Dorinta de a vizita Belogradchik - oraselul alb al Bulgariei - aparuse cu doi ani in urma dupa ce ajunsesem la Belgrad si cautam noi destinatii de peste granita ceva mai apropiate de casa, pentru a putea fi explorate intr-o singura zi si a nu implica cheltuieli masive. Coincidenta face ca fortareata bulgara sa fi purtat candva acelasi nume cu capitala sarba, iata asadar un motiv in plus sa ma atraga.
Stancile aflate pe panta vestica a Balcanilor - Stara Planina - se intind pe aproximativ 90 km patrati si, alaturi de mica localitate (sub 6000 locuitori) si Fortareata Kaleto, dezvaluie o priveliste ce-ti taie respiratia. Este cu siguranta o destinatie turistica careia i se cuvine fara rezerve notorietatea. Craiova nu este foarte departe de granita asadar investitia nu o sa vandalizeze bugetul iar in schimb veti primi peisaje de poveste, obiective cu incarcatura istorica, ineditul unei culturi diferite. Ajunsi aici nu trebuie sa ratati nici Observatorul Astronomic, Muzeul de Istorie al orasului, Moscheea Hadzhi Hussein, Pestera Magura (drum drept, cca 30 km distanta de Belogradchik).
ATENTIE! La cativa metri de punctul de control vamal opriti si cumparati vigneta (exista un chiosc metalic pe partea dreapta), este foarte important sa nu fiti opriti fara a o avea. Costa aproximativ 10 leva. Taxa de pod este 27 lei la dus, 6 euro la intoarcere/autoturism. Se poate plati cu cardul de ambele dati. De asemenea trebuie ajungeti in Vidin si sa mergeti la Kaufland-ul aflat destul de aproape de intrare pentru a schimba lei in leva, este singurul loc unde ne putem folosi de moneda noastra. Sfatul meu este sa nu cumparati mai mult de 30 leva fiecare si sa ii epuizati caci transformarea in lei va mai putea fi facuta doar daca reveniti la casa de schimb de la Kaufland pana la ora 17.00.
Dupa podul Calafat-Vidin veti merge aproximativ 50 km in directia Sofia, drum relativ simplu datorita indicatoarelor. Nu am avut GPS insa ne-am descurcat decent. Faimoasa politie rutiera bulgara ne-a scutit de emotii caci a lipsit cu desavarsire, plecasem la drum cu certitudinea ca vom fi opriti de nenumarate ori si sicanati pana la spaga consistenta. Poate am avut noroc, nu pot fi doar legende plangerile numeroase, dar cert este ca am avut parte de o calatorie relaxata si complet lipsita de evenimente neplacute.
Intrarea la Fortareata si roci costa 5 leva si se plateste intr-un punct aflat langa vanzatorii de suveniruri. Nu exista ghid, parcurgeti traseul cum doriti. Nu trebuie sa imi urmati exemplul si sa va imbracati pretentios, bineinteles ca tinuta potrivita este una sport. Eu insa eram la datorie ca fashion blogger, imi doream o postare de tip outfit cu asemenea peisaj minunat si intuiam ca rochia rosie va fi evidentiata de cromatica si asprimea spectacolului naturii. Sigurul regret este ca nu am avut o pereche de converse (voi remedia scaparea), am plecat in adidasi numai ca aveau o talpa rigida si mi-ar fi fost greu sa escaladez scarile cu ei ori cu balerini si desculta controlam mai bine pasii. Pana in seara dinaintea plecarii planul a fost sa mergem la Kladovo, Serbia, unde nu aveam nevoie de incaltari sport si deci nu m-am obosit sa imi cumpar.
Dress : available here
Bag : buy it here
Flats : random
Sunglasses : Marks & Spencer
Trebuie sa recunosc ca locul m-a agitat fiindca am rau de inaltime, nu va sfatuiesc sa va apropiati de margini daca sunteti in aceeasi situatie. M-am descurcat bine urcand si coborand scarile, ma uitam doar la trepte si nu la ceea ce era langa ele si puneam pasii pe latime. Nu a fost nevoie sa ma descalt, am facut-o doar sus pe stanci pentru a ma simti mai in largul meu si pentru confortul psihic. Altfel toata lumea exploata fiecare coltisor. Am petrecut 2 ore plimbandu-ne si facand fotografii si stiu ca nu am epuizat tot ce era de vazut dar mai trebuia sa mancam si sa ajungem la pestera Magura.
Daca tot a venit vorba de masa, cautati indicatoarele pectopaht (restorant, caci in chirilica p=r, c=s, h=n, n intors=i, b=v, y=u, r intors=a, x=h, r=g, incercati sa le retineti pe cele de baza). Recomand un restaurant vizibil de pe stanci datorita umbrelelor verzi. Se ajunge la el pe o strada ce urca prin stanga hotelului situat central Skalite (Скалите).
Restaurantul se numeste Ресторант Мислен Камък, insemnand Restorant Mislen Kamak (denumit astfel dupa una dintre faimoasele roci, in engleza Thought Stone). Doar una din chelnerite se descurca in engleza, celeilalte va trebui sa ii aratati pe imaginile din meniu ceea ce doriti. Insa mancarea este gustoasa, multa si ieftina. De exemplu pentru 11 leva am primit un piept de pui serios cu sos de smantana si cascaval, cartofi pai cu feta, 3 cupe de inghetata si o cola. O cafea costa 0,70 leva. Sucurile 1,20 leva. Berea cu lamaie, autohtona 1,70 leva. Inghetata 2 leva. Puiul descris mai sus cca 6 leva. Nu am retinut totul insa intreg grupul a fost multumit de ceea ce a primit si de nota de plata.
Dupa pranzul intarziat, pe la ora 16.00 ne-am indreptat spre pestera Magura (Marypa) unde din pacate eu nu m-am incumetat sa intru pentru ca am claustrofobie si sechele de la cateva pesteri unde culoarul de mers era ingust si scund. Lipsa informatiilor si-a spus cuvantul. Mi s-a povestit apoi ca era vorba de galerii mari. Are 2 km lungime, ideal ar fi ca la iesire sa luati tractorasul pus la dispozitie de autoritati pentru a va inapoia la masini - insa veti plati suplimentar 2 leva. Am profitat de asteptare pentru a umple portbagajul de liliac, gasit in cantitati industriale pe tot traseul.
Se insera si cum acea zona nu este circulata am preferat sa plecam spre Vidin. Nu trebuie sa va intoarceti spre Belogradchik, la plecare este un alt drum. Mai aveam de vazut Fortareata Baba Vida insa erau putine sanse sa mai fie deschisa si astfel ne-am indreptat spre centrul orasului. Un loc interesant si neasteptat de pustiu, probabil si ei migrasera sa sarbatoreasca 1 mai. Ne-a parut rau ca avem atat de putin timp si vom reveni curand sa dedicam o zi doar Vidinului. Am incheiat ziua la o terasa undeva langa faleza, unde pentru doua portii de mancare si bauturi pentru 5 persoane am platit 15 leva.
Ce am mai remarcat :
- bulgarii nu prea stiu sau mai degraba nu vor sa vorbeasca engleza, lucru suparator atunci cand chiar ai nevoie de indicatii si informatii
- nu vor sa vorbeasca romana, desi sunt multi cei ce stiu limba
- satele nu au nici pe departe aspectul deosebit al celor sarbesti, sunt identice cu ale noastre insa pustii (au fost sate in care nu am vazut nici macar o persoana)
- vamesii sunt mai lejeri decat cei sarbi, nu ne-au intrebat absolut nimic si nu ne-au controlat portbagajele
- politia a fost absenta
- iluminatul public in Vidin lipsea desi sistemul exista
- sunt rezervati si vorbesc foarte incet
- preturile sunt mai mici
- drumurile sunt proaste dar nu le intrec pe ale noastre
- multe indicatoare nu au transcriere cu litere latine
Dincolo de peisaje, atmosfera si arhitectura caselor mi s-a parut mult sub vecinii sarbi. Un aer dezolant, trist, cauzat poate si de ziua libera si eventuala lor migratie pentru a o sarbatori. Sarbii sunt mult mai prietenosi (exceptand vamesii) si 90% vorbesc engleza iar daca nu o fac opresc din proprie initiativa alti trecatori carora le solicita acest lucru sau te conduc la vorbitori. Ne-am ratacit candva intr-un sat si persoana careia ii solcitasem indicatii si-a luat bicicleta si ne-a indrumat spre o alta care vorbea limba romana. In Bulgaria ti se sugera ca nu inteleg ce vrei, in Kaufland spre exemplu casiera ne-a refuzat cand am rugat-o sa ne traduca "thank you" in bulgara. A fost un episod amuzant cand impreuna cu un unul din cei mai buni prieteni de-ai mei (pe care l-as omori cateodata, il vedeti in imaginile de mai jos), ma plimbam prin supermarket sa aud limba. Numai ca fie nu vorbeau, fie o faceau prea incet ca sa o putem sesiza. Eram atat de dezamagiti...pana a aparut o duduie blonda, in colanti si machiata pana in dinti, strigand din toti rarunchii la telefon. Bineinteles ca am localizat-o imediat si am urmat-o pret de cateva cumparaturi. Suficient cat sa ne lamurim ca bulgara nu ne place.
Daca tot a venit vorba de masa, cautati indicatoarele pectopaht (restorant, caci in chirilica p=r, c=s, h=n, n intors=i, b=v, y=u, r intors=a, x=h, r=g, incercati sa le retineti pe cele de baza). Recomand un restaurant vizibil de pe stanci datorita umbrelelor verzi. Se ajunge la el pe o strada ce urca prin stanga hotelului situat central Skalite (Скалите).
Restaurantul se numeste Ресторант Мислен Камък, insemnand Restorant Mislen Kamak (denumit astfel dupa una dintre faimoasele roci, in engleza Thought Stone). Doar una din chelnerite se descurca in engleza, celeilalte va trebui sa ii aratati pe imaginile din meniu ceea ce doriti. Insa mancarea este gustoasa, multa si ieftina. De exemplu pentru 11 leva am primit un piept de pui serios cu sos de smantana si cascaval, cartofi pai cu feta, 3 cupe de inghetata si o cola. O cafea costa 0,70 leva. Sucurile 1,20 leva. Berea cu lamaie, autohtona 1,70 leva. Inghetata 2 leva. Puiul descris mai sus cca 6 leva. Nu am retinut totul insa intreg grupul a fost multumit de ceea ce a primit si de nota de plata.
Dupa pranzul intarziat, pe la ora 16.00 ne-am indreptat spre pestera Magura (Marypa) unde din pacate eu nu m-am incumetat sa intru pentru ca am claustrofobie si sechele de la cateva pesteri unde culoarul de mers era ingust si scund. Lipsa informatiilor si-a spus cuvantul. Mi s-a povestit apoi ca era vorba de galerii mari. Are 2 km lungime, ideal ar fi ca la iesire sa luati tractorasul pus la dispozitie de autoritati pentru a va inapoia la masini - insa veti plati suplimentar 2 leva. Am profitat de asteptare pentru a umple portbagajul de liliac, gasit in cantitati industriale pe tot traseul.
Se insera si cum acea zona nu este circulata am preferat sa plecam spre Vidin. Nu trebuie sa va intoarceti spre Belogradchik, la plecare este un alt drum. Mai aveam de vazut Fortareata Baba Vida insa erau putine sanse sa mai fie deschisa si astfel ne-am indreptat spre centrul orasului. Un loc interesant si neasteptat de pustiu, probabil si ei migrasera sa sarbatoreasca 1 mai. Ne-a parut rau ca avem atat de putin timp si vom reveni curand sa dedicam o zi doar Vidinului. Am incheiat ziua la o terasa undeva langa faleza, unde pentru doua portii de mancare si bauturi pentru 5 persoane am platit 15 leva.
Ce am mai remarcat :
- bulgarii nu prea stiu sau mai degraba nu vor sa vorbeasca engleza, lucru suparator atunci cand chiar ai nevoie de indicatii si informatii
- nu vor sa vorbeasca romana, desi sunt multi cei ce stiu limba
- satele nu au nici pe departe aspectul deosebit al celor sarbesti, sunt identice cu ale noastre insa pustii (au fost sate in care nu am vazut nici macar o persoana)
- vamesii sunt mai lejeri decat cei sarbi, nu ne-au intrebat absolut nimic si nu ne-au controlat portbagajele
- politia a fost absenta
- iluminatul public in Vidin lipsea desi sistemul exista
- sunt rezervati si vorbesc foarte incet
- preturile sunt mai mici
- drumurile sunt proaste dar nu le intrec pe ale noastre
- multe indicatoare nu au transcriere cu litere latine
Dincolo de peisaje, atmosfera si arhitectura caselor mi s-a parut mult sub vecinii sarbi. Un aer dezolant, trist, cauzat poate si de ziua libera si eventuala lor migratie pentru a o sarbatori. Sarbii sunt mult mai prietenosi (exceptand vamesii) si 90% vorbesc engleza iar daca nu o fac opresc din proprie initiativa alti trecatori carora le solicita acest lucru sau te conduc la vorbitori. Ne-am ratacit candva intr-un sat si persoana careia ii solcitasem indicatii si-a luat bicicleta si ne-a indrumat spre o alta care vorbea limba romana. In Bulgaria ti se sugera ca nu inteleg ce vrei, in Kaufland spre exemplu casiera ne-a refuzat cand am rugat-o sa ne traduca "thank you" in bulgara. A fost un episod amuzant cand impreuna cu un unul din cei mai buni prieteni de-ai mei (pe care l-as omori cateodata, il vedeti in imaginile de mai jos), ma plimbam prin supermarket sa aud limba. Numai ca fie nu vorbeau, fie o faceau prea incet ca sa o putem sesiza. Eram atat de dezamagiti...pana a aparut o duduie blonda, in colanti si machiata pana in dinti, strigand din toti rarunchii la telefon. Bineinteles ca am localizat-o imediat si am urmat-o pret de cateva cumparaturi. Suficient cat sa ne lamurim ca bulgara nu ne place.
Ce peisaje si ce ruine!! Chiar ca iti taie respiratia! Nu stiam de locul asta si nu e deloc departe. Mi-e tare dor de duca, bine ca vine vara, poate o mai luam si noi din loc.
RăspundețiȘtergereEsti super faina imbracata in rosu, imi place contrastul cu cerul albastru si verdele din jur.
Fain 1 mai ai avut! Eu am lucrat dar am petrecut dupa, Ed a facut 2 anisori.
Pup!
Cred ca ar trebui sa rectific. Alea nu-s ruine, nu? Sunt minuni ale naturi :-?
ȘtergereFede, multumesc frumos. La multi ani!! pentru Ed, sa aiba parte de tot ce-i mai bun, sa fie sanatos, fericit si sa aiba noroc. :*
ȘtergereNoi din Craiova avem de mers 90 km pana la Calafat iar dupa pod inca 50, e ca si cum m-as duce la Herculane unde chiar nu mai aveam nimic de vazut dupa multi ani in care a fost singura destinatie fiindca o preferau ai mei pentru mers cu cortul. Nu suntem chiar bine pozitionati pentru a ne bucura de destinatii autohtone deosebite, tot ce era de vazut in limita a 200 km a fost vazut si inca de multe ori. In schimb suntem relativ aproape de granite, e mai usor sa trecem la sarbi si bulgari.
De voi este mai aproape Veliko Tarnovo, sunt 160 km de la Bucuresti. Este o Sighisoara mai mare. http://amfostacolo.ro/bulgaria-pareri,4/veliko-tarnovo-si-arbanasi,105,1329/descopera-veliko-tarnovo-si-imprejurimile,2587/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__55099.htm Si eu imi doresc sa ajung acolo numai ca este departe si ar fi mai greu cu excursie de o zi, dar cu certitudine ramane pe lista dorintelor.
Da, au fost create de natura si intemperii. Au si denumiri : Adam si Eva, Leul, Madonna, Calaretul, etc. In schimb orasul este produsul multor interventii pentru ca a fost distrus si reconstruit de cateva ori.
Eeee rochia aia care mi-a placut mie. Chiar e misto. Si sexy.
RăspundețiȘtergerePana la ea nu as fi indraznit in veci sa imi cumpar ceva fara spate, desi am primit nenumarate dovezi ca uneori restrictiile sunt doar in imaginatia mea si cand probez e posibil sa constat ca m-am abtinut fara motiv. Daca as avea incredere deplina in croitoreasa mea, mi-as mai lucra asemenea modele dar din materiale cu comportament bun. Cea purtata de mine este dintr-o panza subtire care se sifoneaza foarte tare de indata ce te asezi sau o ridici chiar si cateva secunde, nu am mai intalnit niciodata asemenea usurinta in a se cuta. Pana la locatia in speta a mers in portbagaj deci intinsa, si iata ca dupa cateva miscari pe munte arata ca de la malaxor. Nici nu am pus imaginile in care surprinsesem cruda realitate, ziceai ca am strans-o in pumn.
ȘtergereDa, cred ca este si senzuala, a-ti arata spatele e mai incitant decat fusta mini sau decolteul pentru ca este un decupaj mai rar intalnit. Din fata pare atat de cuminte si cand te intorci sochezi. :)
Superb peisajul...si desi uneori mi se pare ca fortezi nota, ca nu se integreaza rochiile luugi care usureaza munca maturatorilor,cu locatia in care te afli, de data asta nu mi s a parut nimic fortat...
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos, Ionela. Poate fortez nota dar nu pe a mea caci eu ma simt firesc purtandu-le, faceam asta si in lunga perioada cat am renuntat la blog deci nu are legatura cu dorinta de a epata aici - daca la asta te gandeai. Nu ma intelege gresit, nu am pretentia sa impun cuiva alegerile mele, doar ca eu cred cu tarie ca fiecare trebuie sa poarte ceea ce il face fericit si nu doar ceea ce se cuvine. Au fost prea multi ani in care viata mea era lipsita de orice placere caci satisfactiile consistente sunt de multe ori independente de eforturile noastre, asa ca de ce sa nu imi condimentez existenta macar cu tesaturile, culorile si modelele dorite si sa nu ma bucur de lucruri marunte. Exista lucruri mai grave in jur decat a purta rochii ce usureaza munca maturatorilor. Si exista momente in care acest banal dar controversat gest e singurul ce iti inveseleste ziua. Ma imbrac pentru mine, nu pentru reguli, nu pentru prieteni sau trecatori. Cat timp nu duc cu gandul la moravuri usoare, nu vad unde este greseala.
ȘtergereSper sa nu consideri raspunsul agresiv pentru ca nu e cazul, singurele momente cand ma enervez oarecum sunt cele in care este ironizat un defect fizic - ca si cum ar fi o pata pe o haina si ai fi putut sa o speli dar ti-a fost greu si ai preferat sa fii ingalata si neingrijita.
cat ai dat pe rochita? si ce marime ai luat?
RăspundețiȘtergereAcum costa 25$, chiar ok avand in vedere ca o poti purta si ca rochie de ocazie. Aproape intotdeauna iau cea mai mare marime, nu am chef sa ma trezesc ca nu intra pe mine sau ca e mai scurta decat imi doresc. Mai bine sa o stramtez decat sa nu am ce face cu ea.
Ștergerefrumos loc, nu stiam de acest oras!
RăspundețiȘtergeresi rochita...superba!
Multumesc frumos. Simt ca nu l-am exploatat suficient, zona oferea mai multe atractii la care nu am reusit sa ajungem. Nici macar stancile acestea nu le-am vazut cum si cat trebuie, am auzit ca la apus sunt rosiatice. Fiind grup de 12 persoane nu ne miscam tocmai repede, fiecare facea poze, ne mai odihneam, mai stateam de vorba, mai zaboveam privind la singur loc. Urmatoarea destinatie dupa care tanjesc este Veliko Tarnovo, tot Bulgaria.
ȘtergereAm si eu rochita pe turcoaz. Ai dreptate ca se sifoneaza rau dar macar ii frumoasa.
RăspundețiȘtergereDe unde o ai??? Eu nu am vazut-o nicaieri decat rosie, chiar mi-ar placea sa am si alte culori.
ȘtergereE clar ca nu o voi lua vreodata la un eveniment simandicos, daca stau la masa apoi ma trezesc ca arata de parca nu a vazut fier de calcat. Oricum e prea scurta pentru gustul meu, cand port rochii elegante vreau sa acopere incaltarile.
Superba locatia, superba rochita iti sta bine, te prinde ft frumos si bine acest rosu dar recunosc ca e tare ciudat sa urci pe ceva sau sa mergi intr-o excursie cu o asa rochie eleganta, acum na fiecare cu gusturile si alegerile lui.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos. Nu este ciudat (imi suna peiorativ) sa te imbraci altfel decat se obisnuieste, este doar inedit si pe alocuri greu pentru persoana implicata. Iar eu nu am plecat si nu m-am intors din excursie astfel, am plecat in pantaloni de trening, hanorac si niste sneakersi butucanosi stil Isabel Marant in care nu puteam sa calc decat pe teren drept fiindca nu au talpa flexibila. Rochia am purtat-o strict pentru ca voiam sa o etalez intr-un peisaj deosebit, nu fiindca am considerat potrivit sa mergi la munte asa. Am imbracat-o inainte sa urc, sus m-ar fi vazut trecatorii daca ma schimbam si in plus daca o caram in ceva ajungea sa arate si mai sifonata. Am facut un efort de dragul blogului si mi-am asumat privirile piezise - care au lipsit fiindca afara nu sta nimeni sa uite la ce face celalalt. In plus eu consider rochia aceasta mai mult casual, daca imi iau tocuri e pana la glezne si nici nu e atat de bogata ca volum pe cat port eu la evenimente. Greseala mea au fost incaltarile, dar din moment ce nu aveam tenisi sau adidasi fiindca nu am unde sa port ce era sa fac, sa nu mai plec la plimbare?
ȘtergereDaca te gandesti ca am coborat greu scarile nu era vorba de comoditatea incaltarilor, ci de faptul ca am rau de inaltime si incercam sa nu ma uit in parti, si in tensi tot asa coboram.
Ideea era sa prezint inedit si atragator rochia, asa cum fac multe alte bloggerite. Nu a existat niciun pericol sa cad sau sa am impiedic.
Ce pot sa spun , rochita este perfecta pentru o plimbare printre stanci , daca esti draguta poate ne arati si noua o tinuta de seara :D
RăspundețiȘtergereDaca esti dragut, poate evidentiezi unde anume in textul in speta am mentionat ca aceasta este tinuta potrivita pentru plimbare printre stanci si cu ocazia parcurgerii postarii poate citesti si de ce am preferat sa fac "marele" efort de a urca imbracata astfel cateva scari perfect practicabile indiferent de toale.
ȘtergereDe ce ar fi aceasta o rochie de seara, doar fiindca e lunga si fara spate? Foloseste google si cauta "maxi day dress with V back". Materialul nu o recomanda, e o panza oarecare sifonabila la cea mai mica miscare. Si pentru seara eu prefer ceva cu 100 de volane, paiete, perle si sclipici in acelasi timp, iar daca mai ramane loc as vrea si cateva pene in toate culorile posibile.
Am constatat un lucru demn de retinut pentru a-mi creste traficul, daca dau nastere unei controverse primesc mai multe comentarii. Culmea, in celelalte dati nu apar niciodata noi comentatori sa-mi spuna cum sa-mi vad de libertatea mea de exprimare (fie ea si vestimentara) pentru care au murit niste oameni la revolutie. :)
.
RăspundețiȘtergerehi i come from Indonesia and accidentally found this blog . I think the information here is very interesting so I bookmark your blog
RăspundețiȘtergereO locatie foarte frumoasa. Chiar m-as duce si eu sa vizitez zonca daca as fi mai aproape!
RăspundețiȘtergere