Volim te, moj prelepi Beograd!

Chiar il iubesc pentru ca privit din unghiurile potrivite are mai multe fatete decat un caleidoscop, imi place tocmai pentru ca nu poate fi gustat usor si nu este frecventat de oameni pentru care frumusetea unui oras consta in numarul de mastodonti abstracti numiti arhitectura moderna. Despre pasiunea mea pentru Serbia si Belgrad am scris cu drag aici. 

Mergand intr-un oras despre care citisem atatea lucruri frumoase si vizualizand anterior plecarii imagini cu obiectivele deosebite stiam ca am nevoie de tinute pe masura peisajului. Am ales o fusta maxi rosie, vaporoasa, si camasa denim. Fusta este lucrata la croitoreasa iar camasa este vintage si vine de la Krizia. Gentuta este Lucien Piccard, si ea pescuita din thrift shop, este din piele si are insertii snake print in aceeasi culoare. La gat port un colier pe care mi l-am facut singura din straturi de lant la metru, perle si pietre turcoaz (cam fragil, pentru ca nu am avut rabdare sa gasesc o sarma foarte subtire si flexibila le-am cusut intre ele cu ata).

  

Read my lips, i love RED

Este culoarea preferata, asadar exagerez achizitionand aproape totul rosu. Incerc sa imi temperez obsesia si sa imi diversific alegerile cromatice dar nu mi se pare un pacat capital pentru ca din punctul meu de vedere este usor de purtat. Versatil, special, energizant, un boost de self-confidence. Imi plac atat outfiturile integral rosii cat si "petele". De data aceasta ilustrez ultima varianta.

Jeansii sunt modificati de mine dintr-o pereche Levi's gasita intr-un thrift shop, au costat 15 lei. M-am indurat candva sa platesc 200 lei pentru unii Zara si ulterior am concluzionat ca nu meritau investitia, nu inteleg de ce trebuie sa fie atat de scumpi doar pentru ca sunt ripped. 

I-am imbracat si apoi am trasat cu creta de croitorie dungi unde mi s-a parut ca ar pica bine decupajele. Am taiat cu foarfeca pe acele dungi si apoi am apelat la razatoare (da, cea de bucatarie). Sub marginea decupajului am pus o sipca din lemn in asa fel incat aceasta sa pice la jumatatea muchiei de sus a bucatii de lemn si am inceput sa razuiesc cu partea medie (aceea cu "porii" iesiti in relief). Am procedat la fel cu laterala de jos a taieturii. Pe youtube gasiti tutoriale din care puteti invata cum sa faceti ripped cu zone mari, neregulat decupate, incarcate cu ate (la mine sunt doar crestaturi drepte si interiorul e gol).

Tricoul este Takko, ulterior mi-am imprimat mai multe pentru ca mi-a placut ideea de a personaliza cu mesajele dorite. Pantofii sunt Poema, sacoul Santana (azi nu as mai calca pe acolo, dar macar m-am ales cu o piesa esentiala).

      

Let there be bright yellow

Am mai povestit candva ca pana am terminat facultatea nu purtasem niciodata fuste si rochii (exceptand copilaria, cand mama imi alegea hainele). Nu imi placeau articolele feminine si mi se parea ca nu mi se potrivesc, stilul meu insemna pantaloni cat mai largi cu multe buzunare, tricouri si incaltari sport. Culorile ma speriau, nu ieseam din negru, maro, gri, kaki. Bijuteriile nu imi spuneau nimic, le admiram la prietene si cam atat. 

Poate din acest motiv azi imi iubesc nespus colectia de piese maxi si port des si oriunde, in ciuda faptului ca oamenii continua sa ma priveasca piezis. Ti-ar tolera mai usor lucruri vulgare decat excesul de material. Cand postez o fotografie cu o fusta lunga primesc cam 10% din atentia de care ma bucur atunci cand imi exploatez sertarul cu fuste mini.

Tinuta care face obiectul postarii s-a nascut cand planuiam o noua calatorie la Sibiu. Trecusem pe la depozitul de materiale si plecasem acasa cu voal galben intens, abia asteptam sa imi lucrez ceva. Am preferat sa nu fac rochie pentru ca imi limita combinatiile, fusta si bluza ofera mai multe posibilitati. 

Daca va intereseaza sa treceti pe la croitoreasa, aveti nevoie de 1 m pentru bluza si 4 m pentru fusta. In maxi croita cloche intra intotdeauna 3 m si 1 m e necesar pentru a face o jupa caci voalul elastic, desi mai dens, nu este totusi perfect opac.

  

    

It's all about maxi

Va amintiti poate acele odioase rochii "de ocazie" cu partea de jos animal print iar sus un fel de corset din satin plisat, negru. Erau omniprezente acum 6-7 ani si nici eu nu am facut exceptie, mi-am cumparat-o pentru o nunta si apoi am uitat de ea - nu ma incantase foarte tare insa pe atunci Craiova nu oferea diversitate si nu avusesem ce altceva sa imi cumpar. Si, ca sa fiu sincera, aveam gusturi proaste si ma imbracam pe masura, nu faceam altceva decat sa copiez ce vedeam in jur. Sunt multe dovezi pe care le-as dori sterse. :) 

Facand curat in sertarele cu vechituri am gasit-o si mi-a parut rau sa o arunc pentru ca partea inferioara avea un material placut si vaporos, ca matasea, si m-am gandit ca as putea sa o tai si sa o port ca fusta maxi. De fapt cred ca a fost chiar prima mea fusta de acest fel si mi-a deschis apetitul pentru rochii si fuste lungi, stil pe care acum il ador. Am ales sa o port cu o bluza din voal elastic. Mi se pare reusita combinatia intre o piesa black & white si top verde sau albastru. Cum a doua varianta e mai rece si albastru nu-i culoarea mea compliment, am ramas la verde. 

Tinuta m-a insotit la Sibiu, oras pe care il iubesc pentru arhitectura si oamenii aparte. Stiam ca voi intalni fundal interesant si mi-am dorit sa port maxi caci poze in fuste "normale" puteam face si acasa. Sper sa va placa abordarea, important este ca in acel punct am constientizat ca totul poate fi transfomat intr-o piesa reusita si actuala. Atunci cand nu beneficiezi de un buget considerabil trebuie sa iti folosesti imaginatia pentru a te putea bucura de o garderoba bogata. Azi am mult mai multe haine (si datorita thrift shops majoritatea branduri de lux) decat atunci cand imi permiteam sa investesc notabil. Sunt adesea condamnata pentru faptul ca apar mereu cu ceva nou si risipesc banii, dar lucrurile nu stau nici pe departe asa. Pur si simplu am dobandit abilitatea de a face rost de haine la preturi indecent de mici ajutata de croitoreasa, magazine vintage, reinventarea celor vechi. Oriunde vad un material bun imi vine ideea sa fac ceva din el, mi-am croit rochii si fuste din perdea, esarfe, pareo (vi le voi arata pe parcurs).     

Bluza apare si in postarea anterioara si provine de la croitoreasa, geanta este Poema si am ales-o pentru ca este neutra si foarte incapatoare - calatorind cu trenul nu pot sa am bagaje si totusi vreau sa iau la mine tot felul de nimicuri de care cred ca as putea avea nevoie in acea zi.    

      

Dias, stapanul timpului

Milan Kundera numea cainele legatura factorului uman cu infinitul. "A sta alaturi de el pe coasta unui deal, intr-o dupa-amiaza magnifica, este intoarcerea la Eden - unde a nu face nimic nu era plictiseala, ci pace." 

Numele lui e Dias. Un nume cu rezonanta portugheza apartinand primului explorator european ajuns in Capul Bunei Sperante, punand astfel bazele unui traseu maritim intre Atlantic si Asia. Dias, asadar cel dintai.

Cel dintai pentru ca misiunea de salvare inseamna o lupta contra cronometru si atunci cand fiecare minut face diferenta intre viata si moarte ceea ce a invatat sa execute reprezinta doar 50% din reusita, cealalalta constanta primordiala fiind rapiditatea cu care constientizeaza situatia si aplica regulile insusite.

Cel dintai fiindca ciobanescul elvetian, lupul alb, este inzestrat genetic ca prin antrenamente intense si exercitii dificile sa-si poata dezvolta abilitatile specifice unui caine de salvare. Doar 10-12 din cele aproximativ 350 rase existente sunt apte sa ofere exemplare potrivite misiunilor de urgenta.

Cel dintai datorita psihicului puternic, este esential sa fie echilibrat indiferent de pericol si factorii perturbativi ai mediului. Este mai calm decat ciobanescul german, constituie un subiect de dresaj mai bun. Un caine de salvare trebuie sa ajunga la performanta de a nu se lasa distras de ceea ce il inconjoara, sa nu reactioneze la zgomotul de fond si sa nu se sperie, sa diferentieze mirosul din zeci si sa il izoleze pe cel cautat. Exista un limbaj al trupului cunoscut de caine si conductorul sau. "Cand merge in fata uneori duce urechile spre spate sau se intoarce pentru a-si asigura zona. Merge in zig-zag, se roteste pana ajunge la locul misiunii iar daca nu poate ajunge se opreste si latra. Exista cazuri in care refuza sa latre pentru ca simte groaza omului muribund si se comporta in mod deosebit. Ponteaza locul sau cere conductorului sa-i spuna ce sa faca." 
Reusita se datoreaza si atasamentului fata de conductor, Elvis Tita, si indemanarii acestuia in a exploata si dezvolta calitatile patrupedului. Diferenta intre un caine dresat pentru salvare si un caine salvator este ca cel dintai poate semnala fals stiind ca atunci cand latra primeste recompensa. Despre cel din urma se spune ca poate auzi bataile inimii victimei, ca poate simti adrenalina, teama, durerea acesteia.  

In spaniola dias inseamna zile. Imi place sa cred ca nu a fost numit astfel doar pentru ca suna melodic ci si pentru ca ii reprezinta activitatea : aceea de a darui zile, asadar viata. Dias, cainele care pazeste strasnic poarta dintre lumi, te smulge din disperarea simtita atunci cand intelegi ca tu si semenii tai nu mai puteti face nimic sa opriti destinul ori capriciile naturii. Acolo unde omul nu poate patrunde si nu poate simti palpitatiile slabe ale vietii, intervine cainele salvator. Percepe, filtreaza, individualizeaza, calculeaza, gaseste si semnalizeaza. Castiga timp pretios si intervine din nou rolul sau ca legatura intre om si infinit. Pentru ca acele momente petrecute de o victima sub daramaturi sau in orice alta situatie care ii afecteaza integritatea cu riscul suprimarii par fara sfarsit si fara speranta. Cainele ii da sansa unui nou inceput, fara a-si cruta in acest scop propria viata, fara a tine cont de dificultatea misiunii si factorii agravanti.

In greaca moderna Dias = Zeus, cel care a invins titanii. Asa cum Dias, lupul alb, sfideaza calamitatile si pericolul.

Este cel mai bun din generatia lui, in Romania exista doar trei exemplare de ciobanesc elvetian salvator. Urmeaza sa participe si la Campionatul National de Misiuni de Salvare de la Timisoara, in octombrie. Sa speram insa ca inainte de asta va avea sansa sa ajunga la cel din Italia, merita cu prisosinta participarea.

Dresajul lui este complex  si implica disciplina impecabila, energie, exercitii elaborate, fortarea limitelor, curaj. Factorul uman este mai instabil emotional si, chiar si atunci cand vorbim de profesionisti, in situatii grave rezistenta psihica (si implicit fizica) a omului poate ceda. In plus cainele are instincte mai bune, cei care aveti animale ati observat poate ca simt cutremurul inainte sa inceapa miscarea.
Antrenamentul nu se incheie in fapt niciodata, incepe la 4-6 luni si continua pe tot parcursul activitatii sale in acest domeniu. Daca in sistemul militar activitatea nu merge de regula mai departe de 7 ani, in sistemul civil si mondial nu exista bariera varstei ci durata rolului de cautare-salvare depinde de cum este intretinut si ingrijit si de rezistenta organismului cainelui.

"Inteligenta nativa dublata de antrenament serios ii permite sa faca diferenta intre persoana vie si decedata. Daca intr-o misiune exista si 30 voluntari cainele identifica si elimina mirosul acestora pentru a-l putea individualiza si localiza pe cel al victimei." 


Dias si alti 5 patrupezi curajosi si abili fac parte din echipa Romaniei, calificata la Campionatul Mondial al Echipelor Canine de Salvare. Acest eveniment va avea loc in Italia intre 20 si 24 august si din pacate nu exista sustinere financiara pentru a ajunge acolo. Este pacat sa nu incurajam reusita si performantele participantilor romani si Centrului de Educare Canina, si-au castigat dreptul de a fi acolo prin multa munca si sacrificii si ultimul obstacol ar trebui sa fie aspectul pecuniar. Daca va este la indemana sa ajutati aceasta cauza puteti dona aici :


Asociatia Centrul National de Educare Canina, banca BRD sucursala Craiova,
cod IBAN : RO17BRDE170SV85727541700 – cont în euro, SWIFT : BRDEROBU,
cod IBAN: RO06BRDE170SV37720521700 – cont în lei

Cateii (impreuna cu conductorii, bineinteles) au avut rezultate deosebite. 

1. Liviu Ionescu – cu labradorul Neky Liguard – triplu campion national RH FL, atit la individual cit si pe echipe IPO-RM, locul 9 la Campionatul Mondial al Cainilor de Salvare 2012- FCI WCH (din Top 100), campion international;

2. Corina Diaconu – cu labradorul Nesie Liguard – campion national la individual RH T, locul 9 cu echipa la Campionatul Mondial al Cainilor de Salvare 2012 – FCI WCH;

3. Carmen Popescu – cu labradorul Yaro Pit Black Tiger – vicecampion national RH FL, campion national pe echipe IPO-RM;

4. Elvis Tița – cu ciobanescul alb elvetian Dias – vice campion national IPO-RM;

5. Daniel Oacă – cu labradorul Next Liguard – vice campion national RH F, vice campion national cu echipa IPO-RM, locul 9 cu echipa la Campionatul Mondial al Cainilor de Salvare 2012 – FCI WCH;

6. Robert Berendei – cu labradorul Edelhund Aldo Goldi – campion pe echipe IPO-RM.

Postarea a fost dedicata lui Dias, l-am ales fiindca numele lui mi-a spus povestea de mai sus si pentru ca bucuria mea a fost candva un lup negru, ciobanesc alsacian. 

In aprilie 2013, la 10 luni, era cel mai tanar exemplar la Simpozionul International al Cainilor de Salvare. 

Iata un clip cu lupul alb si cateva poze :

Va invit sa cunoastem si ceilalti caini salvatori si sper sa ajutati si voi postand pe bloguri. Gasiti detalii despre campanie aici. 

Cei de la Centrul de Educare Canina Craiova mi-au oferit cateva informatii pretioase despre Dias si despre cainii de cautare-salvare in general. 

Cum sunt alesi? Exista doua posibilitati : 

O persoana particulara isi achizitioneaza un catel fara a avea intentia de a-l transforma in exemplar dedicat misiunilor de salvare, asadar in prima faza il considera un animal de companie obisnuit. Ulterior descopera Centrul de Educare iar domnul prof. Liviu Ionescu remarca potentialul acestuia si la 4-5 luni se efectueaza psiho-teste canine menite sa evidentieze temperamentul cainelui, caracterul, coeficientii de adaptabilitate, daca este compatibil. 

Din pacate de multe ori tocmai aceasta ignoranta initiala fata de insusirile speciale duce la situatii in care desi proprietarul observa aptitudinile si randamentul cainelui decide sa nu le exploateze pana la capat. Dupa mai multe sedinte de dresaj este multumit de progres si nu doreste sa extinda rezultatul obtinut dincolo de satisfactia personala. Se pierde astfel un exemplar de cautare-salvare pretios, care ar fi putut salva vieti si nu doar sa impresioneze intr-un mediu restrans.

A doua varianta este cea a proprietarului decis sa aiba un caine inzestrat pentru misiuni de urgenta. Merge la Centrul de Educare si solicita gasirea unui astfel de pui, urmand a fi cautat in cadrul caniselor. Nu este atat de usor de realizat, sunt cazuri cand din 100 de cuiburi nu poate fi gasit nici macar unul potrivit. Se respecta si aici regula varstei propice, 4-5 luni, si se aplica psiho-teste canine. Astfel se pot descoperi calitatile patrupedului si esti indrumat corect catre specialitatea in care are sanse sa faca performanta. Trebuie sa stiti ca pentru rezultate remarcabile se obisnuieste a se face dresaj doar pentru o singura misiune, foarte rar doua. El trebuie sa isi potenteze bagajul genetic si cel dobandit prin dresaj, daca lucreaza in mai multe sensuri risti sa nu exceleze in nicio specialitate. Sunt caini care fac performanta in cautarea in caz de avalansa, altii cu abilitati pentru gasirea sub daramaturi sau de urma. Selectia este extrem de dura.

Intre un caine de urma si cel de cautare-salvare este o diferenta colosala : primul are obligatoriu nevoie de un obiect cu mirosul victimei, trebuie sa stie ce cauta, in timp ce al doilea poate localiza victima al carei miros nu il stie intr-un spatiu de asemenea necunoscut. Cel de urma merge in lesa, cauta doar mirosul cu care se familiarizeaza ajutat de obiect, salvatorul merge liber si semnalizeaza fiecare persoana ghemuita sau intinsa pe o suprafata de aprox 75.000 mp. Exista 3 tipuri de semnale standard :

- latratul (foarte important, un caine dresat sa stea culcat atunci cand localizeaza victima nu va fi de ajutor intrucat in timpul necesar pentru a fi gasit de conductorul sau victimei i se poate inrautati starea)     

- recall (cainele se intoarce dupa conductor)

- cel in care poarta la gat un dispozitiv numit bringsel,  pe care il ia in gura atunci cand a localizat victima

Antrenamentele : 6 luni dureaza antrenamentul de baza, intre 6 si 12 luni se lucreaza la perfectionare. Asadar abia dupa 18 luni este pregatit sa faca fata misiunilor reale. In ce-l priveste pe Dias, antrenamentele lui au loc in 3 sedinte saptamanale a cate 2 ore fiecare. Este importanta si varsta la care incepe antrenamentul.  

Intretinerea unui caine de acest tip este bineinteles mai elaborata decat cea a unui patruped obisnuit. Vorbim de un program de pregatire corespunzator, hrana speciala, antrenamente diferite. Locatia se schimba tocmai pentru a-i asigura acestuia capacitatea de a localiza victima in mediu necunoscut. 

Daca va intrebati cum intervin acesti caini in misiunile de salvare, motivatia este ca, spre deosebire de scolile private de dresaj, Centrul de Educare Canina are un parteneriat cu institutiile statului si fie sunt solicitati de acestea fie de familiile implicate. Nu ma pot abtine sa nu mentionez faptul ca vorbim strict de voluntariat, nu au primit nici macar o singura recompensa financiara pentru performanta. Este normal sa nu contabilizezi vietile omenesti, dar pe de alta parte acesti caini trebuie intretinuti iar Centrul nu poate supravietui din multumiri. Tot ce se intampla acolo se face din banii membrilor ori cu fonduri proprii limitate e mai greu sa faci performanta mai ales la nivel international caci deplasarile costa considerabil. Nu mi se pare normal ca cineva sa vina cu banii de acasa pentru slava tarii, daca doresti sa te mandresti cu participantii tai atunci ar trebui sa ii sprijini cu tot ce au nevoie. Decat sa schimbam niste borduri sau sa mai cumparam o decoratiune din gard viu de 20.000 euro, mai bine alocam buget pentru cei care salveaza oameni.   

Ruffled skirt, dreams and a bike

Fusta este facuta de mine, cusuta manual, iar materialul acelasi din mai toate hainele mele uni - voal elastic. Tank top-ul l-am facut decupand un bluzon XXL al tatei si are ca tematica baschetul, sportul meu de suflet. Din pacate nu m-am gandit ca o sa postez tinuta si nu am facut close up pe fiecare. Vesta este thrifted, Benetton, si a costat cat o doza de Cola. Palaria nu imi apartine, o "rapisem" de la fotograf pentru ca mi s-a parut ca se incadreaza. Stiu doar ca e Pull & Bear din colectia de vara trecuta. 

Pe strada as fi inlocuit tocurile cu biker boots lejere sau cu cizme flats bej. 

Sunt constienta ca nu-i o combinatie usor de digerat, fusta cu volane e destul de stridenta ca forma si nuanta iar sandalele sunt in acelasi stil "superficial", dar consider ca restul ansamblului tempereaza si da un aer relaxat. 

  

Who's afraid of polka dots?

M-am gandit mult daca printre cuvinte as putea insera si optiunile mele vestimentare si, desi mi-e teama de expunerea neconditionata de gradul de apropiere dintre mine si privitor, in acest moment vreau sa incerc. Intentionez sa postez si outfituri mai vechi incat sa pot forma o categorie distincta. Voi incepe insa cu alegerea recenta.

De doi ani prefer sa nu-mi mai cumpar haine de serie ci sa mi le lucrez singura de mana (atat cat ma descurc, nimic complicat) sau la croitoreasa si ador piesele vintage - asadar atunci cand locul si timpul imi permit frecventez thrift shop-urile. Am reusit astfel sa am mai multe lucruri decat pot depozita si purta, cu investitie mica, si sa am mereu ceva nou si aparte. 

Astazi am purtat haine realizate de croitoreasa. Aveam un plan mai vechi cu aceasta combinatie si chiar daca acum nu mi se mai pare deosebita trebuia sa o "plimb" macar o data. Bluza este un model pe care l-am tot lucrat obsesiv in multe nuante, ador texturile fine, fluide si implicit voalul elastic. Costa putin, se simte si arata placut. Pentru bluza din imagine este necesar 1,3 m (latimea trebuie sa aiba 1,4 m), mi-as fi dorit totusi o panglica mai lunga sa pot face funda bogata. Numai ca fata care le lucreaza a facut tipar si e reticenta la a-l modifica iar eu nu am insistat suficient. 

Fusta este din satin, un material pe care il urasc pentru ca e mai rigid si nu-mi place textura rece. M-am plictisit insa de textile uni si imprimeuri gasesc greu in Craiova, daca voiam buline trebuia sa fac un compromis. Nu e nevoie sa luati mai mult de 50 cm pentru o fusta cloche scurta, latimea satinului este de obicei 1,4 m. Este foarte ieftin (execeptand merceriile cu nume rezonante), exista multe nuante si imprimeuri.

Papucii sunt de fapt fostele sandale cumparate de la Leonardo in acea oferta 2+1 gratis, despre care am vorbit de curand. Dupa cateva zile m-am gandit ca bareta imi "reteaza" piciorul si mai bine o tai, sandale aveam suficiente.

Daca aveti nevoie de inspiratie in privinta pieselor polka dots am un album dedicat lor aici.