce o sa fie lipit de incisivi, candva prin septembrie probabil o sa mi se puna 2 implanturi langa el. In total cand mi s-a montat aparatul mi s-au extras 3 dinti : un premolar stanga ca sa faca loc sa-i impingem pe ceilalti in pozitia normala medical si estetic (incat linia mediana sa cada pe mijlocul buzei si in continuarea liniei mediene de jos), si cei 2 premolari dreapta ca sa facem loc caninului. Toti 3 erau purtatori de pivot/coroana, unul chiar nu mai putea fi salvat din cauza unei infectii de la o obturatie veche si prost facuta a canalului. Din acest motiv s-a extras si nu s-a facut translatare, si nu regret pentru ca astfel am simetrie avand la final doar un premolar de fiecare parte. Spatiul din stanga s-a rezolvat pentru ca mutandu-se dintii s-a strans, in dreapta insa pentru ca nu a coborat caninul in loc de 1 implant cum stabilisem initial voi avea nevoie de 2. 1200 euro, din pacate.
Teoretic, dupa ce mut incisivul lateral as putea renunta la aparat. Nu o voi face pentru ca se vede cu ochiul liber ca pe dreapta imi va ramane mai mult spatiu decat necesita un canin si un premolar. Am sa il pastrez deci pana cand voi avea implanturile finalizate, incat apoi sa imi traga molarul langa ele. Exista posibilitatea sa imi faca coroanele mai late dar nici nu vreau sa aud de asa ceva pentru ca vreau sa fie exact ca cei de stanga. Am suportat 15 luni, mai suport inca 9 (minim 3 pana se pun implanturile, inca 6 pana se pot pune coroanele pe ele).
Si apoi etapa moft, care va avea loc de fapt inainte de a se monta coroanele implanturilor. Vreau sa-mi albesc dintii, si voi primi si cateva fatete. Partial pentru estetic, dar am nevoie si pentru a spori rezistenta incisivilor ce acum cativa ani au fost traumatizati in urma unei agresiuni fizice pe strada. Incisivul meu central dreapta nu mai are nerv, a fost fracturat atunci. Are foarte multe fisuri si e fragil, o fateta ii va creste rezistenta. Nu imi pot pune portelan (e mult prea scump) ci un compozit de foarte buna calitate. Eu visam extra white, dentistul nu imi permite decat a1 si in fapt nici cu asta nu e de acord pentru ca nu-i plac dintii atat de albi. Pentru mine a fost motivul nr.1 care m-a ajutat sa suport mai usor trecerea timpului, sa-i vad nu doar drepti ci si shiny si albi. Nu-s fumatoare, nu beau cafea sau cola si nu imi place ciocolata. Cu toate astea mereu i-am avut cam galbeni si fara luciu.

Va trebui sa inchei aici caci deja am scris un roman. As prefera sa postez noutati abia dupa ce rezolv tot ce am descris mai sus, cand am zambetul mult visat si o poza pe masura. Pana nu am coroanele implanturilor puse nu prea am ce sa mai arat, nu are ce sa se vada frumos cu acel spatiu gol urias. Mi s-a facut rau cand am auzit cat am de asteptat, eu credeam ca dupa acele 3-4 luni se monteaza totul nu doar surubul. Trecem noi si peste asta. :)

In cautarea volumului : sampon uscat Balea + pudra pentru volum Taft

Parul constituie una din cele mai mari batai de cap cand vine vorba de aspectul meu fizic, mai ales cand am in jur o multime de exemplare a caror podoaba capilara arata impecabil mereu si fara eforturi demne de luat in seama. E foarte moale si subtire, par de pisica. Nu stiu daca sa il caracterizez si rar avand in vedere ca nu o data mi s-a spus ca de fapt cantitativ e normal dar textura firului e de vina ca pare asa. Oricum, bogat nu e sigur caci am vazut ce inseamna asta si e clara diferenta cand tu ai nevoie de maxim o cutie si 1/2 de vopsea iar cineva cu el mult mai scurt pune 2-3 cutii si se plange ca nu face fata cantitatii si ritmului cresterii.
Mi se pare si destul de fragil, tipic firului subtire, pentru ca daca i-as face macar jumatate din ce ii fac prietenele mele probabil as ajunge semi-cheala sau ar arata ponosit si ars. Mai bine de 14 ani nu m-am atins de feon (abia iarna asta l-am "abuzat" de cateva ori pentru a testa keratina lichida), placa zace prin dulap si vede lumina o data la cateva luni, ma vopseam rar sau deloc (acum folosesc doar Casting, fara amoniac), il las cu ulei de masline mai multe ore sau chiar toata noaptea inaintea spalarii + intotdeauna masca pe lungime dupa. Singurul moft sunt bigudiurile clasice, nu prea des insa pentru ca trebuie sa stau foarte mult cu ele si oricum se lasa buclele repede caci nu mi-e drag sa imi pun fixativ cu nemiluita.
Imi place textura, e matasos, are luciu, dar tocmai pentru ca e moale si suplu nu pot avea volumul visat. Si daca reusesc datorita buclelor, e de scurta durata. De-a lungul anilor am experimentat diverse tunsori si lungimi si nu, nici cand l-am avut pana la umar nu a stat mai "aerat". Un par moale e un par moale, daca nu il tapezi sau buclezi si nu torni fixativ puternic in cantitati industriale pana scartaie, nu faci nimic. Dar sincer decat sa para ca se sparge daca il ating si sa simt ca mi se lipesc si incurca degetele in el, mai bine natural. Singurul moment in care am avut ceva volum a fost perioada blondului, avand nevoie si de decolorare bineinteles ca a devenit mai aspru si si-a pierdut supletea. Dar cum sa stau cu parul deteriorat doar din acest motiv, mai ales ca nu m-a convins nuanta?
Exista insa un produs care ma ajuta sa para mai "zdravan", asprind putin radacinile fara insa a-l incarca si a-mi provoca repulsie la atingere sau analiza in oglinda : samponul uscat Batiste, la vremea aceea brunette. Chiar mi-a placut si l-am folosit exclusiv pentru asta (nu prea des insa, totusi nu era cazul sa abuzez de un sampon fie el si uscat), caci din fericire cu ingrasat excesiv nu ma confrunt. Din pacate l-am terminat si am neglijat recumpararea lui (il gasiti aici). Poate si pentru ca am vazut preturile pe ebay si a inceput sa mi se para scump la noi, mai ales ca se adauga si transportul. In cautarea efectului obtinut datorita lui, am hotarat sa incerc doua produse : sampon uscat Balea (neavand DM am rugat o prietena sa mi-l ia) si pudra pentru volum Taft.






Stiu ca samponul Balea e destul de apreciat, la mine insa nu a functionat si nu am obtinut volum nici macar de moment. Miroase frumos, dar incarca teribil si il simt neplacut la atingere - mi se pare ca in loc sa mi-l improspateze si sa ii dea prestanta il ponoseste si il suviteaza.
Nu imi place nici ca se observa mult timp gri pe radacini, Batiste brunette chiar nu se vedea desi eu deja aveam parul aluna si culoarea pudrei dispersate era gri inchis albastrui.







Aveam mari sperante ca Taft o sa ma dea pe spate. De mult doream sa incerc pudra label m., mult mai costisitoare (cca 100 lei), si ma gandeam ca e un dupe. Din pacate, desi citisem cateva pareri bune, s-a dovedit o investitie proasta. Macar nu si costisitoare, a fost 16 lei.
E foarte mica, tubul e inalt cam cat degetul meu aratator, si circumferinta imi aminteste de lacurile Farmasi. Insa nu m-a descurajat ambalajul pentru ca putea sa fie spornica pudra. Am incercat de la putin la mult, aplicat direct sau intai pusa pe degete si masata cu capul in jos, mi-am facut nspe carari....degeaba. Intr-adevar, il umfla, cand ridic capul pot spune ca se apropie de mult visata coama, dar in 5-10 minute se spulbera vraja. Si partea proasta e ca se modifica textura, il simt si il vad de parca mi-am pus ceara de par. De fapt cam asa se si comporta cand freci pudra intre degete, e sticky. Poate ca pe un par mai scurt si mai poros ar merge, dar mi-e greu sa cred ca are putere sa sustina parul "de pisica". Ei spun ca daca ti se lasa e suficient sa masezi din nou la radacina si se reactiveaza, in cazul meu nu e valabil pentru ca din start nu si-a facut efectul. Nu imi place deloc, nu pot sa ii gasesc nici macar o calitate. Si pentru cine se va grabi sa ma atentioneze ca era imposibil sa faca fata unui par atat de lung, atata timp cat Batiste dry shampoo putea nu vad de ce nu am dreptul sa fiu dezamagita de Taft. Cat mai curand vreau sa pun mana din nou pe Batiste, nu doar ca ma ajuta in privinta volumului dar si improspateaza - se mai intampla sa ai nevoie sa iesi pe usa in cateva minute ceea ce face imposibil spalatul clasic.
Nefiind niste produse scumpe, merita totusi incercate pentru ca poate chiar o sa functioneze pe alta textura de par. Nu am vazut multe reviews pentru Taft la noi, dar samponul Balea are destule sustinatoare asa ca nu mi-as permite sa afirm ca e un produs prost doar pentru ca nu mi s-a potrivit mie.

Aparatul dentar, 11 luni.

Articolul in speta trebuia sa aiba ceva vechime si sa fie mult mai bine decorat cu imagini edificatoare, de altfel acestea fiind si motivul pentru care l-am tot amanat. Speram sa obtin fotografii din interior, cu modalitatea de ancorare a dintisorului-sef de la care s-au tras toate problemele. Pe scurt : maxilar ingust + canin lenes -> canin inclus (detectabil doar la radiografie) -> toti dintii de pe arcada superioara s-au deplasat si au acoperit si spatiul destinat lui -> linia mediana mutata cam cu 1 cm mai spre dreapta, dand impresia unui zambet foarte stramb.

• Pentru cei interesati de subiect, folositi va rog caseta search si veti descoperi toate postarile precedente referitoare la "aparat dentar" (tipuri, pregatiri, montaj, costuri, etc).

Aparatul a fost montat pe 12 aprilie, si tot in acea perioada am facut si interventia chirurgicala pentru descoperirea caninului ce urma sa fie ancorat mai tarziu. In prima faza am fost cam dezamagita, in capsorul meu dintii urmau sa se mute toti in acelasi timp si in fiecare zi priveam linia mediana care nu se misca deloc. Dupa 3 luni deja eram deprimata, parea ca nu progresez si ma gandeam ca in ritmul asta in loc de cei 2 ani aproximati voi sta o vesnicie cu el. Happy day, la o activare mi-a trecut prin minte sa intreb de ce desi ma dor, semn ca exista presiune si functioneaza, nu se centreaza. Mi-a explicat ca nici vorba sa fie trasi in acelasi timp, ci se muta unul cate unul, sa privesc in laterala unde exista o extractie si o sa observ ca spatiul e din ce in ce mai mic. Exact asa era, curand s-au tras unul cate unul spre stanga si deja in noiembrie linia mediana ajunsese la locul adecvat : mijlocul buzei, exact in continuarea centrului de jos. Din punct de vedere estetic, pot spune ca am scapat de cel mai mare complex. DAR....


Caninul e lenes. Foarte. E si varsta de vina, 28 nu e totuna cu 18. Nu intelegeam de ce nu l-a ancorat, imi spunea doar ca ar prefera sa iasa singur putin mai mult ca sa monteze pe el un carlig si apoi sa-l agate de arcul (sarma) aparatului. Am insistat ca nu mai am rabdare, si atunci s-a decis sa trec printr-o noua interventie chirurgicala. Moment in care m-au lasat picioarele cu gandul la doctorul acela atat de drag mie care nu aude cand ii spun ca s-a cam dus anestezia si simt tot. N-a fost prea dragut nici de data asta....stiu ca in Craiova e foarte cunoscut si apreciat, dar eu si alti cativa avem toate argumentele sa nu ii proslavim profesionalismul. Poate ca interventia e reusita, in sensul ca e bine executata tehnic si nu apar complicatii. Insa starile prin care treci ar putea fi usor evitate cu un dram de gentilete. Cand vezi ca pacientul mai are putin si lensina chiar nu e cazul sa faci glume proaste si sa-l intrebi daca ii e teama de bisturiu pentru ca il vei folosi din plin astazi. Si in timp de are culoarea varului si mai ca nu se prelinge de pe scaun nu te minunezi ca gingia e fibrozata, cat sange curge, si alte fraze de genul. Stiti, nu vreau sa aud in ce consta macelul. Da, stiu ca o sa tai si-o sa frezezi in osul meu, dar prefer sa nu am idee cand si cu ce faci toate astea si nici cum arata teatrul operatiunilor. In fine, dupa cca 50 min am scapat de chirurg si dupa alte 15 min de asteptare am intrat alaturi la orto unde medicul meu impreuna cu asistenta s-au chinuit sa faca hemostaza ca sa poata lipi carligul pe canin. Sunt mandra de mine ca am indurat, anestezia deja se dusese si nu era deloc placut sa tot simti un soi de fitil in rana dar eram constienta ca au stat dupa mine special peste program si ca depun un efort considerabil asa incat chiar n-a mai contat disconfortul fizic. Au reusit. Asta se intampla la sfarsitul lui septembrie.


Din luna urmatoare a fost agatat cu un elastic (trecut prin acel carlig) de sarma aparatului. Din pacate presiunea nu a fost suficient de mare si nu am vazut progres. Nu intelegeam de ce nu il agata direct cu sarma dar aveam sa aflu cand s-a ajuns la asta, in februarie. Prin carlig a fost trecuta o sarma exact ca cea de la aparat, iar acesta iese prin el in V si se intinde pe langa sarma aparatului. Practic am dublu arc, ceea ce obraji mei nu prea apreciaza caci mereu ma tai/agat. Mai ales la limba, obisnuita fiind sa trec spre molari pentru a verifica daca mi-a ramas mancare. Motivul pentru care nu prea isi dorea sarma este ca imi apasa pe incisivul lateral drept, cel fara bracket, si il impinge in spate. Dar nu am de ales, il vom aduce la loc dupa ce coboram caninul pe arcada.
A trecut mai bine de 1 luna de cand il am ancorat cu sarma, si am bifat o activare pe 5 martie. M-am cutremurat de raspunsul la intrebarea "exista vreo sansa sa nu coboare niciodata?". "Da, exista. Dar pana acum nu am intalnit niciun caz". Sa speram ca nu o sa fiu eu primul, practic puteam sa dau aparatul jos mai devreme de doi ani avand in vedere ca s-au aranjat din noiembrie deja, insa trebuie sa stau dupa canin. Si as turba sa stau degeaba....nu mai zic ce ar insemna sa il extrag, iar chirurgie avand in vedere unde e situat prin palat si cred ca radacina lui e la baza sinusului. Plus ca as avea nevoie de implant, multi bani si timp deci. Vestea buna e ca masurandu-l pare ca suprafata iesita s-a dublat in aceasta luna. O sa ne lamurim mai bine luna viitoare, cand o sa fie masurat din nou.


As fi vrut sa va arat poze cu caninul ancorat, insa am avut o mica polemica cu medicul stomatolog cand am mers la igienizare. Pe el il rugasem sa imi faca poze acolo inauntru, cu oglinzile acelea speciale. Orgolioasa din fire, nu am mai vrut le iau. Ma cam roade sa pun mana pe ele, e clar ca eu nu imi pot face singura si nici nu am instrumentele necesare, dar nu. Asa ca imi cer scuze, va trebui sa va multumiti doar cu poze normale, din fata. Nu o sa vedeti caninul, o sa vedeti insa sarma cu care e ancorat cum se petrece pe langa arc. Si, bineinteles, dintii mei centrati. :D
Mai e mult pana departe....dupa ce voi scapa de corvoada coborarii lui pe aracada si mai tarziu si de aparat(nu cred ca mai devreme de 1 an de acum inainte), voi ramane cu un premolar lipsa langa el. Implant, deci....4 luni si 500 euro. Jos 2 coroane de portelan. Sus pe incisivi fatete pentru ca au fost loviti candva si sunt plini de fisuri.
Merita? DA. Orice si oricat. Vreau sa aud si eu in viata asta : "Ce dantura frumoasa ai!".

• Fotografiile sunt din prima zi, apoi 3,5 luni, si ultima este de astazi, 11 luni. Se poate observa cat de strambi si aplecati erau spre dreapta, iar linia mediana era cam cu 1 dinte mai incolo decat normal. Din noiembrie totul e la locul lui...mai putin caninul. In ultima imagine se vede sarma care iese din carligul de pe el, doar cea dinspre stanga (e la fel si spre dreapta), formand dublu arc cu sarma aparatului.

P.S. Am gasit pe net o imagine cu canin inclus ancorat, exact ca la mine : http://www.drcrisan.ro/wp-content/uploads/2010/05/IMG_6658_resize.jpg

Liz Earle Cleanse and Polish Hot Cloth Cleanser

Ajung sa scriu destul de tarziu despre demachiantul Liz Earle intrucat recunosc ca nu cunosteam deloc brandul britanic si mi-a trezit interesul abia dupa ce am citit mai multe postari relative. Toate pozitive, fetele erau entuziasmate de ineditul produsului si de efectele constatate.


Motivele reticentei mele vor fi mereu aceleasi :


1. Nu ma impac deloc bine cu ideea de a solicita un produs spre testare, si nici nu am adresa de contact pentru a mi se oferi. Sa zicem ca nu mi-a placut ce se intampla cu campaniile din Romania si nu vreau sa ma simt prost atunci cand indraznesc sa nu ridic in slavi fara fundament real, nu pot si nu vreau sa mint si nu inteleg de ce faptul ca nu ai avut norocul sa ti se potriveasca ceva inseamna ca denigrezi deliberat. Totusi, la aproape 29 de ani cred ca stiu sa imi pun o crema sau un amarat de fond de ten pe fata si faptul ca imi provoaca iritatii sau alte neajunsuri nu tine de tehnica de aplicare ci de modul cum reactioneaza cu particularitatile pielii mele. Mi-ar placea sa nu mai primesc comentarii de timpul "sunteti doua proaste, e chiar bun accord parfait / rimelul e super daca stii sa il aplici dar trebuie sa ne dam putin osteneala". Nu inteleg de ce trebuie sa ne contrazicem si jignim cat timp nefiind toate construite la fel nu avem cum sa avem aceleasi rezultate, si nici de ce producatorii nu pot accepta si reversul medaliei. Oare voua v-a mers bine cu absolut orice produs ati cumparat/primit vreodata?

2. Am un ten capricios si foarte sensibil, ochii de asemenea. Pe scurt, un amestec dubios : ceva pori dilatati in zona de langa nas (sa zicem prima patrime a obrazului), sebum discret dar constant si rapid, cateodata mici imperfectiuni in piele, vesnic deshidratat si descuamat, linii/riduri in jurul ochilor, melasma vizibila ultimele 2 veri. In urma tratamentului cu Retin-A (cate 4 luni in perioada rece doi ani succesivi), am ramas cu sensibilitate extrema. Sa va spun ca ma arde si ustura fata dupa Sensibium Bioderma, dedicat evident tenului sensibil? Ma patez cand imi ating fata, cand intind o crema, fond de ten, demachiant, la frig, la cald...Mi-ar placea si mie sa mai schimb cate ceva in rutina cosmetica, ma mai plictisesc si se obisnuieste pielea, dar avand in vedere cat de putine produse nu-mi provoaca iritatii si disconfort chiar nu mai am tragere de inima ca altadata sa fac experimente.




Totusi, descrierile celor ce l-au folosit mi-au indus dorinta de a-l incerca si am sperat sa ma bucur de aceleasi efecte in ce priveste textura pielii. Mereu am avut probleme cu intinderea fondului de ten pentru ca suprafata nefiind perfect neteda nu adera. Aplicam crema, parea ca am scapat de scuame si zone care ma strangeau, dar dupa 1-2 zile de purtat fond de ten erau la loc. Hidratarea e o problema aparte pentru un ten ca al meu fiindca daca folosesc ceva foarte hidratant care sa faca fata imi exacerbeaza sebumul, daca folosesc o crema destinata tenului gras, light, nu ma ajuta cu absolut nimic (intre timp am obtinut rezultate foarte bune in acest sens ajutand o cantitate pentru o saptamana de Elmiplant Bioten pentru ten mixt cu cate 3 capsule de vit E si 4 de vit A, review peste cateva saptamani totusi).
Ma gandeam ca mi-ar fi de mare folos o exfoliere foarte blanda pe care la nevoie sa o pot folosi zilnic, ori tocmai pe acest principiu se bazeaza demachiantul Liz Earle. In plus, fetele studiasera lista de ingrediente si pareau prietenoase.
Am trimis un mail la adresa de contact de pe site, am spus cateva cuvinte despre mine si motivele solicitarii, iar raspunsul nu a intarziat sa apara. Louise a fost foarte amabila sa mi-l ofere si a fost expediat destul de repede desi era inainte de sarbatori si ma asteptam sa fie intarzieri. Au si fost de altfel, dar nu pe drum ci la posta de care apartin si care are o problema cu adusul avizelor. In acest caz nici nu am primit vreunul, dar m-am dus special sa intreb si sosise de 5-6 zile. L-am ridicat cu 2 zile inainte de Craciun.
In pachet exista o carticica cu informatii despre Liz Earle si un etui ce continea tubul de demachiant si 2 prosopele din bumbac 100% care la prima vedere pareau un fel de batiste mai aspre (intre batista si tifon sa zicem), prea aspre pentru cum imi stiam pielea. Si, detaliu aparte, un biletel personalizat scris de mana.

E nevoie de o cantitate mica pentru a acoperi intreaga fata (o singura apasare) pentru ca textura de spuma catifelata si densa il face spornic. Nu mi-e total necunoscuta ideea caci obisnuiam sa imi fac gomaj cu spuma de barbierit a tatei, nimic nu desprindea mai delicat si mai eficient scuamele. Cremele de gomaj din comert au particule abrazive care ma zgarie, ma ustura, imi inrosesc fata si la final nici nu mi se pare ca au curatat si inmuiat. De cativa ani preferam deci spuma de ras, pe care o ajutam uneori cu un prosop normal inmuiat in apa calda. Totusi, bineinteles ca ma incanta mai mult un produs care sa faca acelasi lucru dar sa fie conceput special pentru asta, cu ingrediente benefice tenului. Principiul e acelasi : masezi spuma pe intreaga suprafata (complet uscata) inclusiv zona ochilor, apoi cu prosopelul adiacent umezit in apa calda stergi usor incercand sa nu folosesti acelasi material peste tot. La final clatesti cu apa rece. Pas pe care nu il pot indeplini, nu ma spal cu apa rece niciodata caci ma inteapa/doare si apare uneori urticarie + prurit. Asa ca o setez usor calie.
Aici au aparut problemele. Cand am masat spuma senzatia era placuta, textura fina si usor emolienta. In momentul cand am inceput sa o sterg, pielea a inceput sa ma usture. Mediu sa zicem. Bineinteles, m-am inrosit foarte tare dar asta nu e ceva neobisnuit caci o patesc si cand ma spal, cu atat mai mult cand exfoliez. Usturimea nu a persistat, maxim 4-5 minute, dar a doua zi am avut surpriza neplacuta sa ma trezesc cu brobonite pe frunte. Fara continut si maruntele, genul acela de relief neregulat cum fac unele persoane vara de la soare. Dar putin rosii. Seara urmatoare l-am folosit din nou, aceleasi senzatii, fruntea mea iarasi razvratita. L-am abandonat caci nu stiam ce sa fac si nici daca era de la el. In restul fetei, desi ma usturase peste tot, nu am patit absolut nimic de genul. In cele cateva zile cat nu l-am mai folosit fruntea si-a revenit la normal, curata si neteda. Am zis sa incerc din nou si din pacate in continuare au fost probleme. Dupa un timp i-am dat alta sansa si m-am gandit sa vad ce se intampla daca nu mai sterg cu prosopelul. Ei bine, de data aceasta nu m-am mai iritat. Se pare deci ca exfolierea e totusi prea agresiva pentru mine, ori fara ea sincer produsul nu mai e la fel si nu are cum sa netezeasca.
E intr-adevar foarte bland cu ochii iar eu sunt genul care lacrimeaza din orice si demachierea dincolo de vesnicul meu Byphasse a fost mereu cu problematica. Cu Liz Earle aici a fost foarte bine, nu am simtit niciun disconfort si nici ca as avea ceva in ochi in timpul sau dupa operatiunea in cauza. Doar ca imi era mila sa il irosesc pe straturile de rimel.
Mirosul e usor mentolat si imi aminteste de Prep, o crema primita de la Choco din Italia si care ajuta epiderma sa se refaca dupa diverse eruptii cutanate si expunere la conditii extreme, soare puternic, vant, frig, muscaturi de insecte. Banuiesc ca au aceleasi ingrediente calmante, de aici si mirosul aproape identic. Ba chiar si la textura seamana, doar ca Prep e o spuma condensata in borcanel. Mi-a fost de mare ajutor in vara cand faceam pe piept brobonite de la soare asociate cu prurit enervant, le "tragea" in cateva ore.
Momentan nu il folosesc zilnic si evit prosopelul, ma strangea fata si mai tare. Cum spuneam, fara el e safe si nu patesc nimic, dar din pacate nici de efectul de retexturare nu ma pot bucura asa. Insa am dobandit o spuma de curatare blanda si eficienta in ce priveste inlaturarea machiajului. Nu stiu ce sa zic de cosmeticele waterproof pentru ca nu am.
Pretul este de 13,75 lire si cu siguranta merita fiecare banut daca m-as fi bucurat si eu de valentele sale.
Din pacate sunt probabil singurul caz de reactie neplacuta, insa tin sa subliniez ca din moment ce atatea fete s-au bucurat de beneficiile sale chiar nu cred ca e vina lui ca atare ci a modului in care e primita exfolierea de o piele excesiv sensibilizata. Nu cred ca a primit fara motiv sase premii si are o multime de recenzii laudative. Eu nu am fost norocoasa sa functioneze. Poate nu trebuia sa cer exact demachiantul acesta ci sa ii povestesc lui Louise toate particularitatile si istoricul tenului lasand-o sa-mi aleaga ce considera potrivit, insa as fi regretat daca nu l-as fi incercat pentru ca parea a fi ce imi trebuie sa netezesc si "insufletesc" iarasi pielea.