Yesterday's nightmare....

Dupa cum va povesteam, mai aveam 2 pasi de trecut pana la montarea aparatului dentar :

1. o extractie a premolarului 25 (insemnand ultimul premolar din stanga sus) , pentru a face loc sa fie impinsi la loc dintii deplasati si aplecati spre dreapta din cauza lipsei caninului ramas inclus.
Ortodontul a fost de acord sa mi-l extraga dentistul meu, in care am deplina incredere fiindca niciodata nu m-a traumatizat si a rezolvat impecabil si nesperat dezastrele provocate de incompetenta sau delasarea "specialistilor" ale caror buzunare le-am umplut constant pana anul acesta.....asa ca nu m-am dus ingrozita (evident, nici nu topaiam de fericire), procedura a durat putin si nu a durut absolut deloc. Lucrand usor si migalos, nici dupa ce a trecut anestezia nu am simtit nimic, gingia nu m-a suparat caci nu era franjuri, nu am sangerat dupa cele 2 ore de stat cu ruloul, a doua zi locul arata foarte bine si nici nu ziceai ca rana e recenta.

2. extractia premolarului de langa incisivul lateral dreapta, unde in mod normal trebuia sa stea caninul. Canin care a ramas inclus si acum o sa fie adus pe arcada tractionat de aparatul dentar. Well, aici povestea e asa urata ca as vrea sa sterg ziua de ieri din memorie. Sunt pur si simplu socata de cum a decurs interventia, ce trebuia sa fie 2in1 : extractie premolar (nu m-au lasat sa o faca tot dentistul pentru ca ortodontul voia sa vada cum arata locul dupa) + descoperire canin. Din pacate, parerile negative care circulau despre chirurgul in speta s-au dovedit a fi adevarate....in primul rand nu da doi bani pe tine, fiindca are foarte, foarte multi pacienti. Sala de asteptare era plina, multi fara programare, ii primeste asa ca sa nu cumva sa rateze chiar si cea mai mica sursa financiara.....eu nu suport asta, un medic adevarat nu face asa ceva ca doar nu era punct de urgente. In cabinet intrau cate doi pacienti simultan. Cand am intrat, pe scaunul special era deja o pacienta, asa ca eu am fost poftita pe un altul, din acela normal, fara spatar. Cand am auzit "sa-i facem si domnisoarei anestezia" am ramas masca, adica ei voiau sa ma anestezieze acolo langa masa, stand in fund. I-am zis asistentei ca mi-e frica si mi-e rau (mie cand mi-e frica imi vine sa vomit, intotdeauna, mai ales ca nu pot manca nimic) si vreau sa mi se faca anestezia intinsa. A fost de acord, au ridicat-o pe cealalta de acolo si mi-au facut si mie. Apoi am facut din nou schimb de locuri, si cand am inteles oripilata ca au de gand sa ii faca extractia sau ce avea in fata mea, am spus ca eu nu pot sa privesc si vreau sa astept afara. Moment in care doctorul a zambit ironic si mi-a spus "vai, domnisoara, nu vreti sa invatati chirurgie la noi astazi?" "Nu, multumesc" si in secunda doi ieseam.
Am stat in hol cam 20 min (am uitat sa spun ca pana sa intru am asteptat 40 min, desi cand am sunat a spus sa vin atunci si stia clar ca nu ma poate baga avand in vedere ce era la usa....), timp in care am turbat de frica si tremuram ca varga fiindca imi era sa nu se duca din anestezie care oricum mi s-a parut putina fiindca a facut-o foarte repede. Auzisem ca multi pacienti s-au plans ca nu erau complet amortiti si ca desi au semnalat acest aspect el nu le-a completat anestezia....imi era teama ca o sa simt interventia. Premolarul era si temporar, ma asteptam ca daca dentistul meu a facut asa usor extractiile si a scos radacinile intregi, la el sa fie floare la ureche. NU. Omul s-a incapatanat sa il scoata din prima cu clestele si atat, bineinteles ca fiind doar radacina si aia nu prea rezistenta, s-a spart. A continuat sa traga cu clestele, s-a spart, si iar s-a spart, si eu simteam cum se incearca smulgerea imposibila a ceva din mine....eu asa ceva nu am trait la dentist. Intai desprindea foarte bine gingia de pe toate partile, incat la final doar misca un pic de el si iesea intreg. Dar domnul chirurg nu avea chef de asa ceva, el voia sa il scoata cu un singur gest, si sa-mi faca mie gingia praf ca sa aiba de ce sa ma coasa apoi. La un moment dat asistenta l-a intrebat daca nu vrea un elevator, l-a luat...si in loc sa desfaca gingia, incerca sa "disloce" premolarul, care iarasi sarea tepligi-tepligi, si ii tot scapa elevatorul pe langa si ma apasa asa tare si in ceilalti ca deja imi curgeau lacrimile de uimire si groaza ca ceva ce trebuia sa fie simplu, dureaza atat de mult si e asa invaziv. Cu chiu cu vai, dupa 2 tipuri de elevatoare, 2 de cleste, zguduituri cu freza ca nici asa nu iesise complet, au reusit sa il scoata...eu deja incepusem sa simt, imi plesnea capul de cat ma zguduisera si ma apasasera. Urma partea de care imi era cel mai frica : dezvelirea caninului. L-am intrebat daca o sa ma doara si mi-a raspuns : "DA DOMNISOARA, O SA VA DOARA CHIAR FOARTE RAU, MAI ALES CAND O SA BAG FREZA". Exact ce voia sa auda un om disperat......deja simteam durere, stiam ca imi foreaza in rana, in os, din cand in cand lasa freza si baga un fel de bat metalic cu tifon la capat, cu care impingea cat putea si eu ziceam "auuuuuu" si asistenta intreba daca ma doare. Am zis daaaaaaaa, si cu zisul am ramas ca oricum ilustrul chirurg a continuat fara sa mai bage anestezic sau sa ma lase sa rasuflu. La final a chemat ortodontul sa vada cum arata locul si sa intrebe daca mai foreaza, eu imi spuneam rugaciunea cu lacrimile pe obraji, dar am avut noroc ca a fost suficient atat. S-au gandit un pic daca sa faca sutura, dar a ales sa nu pe motiv ca nu vrea sa fac depozite de fibrina ca altfel cand mergeam sa ancorez caninul trebuia sa umble iarasi sa lase descoperit. Eram plina de sange pe fata, ori eu la dentist nu am patit niciodata asa, nu ieseam sangerand abundent. Mi-a zis doar sa tin ruloul acolo strans, si cand am intrebat ce fac daca o sa doara rau raspunsul a fost "algocalmin". Really, eu credeam ca macar un Nurofen...de mult n-am mai auzit de Algocalmin, suferisem totusi o interventie nu tocmai simpla si micuta....In fine, am plecat acasa, unde am zacut de soc, dureri de cap si frisoane. Dupa 2 ore, cand am scos ruloul, m-am trezit cu hemoragie. Desi era seara tarziu, mi-am sunat dentistul si i-am zis ce mi se intampla si ca eu la dr. Fronie inapoi nu merg. Si precizez ca nu mai merg toata viata mea, eu sunt un om nu o bucata de carne.
M-am dus la stomatologie sangerand mereu, mi-a pus comprese cu ceva hemostatic, dupa care au stat cu mine inca jumatate de ora sa vedem daca mai sunt probleme. Sangerarea s-a oprit, dar a trebuit sa tin un nou rulou inca 1 ora. Insa de data asta cand l-am scos n-au mai fost probleme. Azi noapte m-a trezit de cateva ori, ma durea, saream din somn. Dimineata aveam sange pe fata si perna, sigur am bagat limba in rana cand dormeam. Dar nu mai aveam nimic, saliva era curata.
Nu vreti sa stiti cum arata locul, nu e o rana normala pentru ca s-a intrat si frezat in os, gingia nu mai este la nivel ci mult mai sus. Nu mai mancasem de alaltaieri (ieri de frica nu am putut, iar dupa n-am mai avut cum din cauza ranii problematice). Acum am mancat un pic, dar chinuit fiindca am rana proaspata si in stanga si in dreapta sus. Cu paiul nu mergea ca riscam sa porneasca iar hemoragia.

E ultima data cand mai vorbesc despre asta, vreau sa uit ziua de ieri.....mai mult decat interventia m-a traumatizat cel ce a efectuat-o si modul cum a catadicsit sa o efectueze, nervos probabil ca mai asteptau 10 la usa. Sper sa nu participe marti la ancorarea caninului, nu vreau sa mai am tangenta cu el niciodata! Am scapat, si marti voi avea aparatul montat. O sa va povestesc cum decurge montajul si senzatiile primelor zile.
Nu ma simt prea bine, ma doare si acum capul, poate sunt si slabita caci nu m-am alimentat bine si am suferit 2 extractii la diferenta de 4 zile. Dar mi-e infinit mai bine decat aseara, nu ma mai chinuie durerea si incepe sa treaca si socul. Trece, dar eu pe omul ala nu-l uit toata viata....poate pentru unii a fost minunat, dar pentru mine si altii a fost un medic lipsit de tact si blandete, caruia nu i-a pasat de frica si durerea mea si nici de necesitatea traumatizarii minimale pentru o vindecare usoara si rapida.