Controversatele sprancene

Imi plac sprancenele groase. Nu neaparat in forma naturala, dar stilizate incat sa sugereze armonie si minima interventie. Asadar, spun nu unghiurilor ascutite, liniilor perfect definite si sabloanelor. Evident, ca orice alegere, nici aceasta nu poate fi lipsita de subiectivism si imi asum eventualele critici cat timp vor fi argumentate pertinent asa cum si eu ma simt obligata sa aduc argumente in sprijinul preferintei mele. Articolul in speta nu trebuie interpretat drept jignire la adresa celor ce nu se regasesc in el, ci doar ca o revolta impotriva atentatului la unicitate.
Nu inteleg de ce se asteapta sa avem aceeasi forma cat timp nu aratam la fel...cum ar fi sa ne tundem toate bob, cu breton, si sa avem aceeasi lungime si culoare a parului? Eu de exemplu desi am fata ovala am pometi plinuti si fruntea mica, oricat mi-ar placea bretonul "cleopatra" arat ca un dovlecel cand il port si am renuntat sa ma mai tund asa. Mai ales cand ai trasaturi rotunjite, e pacat sa strici armonia si fluiditatea liniilor alegand duritatea unor sprancene subtiri si ascutite, ce "sparg" aerul de natural si relaxare. Unde este specificul fiecareia din noi daca alegem sa ne uniformizam si generalizam trasaturile indiferent de modul cum se incadreaza in bagajul genetic?      

Ani in sir am suferit ca nu am "materialul" necesar stilizarii lor in forma pe care acum o numesc cliseu : subtiri, foarte arcuite (vesnic mirate) si cu acel colt, tunse incat sa para un contur fara cusur - perfecte ca si executie, as spune chiar chirurgicale prin precizie.  Doamne fereste ca firul 22 sa refuze sa se aseze si sa ne strice sablonul, caz in care va fi executat fara mila. Exagerez dar intelegeti ideea. In liceu am facut greseala sa intru intr-un salon cu scopul de a ma pensa, fara a ma interesa in prealabil despre indemanarea cosmeticienei - si oricum pe atunci nu aveam o imagine clara despre cum ar trebui sa arate pentru a-mi complimenta fizionomia - m-am ales cu sprancene subtiri, ca un semicerc, si mi-a luat foarte mult in zona dinspre nas motivand ca daca vor fi mai departate lumineaza privirea si imi destind trasaturile.
Cativa ani i-am urmat modelul si le-am mentinut asa. Apoi am inceput sa vad in jur altfel de sprancene si am realizat ca nu sunt in regula nici macar in general, cu atat mai putin pentru chipul meu. Ma mir ca mi-au crescut la loc dupa ce le-am macelarit asa o perioada lunga, dar am avut norocul sa se regenereze. Nu pot spune ca am fost consecventa in aplicarea uleiului de ricin insa am aplicat periodic. Initial aveam grija sa folosesc zilnic apoi mai uitam, dar niciodata nu am renuntat pentru ca nu mai suportam dungulitele pe post de sprancene.

Eu nu am o fata mica, am pometi rotunjiti si buze pline si mi se parea ca in forma aceea sprancenele ocupa prea putin spatiu in decor. Voiam ca atunci cand stau mai departe de oglinda asa cum se vad ochii, nasul, buzele, sa fie vizibile si sprancenele altfel decat ca o liniuta nesemnificativa. Nu le-am pensat deloc 2,5-3 luni si mi-a fost un pic greu pentru ca pe atunci inca mai sustineam suprematia formei perfecte, fara niciun fir rebel. Apoi o cosmeticiana recomandata de o prietena mi-a dat o forma de care eram multumita, si consideram ca mai bine de atat nu se poate. Nu erau cine stie ce arcuite pentru ca nu permite forma naturala, dar erau definite si aveau si un usor colt. Eu am sprancenele naturale oarecum late insa rare, ar fi imposibil de aplicat sablonul stil checked sau nike intors daca nu as fi de acord sa mi le faca foarte subtiri....idealul meu in viata, si rare si subtiri, bineinteles ca am refuzat chiar daca asta a insemnat ca le-am pastrat mai rotunjite. Totusi, si pentru asta le-a subtiat considerabil. Mi-a dat totusi un sfat bun si mi-a spus sa nu imi fac niciodata sprancene ascutite, unghiulare, pentru ca nu mi se potrivesc.

Dupa un an am schimbat cosmeticiana si implicit am schimbat din nou forma. I-am spus de la prima sedinta ca nu le vreau subtiri si ascutite asa ca mi le-a arcuit un pic, facand un arc mai rotunjit in loc de colt. Imi placeau si am continuat sa merg la ea, inclusiv pentru a le vopsi fiindca le am deschise si fiind si rare nu sunt pregnante altfel. Mi se parea ca sunt enervanta repetandu-i la fiecare sedinta "stii tu, nu subtiri" dar ma simteam mai in siguranta asa. Intr-o zi mi s-a parut ca penseaza si tunde ceva mai mult dar nu am zis nimic, m-am gandit ca sunt paranoica...ce-i drept femeia era cunoscuta pentru faptul ca iti dadea forma pe care o blamez, fara insa a le face snururi. In momentul cand mi-a dat oglinda mi-au dat lacrimile....avandu-le drepte, ca sa mi le faca "cu colt" si arcuite mi le-a injumatatit si erau egale cap-coada. Fiind si rare, aratau oribil, sprancenele papusii. A incercat sa ma calmeze spunandu-mi ca lasa, le vopsim si o sa vezi ca vor arata mai bine. Ca si cum vopseaua nu s-ar lua dupa o saptamana, si eu raman cu snururile mele lesinate. Am fost atat de dezamagita, mai ales ca imi era teama ca nu mai cresc la loc, incat am refuzat sa ma mai las pensata la salon timp de 1 an. Imi luam eu acasa surplusul, pastrandu-le mai putin definite dar groase.

Mi s-a facut dor de mana unui profesionist si am hotarat sa ii mai dau o sansa gandindu-ma ca a facut o greseala atunci. Nu voiam decat sa le faca ceva spre coada pentru ca nu imi dadeam seama de unde ar trebui sa iau, si sa nu se atinga de partea pana la arc caci imi placea asa cum era naturala. Mai tund si eu cate un fir prea lung, dar nu le voiam tunse peste tot si i-am spus sa nu imi faca nimic acolo, i-am indicat clar cu degetul de unde vreau sa lucreze. Raspunsul? "Da, nici nu umblu acolo, sunt frumoase asa si nici nu as avea ce sa iti mai fac." Rezultatul? Iarasi sprancene tunse, subtiate, "cu colt", egale cap-coada. Am promis atunci ca mai bine groase si mai drepte decat definite, arcuite si atat de subtiri incat in fotografii sa arate ca o dunga.

Sunt persoane carora chiar nu le mai cresc la loc dupa repetate vizite la pensat sau care nativ le au firave. Bineinteles ca nu la acestea ma refer cand blamez sprancenele subtiri ci la cele carora le sta in putere sa le lase mai late si refuza, preferand tiparul. De ce credeti ca modelele ce apar pe runways si in reviste rezonante nu se penseaza (vizibil)? Si-ar permite orice cosmeticiana din lume, si totusi prefera sa le pastreze naturale, cat de groase se poate. Mie imi plac foarte tare asa, caci intre a invidia ceva fizic la o Bianca Dragusanu prefer sa le invidiez pe Arizona Muse, Andreea Diaconu, Bambi Blyth Northwood, Daniela Mirzac, Cara Delevingne si 99% din modelele adevarate. Pana la urma motivul ce l-a facut pe scouter-ul x sa aleaga o fata ce ulterior apare in Vogue a fost suma trasaturilor naturale. Datorita modelelor am invatat ca frumosul inseamna de multe ori niste sani cupa A, o multime de pistrui ginger asortati cu un par asemenea, sprancene groase, un nas ce nu se incadreaza in standardele esteticienilor (ca si al meu, cu care nu am o problema din fata dar nu il sufar din profil caci mi se pare nitel cam lung si ascutit + deviatie de sept), lipsa formelor sau un chip inedit ce teoretic nu se incadreaza in frumos insa prin expresivitate si mai ales unicitate e foarte atragator. Exoticul e mai interesant decat tiparele. Ganditi-va la Audrey Hepburn al carei succes a sfidat normele de frumusete ale Hollywood-ului, incepand cu pastrarea sprancenelor. Sau la Bergman si Dietrich, ambele ciudatele dar cu o charisma pe care eu o consider peste Marilyn Monroe, spre ex.

Am senzatia ca la noi strada si media impun rigiditate, trebuie sa arati mereu ca din cutie ca sa te simti confortabil intre cele ce promoveaza  perfectiunea-sablon. Am o amica ce sufera teribil ca nu are sani. O alta care se simte complexata pentru ca-i prea slaba, si una complexata ca in ciuda eforturilor corpul i s-a schimbat in urma sarcinii. Si eu am complexe, si eu tind spre anumite trasaturi...dar nu vreau ca acestea sa fie identice cu ale intregii tari. Cum spuneam, nu putem purta aceeasi culoare, tunsoare si coafura, aceleasi tinute, silicoane cupa D, lentile de contact albastre. Atunci de ce sa avem aceeasi forma sa sprancenelor? Si aici ma refer strict la chenar, caci grosimea preferata am mentionat-o si motivat-o. Exceptandu-le pe cele care nu (mai) au de ales, consider ca naturalul este mai expresiv in ansamblu si nu aveti de ce sa tanjiti dupa un sablon fiindca nu suntem clone.

Ma bucur ca doua fashion bloggerite de la noi au inteles asta in ciuda unor comentarii negative referitoare la schimbarea produsa : Ioana Grama si Alina Ceusan. In ce o priveste pe Alina, priviti ce diferenta este intre cum arata cu ele subtiri (cam asa mi le facea si mie cosmeticiana) si ascutite si cat de bine ii sta cu thick, natural eyebrows desi e clar ca si acestea sunt stilizate. Insa nu sunt foarte arcuite si nici ascutite, arata relaxat si ii indulcesc si armonizeaza trasaturile.
Pana voi posta imagini cu propriile sprancene, care nevopsite sau nefardate arata cam asa ca si desime si latime,  am sa inserez cateva fotografii cu modele de succes, ce castiga cat nu pot cheltui si isi permit absolut orice operatiune cosmetica cu esteticieni faimosi, si totusi aleg sa-si pastreze sprancenele groase si fara forma perfect definita:
   

    Arizona Muse    

  

Bambi Blyth Northwood

Andreea Diaconu

Emily Didonato 

Daniela Mirzac

Samantha Gradoville

Daphne Groeneveld

Natalia Vodianova

Si as putea continua la nesfarsit caci majoritatea modelelor au sprancene groase. La 20 ani credeam ca trebuie sa ma integrez prin uniformizare si nu eram capabila sa iau hotarari daca nu corespundeau cu ceea ce ma inconjura. Ma refer inclusiv la haine si alegerile ce tin de estetica. Intr-o vreme nu-mi placeau buzele mele groase pentru ca prietenele pe care le admiram le aveau subtiri si as fi vrut sa fiu ca ele in tot. La 30,5 urasc uniformele si admir unicitatea chiar daca starneste controverse. Nu mi-e tocmai comod dar in principiu pot sa imi asum si sa ma bucur de iesitul pe strada in pantaloni sport, tocuri si haina de blana. Sau intr-o rochie maxi din chiffon, geaca de piele si cizme rock. Dupa cum prefer sa am sprancenele groase, asa rare si drepte cum sunt, decat sa plimb niste dungulite mirate si ascutite doar pentru ca sunt "la moda". Sprancenele groase nu au treaba cu moda si nu sunt de acord cand cineva spune "acum se poarta groase". S-au purtat si se vor purta intodeauna pentru ca se imbina mai bine cu particularitatile fiecarui chip decat forma aceea cliseu.

Nu va mai simtiti prost ca nu le puteti avea precum nu stiu ce mondena de la noi, ca nu-s foarte arcuite, unghiulare, perfect tunse si aranjate. Sunt ale voastre, au un rost asa groase in ansamblul trasaturilor si aspectul natural sau stilizat natural e de preferat celor ce par a fi facute cu matrita sau bisturiul chirurgului.
Si mie mi s-au parut exagerate la inceput mai ales ca multe modele le poarta complet nepensate, cu multe fire rebele sau crescute sub aparentul chenar. Nu cred ca as putea sta cu acele fire razlete mult sub spranceana sau peste, au totusi o forma si se observa ce creste in afara, insa cu siguranta imi plac mult mai mult acum decat cand le aveam mai bine definite dar subtiri. Se vad, si asta mi-am dorit.

Cu toate ca e o corvoada sa le fardez pentru a parea mai dese si intense, nu le-as tatua pentru nimic in lume. Nu am vazut niciodata un tatuaj care sa nu arate ca o carioca, nefiresc, nici macar cand era facut cu acel maro deschis cu tenta gri, pentru blonde. In poze poate parea in regula, dar live mi se pare strident si artificial. Mi-am dorit candva dar mi-a iesit repede din minte. Mai ganditi-va daca nu cumva ati arata chiar mai bine daca le-ati lasa sa creasca un pic mai late. Pana va obisnuiti cu ideea poate or sa va para neingrijite, dar daca nu incercati nu puteti stii daca nu cumva ar fi o alegere mai buna in ansamblul chipului.

Eu le vopsesc 1 data pe luna, acasa, folosind vopsea de sprancene Kallos- am vazut ca si cosmeticiana mea tot asta folosea. Culoarea se numeste castaniu, dar nu va ganditi ca ies cu reflex roscat, este un santen intens natural. Las sa actioneze 15-20 min, stergand eventualele greseli cu un betisor de vata. Tot cu betisorul o si aplic. Imi place mult rezultatul pentru ca nu mai par rare, din pacate rezista cam 1 saptamana si apoi ma lupt din nou cu kiturile pentru sprancene - am Elf si Essence momentan.

Nu am nici pe departe sprancene perfecte si nu am intentionat sa jignesc pe nimeni, sper sa aveti rabdare sa cititi pana la final si mai ales sa intelegeti de ce sustin ca suprematia formei-sablon trebuie sa inceteze, acolo unde este posibil, caci prea vad in jur fete cu ele stilizate excesiv si identic. Nu am afirmat nicio clipa ca doar sprancenele din imagini sunt frumoase, sunt simple exemple de tipul daca ele pot purta excesul nativ intr-o industrie a frumusetii si elegantei, am putea si noi sa ne lipsim de snururi ridicate pana in crestet si sa alegem o forma mai naturala. If possible. Groase nu inseamna sa-ti ocupe jumatate de fata, ci macar sa nu mai para pe cale de disparitie.

Sampon uscat Frottee Swiss O-Par'

Mi-a placut mult experienta Batiste Brunette desi la vremea aceea aveam par normal, ce putea fi spalat chiar si numai o data pe saptamana. Insa faptul ca imi permiteam sa il spal rar nu insemna ca nu existau momente in care aveam nevoie sa fac asta pe fuga, mai devreme de termenul maxim admis, din dorinta de a arata proaspat si a nu mai parea lipsit de viata. Fiind vorba de o lungime considerabila si refuzand sa folosesc pheon operatiunea devenea misiune imposibila. Aveam nevoie de cateva ore pentru a-l usca, ori ai momente cand in cateva minute trebuie sa fii gata cu totul. Ce m-a motivat insa puternic a fost promisiunea volumului, pe care a indeplinit-o onorabil chiar si pentru parul meu subtire, moale, rar. Din pacate Batiste nu e disponibil in magazinele noastre ci doar online aici si pe ebay. Am ales ultima varianta pentru ca la prima se mai adauga si transportul si oricum pretul era deja mai mare decat pe ebay unde lupti doar cu timpul. Dar ulterior am devenit comoda si nu l-am mai comandat. A venit la rand cel de la Balea, atat de laudat, si evident m-am dus cu sacul. Am rugat o prietena sa mi-l cumpere pentru ca nu exista DM in Craiova - este doar de 1 an, multi inainte!- si abia asteptam sa il incerc mai ales ca e si ieftin. S-a dovedit o alegere neinspirata caci in afara de a "taia" luciul parului (deja se transformase in gras) prin imbacsire alt efect nu a avut. Nu mi-a dat volum iar parul desi nu mai parea gras trecea in extrema adversa, mat si poros de parca bagasem capul in faina. Se vedea clar pudra cu toate ca aveam parul deschis, pe cand batiste brunette nu se observa desi nu era cu siguranta destinat parului de culoarea alunei. Dezamagita, nu m-am mai gandit la sampon uscat mult timp.

De curand am trecut pe langa DM-ul cel mai-mult-ca-prost pozitionat fata de locuinta mea si pe langa demachiantul si spuma din gama Balea Med am plecat si cu samponul uscat Frottee. Nu citisem nimic despre el, stiam doar ca exista la DM unul mai bun decat Balea si fiind singurul in plus mi-am imaginat ca despre el era vorba. Cum nu detin un smartphone si nici nu am internet pe telefon cu exceptia wireless, nu puteam sa caut reviews atunci si pretul de 15 lei sugera ca oricum nu pierd decat cel mult sperantele ca am gasit holy grail.

In primul rand m-a surprins neplacut senzatia ca imi puneam gheata in cap, desi spray-ul statuse la temperatura camerei. A fost neplacuta aplicarea, imi inghetase scalpul. Nu inteleg de ce s-a intamplat asta fiindca si in DM era cald si nu a stat in frig caci l-am dus in poseta pana la masina. Cu celelalte nu avusesem probleme in acest sens.

Exceptand amanuntul sus-mentionat, aplicarea este usoara si se pulverizeaza suficient si uniform pentru a nu fi necesar jumatate de tub ca sa vezi vreun efect. Singurul, de altfel, in cazul meu. Chiar a improspatat parul fara a-l face prafuit si aspru, nu l-am simtit imbacsit. Reversul medaliei, sa nu va imaginati ca ramane matasos si "oglinda" ca dupa spalarea clasica cu masca sau balsam la final. Dar cu certitudine arata normal, nu ca o lana ponosita si cenusie stil Balea. 

Volumul lipseste cu desavarsire si desi parul meu are destule neajunsuri care ii neaga calitatea asta daca Batiste a putut sa ii dea volum atunci exista speranta. Nu am vazut nicio schimbare, a ramas la fel de fara vlaga. Da, parea curat, dar faptul ca statea lipit de cap imi diminua bucuria si rezultatul nu mai parea suficient pentru a justifica utilizarea si o noua achizitie. Nici cu o cantitate mai mare situatia nu s-a schimbat, pur si simplu la mine nu functioneaza. Si culmea, acum nu trebuie sa "ridice" un par foarte lung cum a facut Batiste ci unul putin mai jos de umar.

Desi se pulverizeaza o pudra alba, dupa ce am masat radacinile nu a ramas vizibil fata de culoarea parului - saten. Miroase parfumat, nu pot spune ca ma incanta dar nici nu imi repugna. Nu e genul de aroma spre care sa aspir pentru par dar banuiesc ca nu il puteau face inodor din cauza ingredientelor si a dorintei de a conferi prospetime.  

Facand lucrurile de la coada la cap, am hotarat sa caut si alte pareri. Existau si persoane entuziasmate dar si "victime" asemenea mie. Pentru primul caz un exemplu ar fi Diary of a beauty addict. Pentru cel din urma, Diary of a hair obsessed.  Aura si-a exprimat si ea dezamagirea, dar a oferit si o varianta ce a surprins-o placut : Syoss.  Pe care eu nu am vazut-o in DM desi m-am uitat la sampoanele clasice, unde spunea ca e de gasit si Syoss sampon uscat. Dar nefiind la curent cu existenta lui si deci fara a-l cauta anume, poate mi-a scapat. Vreau neaparat sa il incerc, acum avand parul gras situatia e si mai grava decat cand luptam doar cu rar si fin. Practic doar doua zile arata decent, apoi nu neaparat ca devine oily - asta se intampla cam din a 4a - insa nu mai pare curat, e lesinat si suvitat....si cand ai 10 fire chiar se vede urat. Un par bogat si cu firul gros nu arata la fel de rau nici cand e gras si nespalat. Dar sa nu ai nici volum, nici textura, si sa se mai si ingrase, just my luck. Chiar nu vreau sa ajung sa ma spal zilnic doar pentru volum, de aici dorinta imperioasa de a gasi ACEL sampon uscat. Daca Syoss nu ma va multumi la capitolul volum, imi voi lua din nou Batiste desi chiar nu imi convine ca e disponibil doar online si ca ajung la 40 lei fiindca acum nu mai am nevoie de el maxim o data pe saptamana ci mai des. Ceea ce inseamna ca il voi consuma repede.   

L'Oreal Casting Creme Gloss 801

Nuanta se numeste Blond Satin, un blond bej natural foarte placut. Incurajata de exeperienta cu Ambra si apoi Caramel, obtinand o nuanta tot mai deschisa, m-am hotarat sa incerc si un blond.

Fiind vorba de o vopsea fara amoniac, semi-permanenta, m-am gandit ca exista doua posibilitati daca aplic pe saten mediu spre deschis : fie nu va actiona deloc, fie va deschide foarte putin. Am avut surpriza sa constat ca in fapt deschide destul de mult, bineinteles conditia obligatorie fiind ca parul sa fie natural. Rezultatul a fost un blond miere pe care l-am iubit nespus. A fost prima data in viata mea cand nu doar ca am cumparat a doua oara aceeasi culoare, dar am facut asta timp de un an. 

N-as putea spune daca se va comporta la fel pentru orice tip de par intrucat eu am firul subtire si intotdeauna am avut impresia ca cedeaza usor. Insa cred totusi ca are putere de deschidere mai mare decat te astepti in mod normal de la un produs fara amoniac - trasatura ce nu e neaparat de laudat pentru ca ma intreb ce anume face parul sa cedeze atat de mult. Avand in vedere ca miroase destul de puternic, amoniacul a fost probabil inlocuit cu ceva de aceeasi factura. 

Voi incepe singurul minus, pe care nu l-am sesizat cand am folosit Honey Amber sau Caramel intrucat timpul a fost prea scurt pentru a-mi da seama cu aceeasi acuratete ca dupa 1 an de utilizare. A fost si unicul motiv ce m-a facut sa renunt la nuanta mea ideala : mi-a cazut parul. Nu am realizat de la inceput pentru ca nu cadea in cantitati mari/spalare. In plus, am omis faptul ca parul meu nu mai era foarte lung, pana la fund, cand cateva fire cazute insemnau un pumn - un pumn insemna la momentul acela mult mai multe fire, si ar fi trebuit sa ma ingrijorez daca as fi fost atenta. Intr-o zi am vazut clar ca am parul mai rar, si iti cam vine sa plangi daca oricum nu stateai prea bine la acest capitol. Din pacate nu am avut de ales si a trebuit sa renunt nu doar la Casting, ci si la vopsit. Am vrut sa las timp parului sa isi revina si intre timp analizand beneficiile si neplacerile vopsitului am hotarat ca pentru podoaba mea capilara rara, cu fir subtire, cat timp nu imi permit sa ma vopsesesc la salon cu ceva de foarte buna calitate, cel mai bine ar fi sa raman la culoarea naturala. Sa nu credeti ca blamez operatiunea, ani in sir am fost fana si am incercat toate nuantele si marcile drugstore posibile. Ci pur si simplu constat ca nu am parul suficient de rezistent si des pentru a continua. Nu pot sa promit ca il pastrez vesnic natural insa in acest moment e cea mai buna decizie. Am hotarat totusi sa prezint vopseaua si sa nu descurajez aplicarea ei pentru ca sunt foarte multe fete carora le-a placut gama si carora parul le-ar permite sa o foloseasca fara probleme. Am observat ca sunt putine pareri in sensul caderii parului, trebuie doar sa fiti mai atente decat am fost eu si sa identificati la timp eventuala problema. In acel an m-am vopsit de 5 ori si faptul ca pierderea s-a realizat treptat m-a pacalit.

Dincolo de acest aspect, nu am decat cuvinte de lauda pentru Casting Creme Gloss. Mi-a placut aplicarea usoara, fara sa mai fie nevoie de vas si spatula pentru amestecat, cat si faptul ca ulterior recipientul imi era de ajutor in a trasa carari pentru a-mi fi mai usor sa intind cu pensula.
Daca nu este vorba de o nuanta menita sa deschida, ci de variante mai apropiate culorii naturale, 15 min sunt suficiente pentru a actiona pentru ca apoi se inchide considerabil fata de cutie. In cazul meu, punand blond pe saten, stateam 35-40 min.
Parul avea stralucire si era matasos, niciodata nu am observat sa devina mai aspru sau sa se incurce mai rau decat in mod normal.
Nu am avut varfuri despicate - respectand bineinteles o rutina de ingrijire acasa (ulei de masline pe lungime cateva ore inainte de spalare, balsam sau masca dupa).
Cred ca va ramane cel mai mare regret, e putin ironia sortii sa fii nemultumita atatia ani si cand in sfarsit gasesti ceea ce iti doreai sa fii obligata sa renunti.
Am sa atasez o imagine cu rezultatul vopsirii. Tineti cont ca are ceva pigment ginger, insa eu asta mi-am dorit. De asemenea, cineva mi-a spus la un moment dat ca punandu-l peste un blond deschis doar pentru a adauga reflexe bej a obtinut un blond inchis, nedorit. Eu am pornit de la baza identica acesteia, si am ajuns asa:

Bunul, raul si uratul.

In rolurile principale:
- tenul meu ce a cunoscut si zile mai bune (uratul)
- Bioderma Sebium Gel Moussant (raul)
- Bioderma Sebium Pore Refiner (bunul)

In ultimele luni am constatat cu neplacere ca tenul meu ce oricum lupta cu imperfectiuni moderate inca din adolescenta devine si mai capricios. Pe scurt, in trecut aveam de luptat cu odioase dar putin vizibile mici granulatii sub piele - puncte albe, sebum, pori dilatati pe 1/4 obraz in zona adiacenta nasului. Ulterior, "multumita" ilustrilor dermatologi din Craiova, punand pe fata tot felul de produse antiacneice mai agresive decat era necesar si bineinteles fara sa mi se spuna vreodata ca e obligatoriu sa folosesc SPF fiindca sunt fotosensiblizante, am primit bonus o piele sensibilizata excesiv (se inroseste inclusiv la demachiere) si melasma. Ma obisnuisem oarecum cu situatia - fara sa incetez sa caut remedii - insa lucrurile s-au schimbat in mai rau. Singurul motiv la care ma gandesc acum este ca spre deosebire de alti ani am fost nevoita sa iau multe medicamente consecutiv. Lucru pe care de obicei nu il fac pentru in afara de raceala nu prea era cazul. Am facut otita, am racit grav in mai multe...directii, am avut interventii chirurgicale dentare, m-am luptat mult timp cu tripleta helicobacter pylori + gastrita + bila ce ma adusese la disperare fizic si financiar. Cam in aceeasi perioada tenul s-a razvratit. E chiar mai sensibil decat inainte, parca si mai gras, am mai multe imperfectiuni. Si culmea, desi pe corp nu am avut probleme nici in adolescenta si eram chiar mandra de pielea mea, mi-au aparut pe brate brobonite despre care am aflat aici ca se numesc keratoza foliculara. Am crezut ca e ceva de moment, dar iata ca nu trec. Din fericire au culoarea pielii, insa se vad clar in lumina naturala si daca trec palma peste se simt asperitati. 

Avand in vedere agravarea cantitatii de sebum si citind pe mai multe bloguri pareri bune despre gelul spumant Sebium Bioderma am hotarat ca mi se potriveste. Desi costa ceva mai mult, aprox 50 lei, eram incantata de ce promitea si consideram ca merita fiind si o cantitate mai mare decat de obicei - 500 ml. 

Nu am sa postez ingredientele intrucat au tot circulat in blogosfera si pot fi usor gasite. Voi mentiona asadar numai constatarile personale:

• Mi-a uscat foarte tare tenul, uneori aveam reale rugozitati ce formau strat. Mi s-a mai intamplat si cu alte produse, dar de regula asta insemna ca ma tine fata imediat dupa spalare. Ori de data asta aratam ca un camp de razboi, oricat as fi hidratat ulterior. Ok, crema inmuia acele scuame dar nu indeajuns si oricum pentru a le putea indeparta as fi avut nevoie de gomaj zilnic. O idee nu tocmai fericita pentru tenul ce a ajuns sa se inroseasca imediat. Veti spune poate ca trebuia sa incerc gama Sensibio, dar eu am optat pentru Sebium din cauza sebumului considerabil. Ma saturasem sa arat ca un glob de discoteca la scurt timp dupa aplicarea machiajului. 

• Desi ei spun ca e non-comedogen, nu ne-am inteles bine nici din acest punct de vedere. Mi-a provocat mici pustule. Putine, pe barbie, insa nu am avut asa ceva niciodata indiferent de produsele folosite. Cand am incetat sa il mai folosesc, au disparut si pustulele. Trebuie insa sa admit ca renuntand la a-l mai folosi pe ten l-am aplicat pe brate, in zona keratozei. In principiu pe umeri si putin mai jos - la mine se manifesta doar pe 1/3 din distanta de la umar la cot. Aici mi-a prins bine, nu in sensul ca nu imi mai apar brobonite ci ca le usuca fara sa imi descuameze toata zona asa cum pateam pe fata.

• Nu imi place solubilitatea in apa. Consistenta e medie, iti scapa totusi printre degete dar nu e un aspect de care sa ma plang. Blamez insa faptul ca nu face spuma consistenta si nu adera la piele. Am senzatia ca nu mai ramane nimic pe fata pentru a putea curata impuritatile. Cand m-am confruntat cu asta in cazul altor produse aplicam fara apa si masam pana deveneau ca o spuma de ras, dense, si abia apoi adaugam apa. Acesta din pacate masat singur nu se ingroase oricat as insista cu miscari circulare.

• Desi usuca rau, per ansamblu cantitatea de sebum nu a fost redusa deloc. In continuare la ceva timp dupa spalare ma luptam cu aceeasi problema, in ciuda scuamelor omniprezente. 

•  Se consuma greu. Pentru cele carora le prieste produsul, si nu sunt putine, nu poate fi decat minunat. 

• Mirosul imi displace profund dar niciodata nu as renunta la ceva ce imi face bine doar pentru asemenea considerent. M-am obisnuit ca majoritatea sa aduca a medicament. 

Pe scurt, a fost o investitie proasta in ce priveste situatia tenului. Nicio imbunatatire, dimpotriva. Cum nu mai am chef sa imi cumpar ceva special pentru sebum, urmatoarea achizitie va fi un produs destul de laudat pentru ingredientele prietenoase: Spuma Balea Med, caci folosesc deja de mai multe luni demachiantul din aceeasi gama si imi place mult.  

Pe de alta parte, iubesc Bioderma Pore Refiner. Are 30 ml si costa cca 50 lei. Nici aici nu voi mentiona ingredientele, doar impresiile lasate:

• Textura densa, ceva intre matasos si catifelat, care adera foarte bine la ten fara a-l incarca. Ca si senzatie seamana cu partea aceea alba de la unele fonduri de ten, ajutand la matifiere si ajutand optic conditia pielii. Nu mi s-a parut ca mi-a micsorat porii, am incetat de mult sa ma sper la asta, dar ii face sa para mai mici potentand acoperirea fondului de ten si ma bucura chiar si acest mic ajutor. Intre "perfectorul" inclus la un fond de ten si un produs ce imi aduce acelasi beneficiu dar in plus este dermatocosmetic il prefer detasat pe cel din urma. Desi sunt sigura ca nu e 100% safe ca ingrediente, numai ca eu nu am trecut inca la nivelul acesta si daca imi merge bine momentan trec peste analiza.

• Nu mi-a provocat iritatii si nu mi-a uscat pielea desi este considerabil matifiant. Totusi, n-as putea spune ca am rezolvat problema sebumului ci ca il tine in frau o perioada mai mare fata de ce se intampla in lipsa lui. Imi cer scuze ca nu postez poze dar nu sunt inca dispusa sa-mi arat minunata melasma alaturata porilor dilatati (le admir sincer pe cele ce pot face asta si ma bucur de recenziile lor fiindca ma ajuta mai mult decat sa vad produsul incercat pe mana).

• Mirosul este specific,  de medicament, nu il consider un minus.

• In ciuda previziunilor mele, nu se consuma asa repede. E necesara o cantitate mica pentru a acoperi intreaga suprafata. 

• Se comporta rezonabil sub fondul de ten, este matasos, dar am observat ca uneori rezultatul arata mai bine daca in loc sa le aplic pe rand amestec putin Pore Refiner in fondul de ten.  

Sunt la al doilea tub si il voi recumpara. Bineinteles, cat timp ne intelegem la fel de bine. 

Inculpatele:

Beautiful Serbia. Belgrad, orasul ascuns.

Pasiunea mea pentru Belgrad a inceput cu o carte. Target, un jurnal de razboi scris de Sorin Bogdan in timpul conflictului cu NATO din 1999, material pe care vi-l recomand cu drag pentru ca dincolo de aspectele urate si dureroase ale unui razboi veti descoperi oameni si locuri speciale pe care presa si prejudecatile rezultate din distorsionarile infaptuite de aceasta ni le-au negat. 


Nu am fost niciodata o amatoare de carti dedicate conflictelor armate fiindca era una din temerile-obsesie ale copilariei. Ambii mei bunici au luptat pe front, unul fiind si impuscat in Rusia. A supravietuit dar a petrecut mult timp in spitale atat acolo cat si in tara ajungand acasa abia dupa 9 luni de la terminarea razboiului. Bunica a pierdut doi frati atunci. Astfel, am ascultat de multe ori amintirile lor despre acele vremuri si suferintele traite si ma gandeam adesea ca se va intampla din nou. 


Cand a izbucnit razboiul in Bosnia si Herzegovina in 1992 eram copil, nici macar nu intelegeam prea bine ce se intampla si cat de grava e situatia acolo, dar cand a inceput asediul in Kosovo realizam cat de aproape suntem si cat de usor se poate intinde in functie de pozitia tertilor interesati. Despre cele doua state si atitudinea Serbiei fata de incercarea lor de a se desprinde nu am o pozitie clara nici macar acum, dupa ce am reusit sa citesc mai multe carti dedicate evenimentelor in speta. 


Curiozitatea deschisa dupa Target mi-a invins hotararea de a nu deschide pagini triste si nu regret fiindca a fost o incursiune valoroasa pentru cultura mea. Am constatat ca nu stiam mai nimic despre acest subiect si ca oricum acel putin era viciat. Yugoslavia, prin nivelul la care reusise sa ajunga si progresul continuu, a reprezentat o amenintare serioasa la nivel mondial. Va inchipuiti ce incantate au fost SUA si NATO sa intervina intre statele membre si sa ajute la faramitarea sa. Si atunci nu stiu cat sa ii condamn pe sarbi pentru ce s-a intamplat, caci asa cum ei afirma "Kosovo e Serbia" si eu simt ca Moldova si Basarabia sunt pamant romanesc si ca nu ar fi trebuit cedate. Daca v-am starnit curiozitatea si pentru a nu mai incarca postarea, va recomand de asemenea Travesty - The trial of Slobodan Milosevic and the corruption of international justice.  

Ei bine, dupa razboi si dupa ce economia tarii a fost serios lovita, oamenii au inceput sa asocieze spatiul ex-yugoslav cu doua coordonate : insecuritate si saracie. In asemenea conditii nu e de mirare ca turismul este sub potentialul statelor implicate si ca putini sunt cei care isi doresc sa vada Belgradul in detrimentul altor capitale europene populare. Eu mi-am dorit. Mult. Am vrut sa vad toate locurile despre care povestea Sorin Bogdan - sa ma plimb pe boema Skadarlija, sa locuiesc la Hotel Royal cu speranta ca il voi intalni pe Nelu, directorul roman al hotelului, sa mananc la Tri Sesira si sa vad cladirile distruse de rachetele aliatilor. 


Mai fusesem in Serbia de cateva ori, insa doar aproape de granite. La Kladovo, langa Drobeta Turnu Severin, pentru scurte plimbari "la cafea" sau la masa - e un orasel linistit dar cu un centru destul de animat vara datorita plajei, teraselor si cunoscutului restaurant Tekijanka unde puteti manca "dolofana" pljeskavica pentru aprox 4900 dinari (1100 dinari = 1 euro). Mie nu imi place carnea dar pentru amatori e imbietoare, e foarte mare si consistenta si, alaturi de garnitura inclusa, prietenilor mei gurmanzi le-a pus capac pe toata ziua. 

Am mai fost la Negotin si Zajecar, de data aceasta cu intrare pe la Portile de Fier II. Drumul a fost nitel cam anevoios, vama e undeva pe camp asa ca nu va ganditi la asfalt dupa ce treceti de ultimul sat de la noi. Era noiembrie, plouase, deci nu pot spune ca am gasit orase pline de viata insa avand in vedere ca eu iubesc oricum tara si oamenii nu am regretat plimbarile. 


Da, pe alocuri Serbia iti aminteste de comunism caci s-a construit putin si totul are un aer retro - care in orasele mici poate parea deprimant, mai ales intr-o toamna tarziu asa cum am ales noi - dar nu cred ca e cazul sa spunem ca o duc chiar asa rau fata de noi. In Romania, oamenii conduc masini de zeci si sute de mii de euro dar locuiesc cu chirie. In Serbia masini scumpe vezi rar dar pana si in sate casele sunt foarte frumoase, etajate si incarcate cu flori. Curti cochete cu garduri de 1 m, cam asta este insecuritatea din tara vecina - sa ma anuntati va rog cand la noi va indrazni cineva sa isi protejeze proprietatea asa simbolic cum fac sarbii. Nu e o regula, bineinteles ca exista si "normale", dar am vazut asta de cateva ori si ma gandeam la gardul meu de 2,20 m, ajuns asa din motivatii serioase. 

Cea mai des intalnita masina, exceptand capitala, este Yugo. Poate vi se pare deprimant dar eu m-am simtit cumva relaxata sa nu mai vad doze de snobism la fiecare pas, masini scumpe harbuite pe drumuri odioase. Aveam senzatia ca m-am intors in timp, in filmele romanesti pe care inca le vizionez cu placere cand am ocazia. 

Drumul de la vama spre Belgrad mi s-a parut oarecum descurcat chiar si fara gps. De la Craiova sunt aprox. 365 km, pe care i-am parcurs in 5 ore cu mici pauze. In vama am stat foarte putin, doar cat sa aratam actele. Se trece cu buletinul. Sarbii ne-au intrebat numai unde mergem si de ce, apoi ne-au urat drum bun. A urmat tronsonul cu peisaj de poveste, Clisura Dunarii - Djerdapska Klisura, la fel de spectaculoasa si pe partea noastra - la ei face parte din Parcul National Djerdap. De obicei nu imi plac drumurile cu serpentine, mi se mai face rau, insa aici este cu adevarat spectaculos si mi-ar fi placut sa fie mai lung traseul.  

Prima localitate dupa granita a fost Donji Milanovac, ce merita cu prisosinta macar o plimbare de weekend. Micut dar animat, cu aceleasi case cochete - a nu se intelege nu stiu ce minuni arhitecturale moderne - pur si simplu frumos si cald. Fara monumente de beton si fara termopane. Daca as avea de ales intre a sta la noi la Mraconia si a sta la Donji, as alege ultima varianta. Si asta si pentru ca la ei cazarea si mancarea sunt mai ieftine, iar oamenii sunt mai zambitori si mai petrecareti....cred ca am obosit sa vad chipuri serioase si firi recalcitrante. 

Urmeaza Golubac unde trebuie neaparat sa opriti si sa priviti ruinele fortaretei. Evident, fetele vor fi incantate de background-ul pentru poze si aici m-am inclus si pe mine caci toata excursia a fost raiul pozelor - si probabil cosmarul insotitorilor mei, doi la numar. Tot aici nu ratati Stanca Babacai, sau Baba Gaia, despre care circula multe legende. Cea mai populara se refera la iubirea dintre o turcoaica ce traia la Golubac si un comandant roman. O rapeste cand paza era mai slaba, dar beiul din Golubac ataca cetatea romanului noaptea, ucide soldatii iar pe cei doi ii leaga de stanca si ii lasa sa moara. 

Vine la rand Pozarevac, pe care din pacate nu l-am vazut decat in fotografiile folosite pentru documetarea prealabila plecarii, fiindca amicul ce conducea a preferat sa ocoleasca pe centura. Nu e un oras mare dar as fi vrut totusi sa il vad, sa-mi amintesc peste timp ceva si despre el - poate o strada, o cafenea, poate un muzeu sau o casa aparte. Am intrat apoi pe autostrada, careia nu i-as spune "ca in palma" dar nici nu pot afirma ca iti strici masina...un drum acceptabil, per ansamblu. Nu mai retin cat a costat, cred ca in jur de 3 euro. 


Problema a inceput la iesirea de pe autostrada, la intrarea in Belgrad. Ne-am ratacit pentru ca nu am intrat corect sa mergem spre centru, acolo unde aveam cazarea. Am nimerit intr-un cartier de blocuri, cumva mai sus, si gps-ul auto de care aveam pentru prima data cu adevarat nevoie bineinteles ca s-a gandit sa nu functioneze. Exista pe acolo un iphone dar aveam ceva probleme cu internetul si nici macar nu stiam unde suntem pentru ca toate placutele erau in chirilica - motiv pentru care ulterior acasa am pus frumos mana si am invatat alfabetul cel potrivnic. :)  In timp ce ma invarteam nervoasa pe aleile blocurilor, caci am pierdut ceva timp acolo si nu imi venea sa cred ca ne-am incurcat tocmai la destinatie, apare o batrana...sa nu credeti ca m-am lasat descurajata de cele 99% sanse sa nu stie engleza. Singurul lucru pe care l-a inteles a fost Hotel Slavija, singurul lucru pe care l-am priceput a fost, din gesturile ei, ca suntem la mama naibii. In final ne-a salvat "aifonul" si am ajuns cu bine la hotel, situat aparoape de kilometrul 0. 

Hotelul l-am ales de pe booking.com, plata la destinatie si anulare gratuita in termenul stipulat. Ceea ce ne-a folosit cand intentionam sa plecam din nou si cu doua zile inainte s-a stricat grav masina. Din pacate nu am putut sta la Royal pentru ca diferenta de pret era considerabila. Am studiat toate posibilitatile, inclusiv hosteluri si apartamente. Primele aveau ce urasc mai mult, bai comune, si in general paturi suprapuse. Ultimele aveau destule avantaje, dar nu mi-a placut ideea garantiei obligatorii ce de regula insemna 100 euro si faptul ca tot ce era aproape de zona centrala nu avea parcare proprie nici macar contra cost. 


Parcarea e un aspect foarte important pentru ca in Belgrad nu o poti lasa oriunde. Parcarile din zona centrala sunt impartite pe 3 categorii si in cel mai bun caz o poti lasa 3 ore, contra cost bineinteles, dar dupa ce timpul expira nu mai ai voie sa cumperi in acelasi loc - fac asta pentru a degaja traficul, banuiesc. Cum noi stateam 3 zile, nu prea suna frumos s-o muti din 3 in 3 ore. Luand in considerare amplasarea, facilitatea parcarii si pretul, cea mai buna optiune a fost Hotel Slavija. Cel de 2**, alaturi fiind si Slavija Lux. 


Hotelul nu este renovat, mobilierul este vechi si modest, insa eu nu am fost dezamagita pentru ca era curat si spatios. Am avut un apartament pentru trei persoane dar puteau sta lejer si patru. Baia era imensa, camerele rezonabile. In schimb nu exista balcon dar nu a fost o problema. Pretul apartamentului a fost de cca 150 lei/noapte si mi-e greu sa cred ca la noi poti sta in centrul capitalei cu suma aceasta. Includea si micul dejun, caruia nu i-am dat atentie la rezervare intrucat nu mananc dimineata si oricum imi imaginam ceva frugal. Nu a fost deloc asa, dimpotriva. Cei obisnuiti cu mese consistente dimineata ar fi fost mai mult decat fericiti. Chiar si eu mi-am calcat pe obicei si m-am luptat cu ceva croissante si cappuccino.

Exista wi-fi gratuit in camere - desi eu retinusem pe booking ca ar fi doar in holuri si cam suferisem la gandul ca nu voi putea sta pe laptop cand ma lupt cu insomnia aferenta schimbarii patului. Din fericire m-am putut lafai in conexiune, am navigat fara probleme caci merge bine.

Revenind la parcare, costa 7 euro/zi si era necesara rezervarea. De inteles dupa ce am vazut-o, nu avea foarte multe locuri. Intrarea se face pe o straduta in laterala hotelului, este subterana. Ceea ce inseamna ca vei trage bagajele in rampa, asta n-a fost prea dragut.

Amplasarea iti ofera sansa de a ajunge pe jos la o multime de obiective turistice. Impresionanta catedrala Sf. Sava, strada pietonala Knez Mihajlova, Skadarlija, Piata Republicii, parcul Kalemegdan, Casa Parlamentului - de peste strada de ea puteti lua open bus-ul pentru turul orasului. Stiu, e nitel kitschos, dar va asigur ca e cea mai buna cale pentru a bifa mai multe obiective intrucat atunci cand timpul e scurt si nu cunosti orasul nu ai cum sa te descurci. M-am plimbat de la trezire pana noaptea tarziu, nici nu ma mai puteam incalta de rani si fistule, si cu toate astea consider ca am vazut prea putin din ce avea de oferit. 

Eu iubesc arhitectura veche si in Belgrad e vizibila la tot pasul amprenta austro-ungara. Ar fi o crima sa vezi un mastodont din oglinzi asa cum se intampla spre exemplu in centrul istoric al Craiovei - cei de aici cunosc cladirea Bancpost sau Romtelecom. Nu exista lanturile de supermarketuri la tot pasul si mi-a placut acest aspect. Sunt mini-marketuri cu adevarat mini, fara sa polueze estetic peisajul.  

Se spune ca ar fi "matca" distractiilor nocturne, pentru ei orice zi a saptamanii e perfecta pentru clubbing si nu au dificultati in a pleca din club direct la birou. Desi ma uitasem pe net si in privinta asta, nu am reusit sa luam pulsul pentru ca eram prea obositi dupa cat ne plimbam ziua si in plus nu prea le-a suras ideea de a merge doar noi trei. Sper sa am curand ocazia sa imi fac o impresie si despre viata de noapte. 

M-am simtit mai libera ca oricand, mai ales vestimentar. De fapt era chiar ciudata atata libertate, avand in vedere ce intampinam acasa. Ajungi sa iti doresti sa se uite cineva la tine. Nu vezi nici macar o privire insistenta oricat de mult ai exagera cu impopotonatul, nici vorba de zambete ironice sau abordari. Intr-o seara in statia de autobuz erau doua fete imbracate in fuste foarte scurte si pantofi de club. Toata lumea in jur se comporta de parca era cel mai normal lucru. Aici nu faci 2 pasi fara sa nu auzi un claxon sau vreo ironie/apostrofare daca esti ceva mai aranjata iar daca ai fi imbracata asa cum spuneam mai sus opresc mai multe masini decat poti sa numeri, sa-ti zica diverse magarii. Si mi-a placut foarte tare ca erau multe fane maxi, cu adevarat maxi, si iarasi nu avea nimeni nicio treaba ca maturau strazile cu fuste sau rochii. Te imbraci cum vrei, oricat de sumar sau extravagant, si oamenii iti respecta exprimarea vestimentara. Nu-si dau coate, nu susotesc, nu intorc capul. Ca tot a venit vorba de haine, aveti destule optiuni de shopping insa eu nu le-am utilizat. Culmea, am intrat doar in doua magazine, eram asa incantata sa ma plimb incat mi s-a parut ca irosesc timpul daca ma uit dupa carpisoare. Magazine in care in niciun caz nu au venit 3 vanzatoare si 2 gardieni sa imi respire in ceafa in timp ce citesc eticheta unui parfum si nici nu s-au agitat cand geanta prietenei mele a inceput sa chitaie. Ba chiar s-au amuzat pana am descoperit ce anume provoca alarma si desi nu aveau motiv si-au cerut scuze pentru situatie. Pe scurt, daca aveti buget si timp pentru cumparaturi, aveti de unde alege. Si sunt convinsa ca si mall-ul ofera cateva optiuni autohtone interesante, plus ca undeva in suburbia Zemun au o strada dedicata brandurilor de lux.


In ce priveste terasele si restaurantele, abundenta. Sunt foarte multe, mai ales pe Knez Mihajlova. Sa nu ratati Vapiano, daca tot sunteti in zona. Si neaparat sa mancati inghetata, nu conteaza de unde, e peste tot si e vis. Dar n-ati fost la Belgrad daca nu mancati de la Moritz Eis. Pur si simplu divina, in arome la care nu v-ati putea gandi vreodata. Nu e chiar budget friendly dar merita fiecare dinar, a fost cea mai buna inghetata pe care am savurat-o in toata viata mea de dependenta. Mi-as fi dorit sa vina si la noi dar cel care se ocupa de afacere mi-a spus ca momentan nu e o piata buna, preferand sa se extinda in Muntenegru si America de Sud. Eu inca mai sper.


Ramanand in sfera caloriilor, daca ajungeti acolo si mai ales daca stati la Slavija va recomand la doi pasi un mic grup de terase (restaurante, dar si un ice cream parlor) situat langa mini-marketul al carui nume nu mi-l amintesc dar il recunoasteti usor fiindca in fata lui exista o expozitie stradala de tablouri. Mi-a placut mai ales Piazza dei Fiori, unde gasiti un sandwich club delicios. Costa 4500 dinari si e buuun. Locatia arata foarte bine, erau o multime de fete cochete in jur. Sunt frumoase sarboaicele si destul de aranjate. Nu am vazut nicio pitipoanca dar exista cu siguranta caci unul din locurile unde voiam sa ajung se numeste Sillicon Valley tocmai din pricina exemplarelor tunate ce abunda pe acolo. Citeam ca pana si chelneritele au silicoane si diverse alte retusuri. Cred ca ar fi fost interesant sa vad si partea "occidentala", mai ales ca e o zona cu multe localuri la moda.


Un alt restaurant ce mi-a placut a fost Tri Sesira, situat pe Skadarlija sau Skadarska. Ca si Knez Mihajlova, strada e la 10-15 min plimbare de Slavija. Auzisem de el din jurnalul lui Sorin Bogdan si pot spune ca mancarea chiar este delicioasa iar ambianta si privelistea sunt pe masura. Eu va recomand sa incercati preparate sarbesti, cu conditia sa fiti carnivori caci in mare parte mananci carne cu carne. Sunt destul de consistente. Altfel gasesti tot felul de bucatarii, pacat ca nu am avut timp sa experimentam mai multe localuri.


Fiecare zi a inclus obligatoriu plimbare in Kalemegdan, pentru ca nu te poti satura de panorama oferita. Multi spun ca e cel mai frumos obiectiv din Belgrad. Are peste 50 hectare si include 6 zone : Marele Kalemegdan, Micul Kalemegdan, Orasul de Sus, Orasul de Jos, Versantul Savei si Versantul Dunarii. E situat in capatul strazii pietonale Knez Mihajlova, il veti gasi usor. Iata o descriere detaliata aici, iar eu am sa atasez mai tarziu pozele relative. Acolo am cunoscut si un tunisian, fost student la Bucuresti, care ne-a abordat auzindu-ne vorbind romana. Facea un fel de tur al Balcanilor, cu rucsacul in spate, stand la hosteluri si calatorind cu trenul. 


Am atat de multe lucruri de povestit incat nu stiu cum sa le structurez. Mi-a placut mult orasul si avand in vedere ca citisem si cateva pareri negative si nu aveam mari iluzii asteptarile mi-au fost depasite. Nu inteleg obsesia pentru blamatul "blocurilor gri", comuniste. In Romania nu le aveti? Si sunt ele majoritare, incat sa te faca sa renunti la a vizita un oras ce iti poate oferi atatea lucruri minunate? Eu zic ca nu. Si apoi au si ele rolul lor in farmecul capitalei. Ar fi ciudat printre atatea cladiri istorice, cu aspect de muzeu, sa vezi blocuri moderne ce-ti ia ochii. Daca ati ramas doar cu atat, pacat....erau destule alte lucruri frumoase in jurul lor. Da, Belgrad nu e Paris. E pur si simplu capitala unui stat ce a tinut piept atacului NATO si totusi a ramas in picioare, unde oamenii se bucura de viata si merg pe strada cu chipuri si zambete luminoase. Daca Romania ar fi fost sub asediul NATO, capitula instant - asta daca se incumeta sa inceapa macar. Ganditi-va ca in timp ce noi ne vedeam linistiti de de ale noastre, la ei nu circulau autobuzele pentru ca trebuia rationalizat combustibilul - le-au bombardat podurile si rafinariile. Se intrerupea curentul adesea, mai ales seara. Uneori nu exista apa la robinet, tot "datorita" bombardamentelor. Au fost atacati inclusiv de Paste. S-au imbratisat pe poduri in speranta ca le vor salva. Si ma revolt cand citesc "ce urat, n-au fost in stare sa repare cladirea aia bombardata". Cladirea in cauza era sediul Ambasadei Chineze si nu au vrut sa o demoleze sau sa o renoveze. Au pastrat-o asa, dovada a celor traite, si mi se pare o chestie sanatoasa sa nu uiti caci a merge mai departe nu inseamna a te preface ca n-a fost nimic in urma ci a face pace cu trecutul. Ganditi-va ca e pozitionata intr-o zona centrala, aglomerata, si cu toate astea avioanele NATO au lansat rachete desi aveau obligatia sa nu atace civili. Pagubele omenesti puteau fi mult mai mari. Ce sa uite sarbii, ca au stat in coasta SUA si au platit scump? Industria lor a fost grav afectata, caci pierderile au fost imense fata de ce au primit apoi pentru reconstructie. Cu toate acestea, eu nu as spune ca-i o tara saraca. E saraca poate fata de ce insemna Yugoslavia. Cand eram mica cele mai bune lucruri le-am avut de acolo, de la dulciuri si haine pana la jucarii si electrocasnice. Piata Sarbilor era locul meu preferat cand mergeam in vizita in Severin si Orsova - toate rudele mamei sunt aici. Nu stiu daca ati prins si va mai amintiti acadelele acelea care isi schimbau imprimeul central cand le miscai, de regula era o floare. Boni-Bon. Un sirop al carui nume nu mi-l mai amintesc. Un fel de Finetti sub forma de inima, cu mult mai gustos decat cel de acum. Fuste de blugi. Primul video player. Pentru mine toate au venit de acolo.


Sunt subiectiva. Cu siguranta exista destinatii mult mai imbietoare, dar asta nu inseamna ca Belgrad merita sa fie desconsiderat si evitat. Mai ales ca nu e foarte departe, spre exemplu timisorenii au de parcurs doar 160 km. Daca iubiti arhitectura veche si locurile incarcate istoric, nu ezitati sa il explorati. Exista si suficiente elemente "la moda" incat sa nu vi se para ca aveti parte de mai putin decat acasa.
Eu incerc sa le invat un pic limba, stau prost momentan dar am observat cu bucurie ca desi nu pot lega fraze inteleg multe cuvinte.  Daca veti calatori si aveti nevoie de dictionar online, recomand Cruiser Dictionary. In caz ca va doriti sa asimilati termeni, aruncati o privire aici.



Iata ce puteti vizita :

1. The National Assembly House, sau Casa Parlamentului. O cladire grandioasa, situata destul de aproape de centru. Nu o puteti rata daca va plimbati pe Kralja Milana, strada ce duce drept de la Hotelul Slavija la pietonala Knez Mihajlova. Dupa o distanta scurta apare in cale Parcul Pionirski si traverandu-l ajungeti imediat la Casa Parlamentului. O gasiti usor pentru ca strada pe care se afla este mai sus si o cladire de asemenea dimensiune se observa oricum de la distanta, mai ales datorita acoperisului specific.


      
      


2. Tot sunteti in zona, plimbat-va prin Parcul Pionirski cu ale sale palate Vechi si Nou - primul adaposteste in prezent Primaria Belgradului.

3. Kralja Milana, un bulevard ofertant in ce priveste arhitectura si pulsul orasului. 

4. Knez Mihajlova, cu oameni frumosi, restaurante cochete, terase si magazine imbietoare. Aici puteti gasi Vapiano si faimoasa inghetata Moritz Eis.  

4. Kalemegdan

unde puteti vedea si Biserica Ruzica (primele 2 imagini), Fortareata Kalemegdan (3), Muzeul Militar, Mausoleul lui Tito (ultima), Casa cu flori (penultima poza) si Muzeul de istorie Iugoslava, statuia Pobednik - emblematica pentru oras (poza 4).  

5. Piata Republicii, foarte aproape de Knez Mihajlova. 

6. Skadarlija, strada pietonala boema, unde gasiti faimosul restaurant Tri Sesira. De asemenea foarte aproape de Knez Mihajlova.

7. Teatrul National 

8. Catedrala Sf. Sava

9.Parcul Tasmajdan si Biserica Sf. Marcu

10. Resedinta Printesei Ljubica

11. Conacul Printului Milos 

12. Zemun, cartierul boem despre care se spune ca ar fi salasul de lux al mafiei sarbe. Aveti in imagini turnul Sibinjanin Janko (sau Millenium). Candva cartierul era de fapt un oras separat. 

13. Insula Ada Ciganlija, pe raul Sava. Va imibie cu o plaja de 8 km, un lac artificial, terenuri de tenis si golf, biciclete, variate restaurante si terase.  

14. Cartierul Dorcol, despre care puteti citi mai multe aici. Unii il numesc Manhattan-ul Belgradului si un apartament aici e foarte ravnit. Veti descoperi cateva din cele mai populare baruri si restaurante ale orasului.

Radionica Bar 

Homa Restaurant

Przionica, roaster and coffee bar

15. Sillicon Valley, in realitate strada Strahinjica bana. Foarte multe localuri interesante, si abundenta de fete frumoase. 

Kandahar Kafe

Cashmire Restaurant

Dorian Gray

Tezga, minunat

Duomo

Supermarket

Alte locatii frumoase din capitala sarba :

Ineditul Lorenzo and Kakalamba

Toro

Terra Divina

Dijagonala 2.0

El Hispano

Frans

Pire

Kovac

Mala Fabrika

Bizu

Splav KOGO

Kalemegdanska

Monte Kristo

Bella Napoli

Kafe Boutique

Podrum Wine Art

Depo 23

Majik Kafe

Black Turtle Pub

Comunale

Tribeca

Moritz Eis

Piazza dei Fiori

Cavaliere

Evropa

Jump INN Hotel Restaurant

Little Bay

Ma voi opri aici desi mai sunt multe alte localuri speciale. Va las insa cu imagini reprezentative pentru oras, realizate de Anis Saloum - amicul ce ne-a insotit si care a carat neobosit trepiedul prin Belgrad. Din pacate pozele mele nu sunt facute de el ci de L23-ul propriu, foarte slab. 

Si iata si cateva cadre de pe drum: 

Djerdap

Golubac

Sper ca ati rezistat pana la final sau macar ati privit fotografiile. Pur si simplu nu inteleg de ce un oras cu asemenea peisaje si localuri si asa oameni degajati si open-minded este adesea etichetat drept inapoiat si nu constituie o destinatie dezirabila. In Craiova nu exista nici macar un restaurant comparabil cu cele selectate aici iar oamenii sunt mult mai inchistati in prejudecati desuete...noi astia modernii. Balcanii pot oferi la fel de mult ca restul Europei iar eu imi doresc mult sa ajung in Sarajevo si Mostar, Bosnia si Herzegovina este superba iar insecuritatea nu a ramas decat un mit. Priviti numai cum arata Cascada Kravice  si Podul Mostar.